Dexclorfeniramină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dexclorfeniramină
Identificare
Număr CAS25523-97-1[1][2]  Modificați la Wikidata
PubChem33036[3]  Modificați la Wikidata
DrugBank13679[4]  Modificați la Wikidata
UNII3Q9Q0B929N[1]  Modificați la Wikidata
KEGGC06946  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL1201353[5]  Modificați la Wikidata
Cod ATCR06AB02  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date chimice
FormulăC₁₆H₁₉ClN₂[6]  Modificați la Wikidata
Masă molară274,123676288 u.a.m.  Modificați la Wikidata

Dexclorfeniramina este un antihistaminic H1 derivat de piridină cu proprietăți anticolinergice. Este utilizat în tratamentul alergiilor, precum urticaria.[7][8][9][10] Calea de administrare disponibilă este cea orală.[7] Este izomerul S al clorfeniraminei.[10]

Molecula a fost patentată în anul 1962 și a fost aprobată pentru uz medical în anul 1959.[11]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Global Substance Registration System, accesat în  
  2. ^ a b CAS Common Chemistry, accesat în  
  3. ^ a b „Dexclorfeniramină”, Dexchlorpheniramine (în engleză), PubChem, accesat în  
  4. ^ a b Dexchlorpheniramine (în engleză), DrugBank,  
  5. ^ a b IUPHAR/BPS Guide to PHARMACOLOGY, accesat în  
  6. ^ a b c d e f g h i j „Dexclorfeniramină”, PubChem 
  7. ^ a b „Dexchlorpheniramine”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în februarie 2020. 
  8. ^ Theunissen, E. L.; Vermeeren, A.; Ramaekers, J. G. (). „Repeated-dose effects of mequitazine, cetirizine and dexchlorpheniramine on driving and psychomotor performance”. British Journal of Clinical Pharmacology. 61 (1): 79–86. doi:10.1111/j.1365-2125.2005.02524.x. PMC 1884990Accesibil gratuit. PMID 16390354. 
  9. ^ Ortíz San Román, L.; Sanavia Morán, E.; Campos Domínguez, M.; Peinador García, M. M. (). „Síndrome anticolinérgico por dexclorfeniramina como causa de retención urinaria”. Anales de Pediatría. 79 (6): 400–1. doi:10.1016/j.anpedi.2013.02.014. PMID 23680058. 
  10. ^ a b „Dexchlorpheniramine”. DrugBank - Canadian Institutes of Health Research. Accesat în februarie 2020. 
  11. ^ Fischer, Jnos; Ganellin, C. Robin (). Analogue-based Drug Discovery (în engleză). John Wiley & Sons. p. 547. ISBN 9783527607495. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]