Dietilentriamină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dietilentriamină
Identificare
Număr CAS111-40-0
ChEMBLCHEMBL303429
PubChem CID8111
Formulă chimicăC₄H₁₃N₃[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară103,111 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate0,96 g/cm³[2]  Modificați la Wikidata la 20 °C
Punct de topire−38 Fahrenheit[2]  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere405 Fahrenheiti[2]  Modificați la Wikidata la 760 de Torri
Presiune de vapori0,4 millimetre of mercury[2]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Dietilentriamina (DETA) este un compus organic cu formula chimică HN(CH2CH2NH2)2. Acest lichid higroscopic incolor este solubil în apă și în solvenți organici polari, dar nu și în hidrocarburi simple. Dietilenetriamina este analogul structural al dietilenglicolului, dar cu atomi de azot în locul celor de oxigen. Proprietățile sale chimice sunt similare cu cele ale etilendiaminei și are utilizări analoage. Este o bază slabă, iar soluția sa apoasă este alcalină.[3]

Obținere[modificare | modificare sursă]

DETA este un produs secundar al reacției de obținere a etilendiaminei din 1,2-dicloroetan și amoniac.[3]

Proprietăți și utilizări[modificare | modificare sursă]

Dietilenetriamina este un agent de formare reacție pentru rășinile epoxidice din adezivi epoxidici și alte termoseturi.[4] Are loc reacția de N-alchilare la cu grupele epoxidice, formând legături încrucișate.

În chimia coordinativă, acesta servește ca ligand tridentat, formând complecși precum Co(dien)(NO2)3.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c „Dietilentriamină”, DIETHYLENETRIAMINE (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ a b c d http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0211.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Eller, K.; Henkes, E.; Rossbacher, R.; Höke, H. (), „Amines, Aliphatic”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a02_001 
  4. ^ Brydson, J. A. (). „Epoxide Resins”. În J. A. Brydson. Plastics Materials (ed. Seventh). Oxford: Butterworth-Heinemann. pp. 744–777. doi:10.1016/B978-075064132-6/50067-X. ISBN 9780750641326. 
  5. ^ Crayton, P. H.; Zitomer, F.; Lambert, J. (). „Inner Complexes of Cobalt(III) with Diethylenetriamine”. În Kleinberg, J. Inorganic Syntheses. 7. pp. 207–213. doi:10.1002/9780470132388.ch56. ISBN 9780470132388. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]