Sari la conținut

Otto von Below

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Otto von Below
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Danzig, Regatul Prusiei[3] Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Friedland, Statul Liber Prusia⁠(d), Germania Nazistă Modificați la Wikidata
PărințiHugo Ludwig von Below[*][[Hugo Ludwig von Below (German non-fiction writer (1824-1905))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Reich-ul German ()
 Republica de la Weimar ()
 Imperiul German ()
 Regatul Prusiei () Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiKobarid[4]
Kassel[4] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[1] Modificați la Wikidata
Activitate
RamuraArmata Germană  Modificați la Wikidata
GradulGeneral de infanterie  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaiePrimul Război Mondial  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiPour le Mérite
Ordinul Vulturului Negru[*]
Militär-Max-Joseph-Orden[*][[Militär-Max-Joseph-Orden (military award of the Kingdom of Bavaria)|​]]
Bayerischer Militärverdienstorden[*][[Bayerischer Militärverdienstorden |​]]
Crucea de Fier  Modificați la Wikidata

Otto Ernst Vinzent Leo von Below (n. , Danzig, Regatul Prusiei – d. , Friedland, Statul Liber Prusia⁠(d), Germania Nazistă) a fost un general prusac din armata imperială germană în timpul Primului Război Mondial (1914–1918). A devenit cunoscut pentru prestația sa, împreună cu comandantul austro-ungar Svetozar Borojević von Bojna, în urma victoriei în Bătălia de la Caporetto din octombrie–noiembrie 1917.

Înainte de război

[modificare | modificare sursă]

Von Below s-a născut la Danzig (astăzi Gdańsk). Înainte de izbucnirea războiului, el a fost promovat la rangul de Generalmajor⁠(d) în 1909 și Generalleutnant⁠(d) în 1912. Imediat înainte de izbucnirea războiului, el comanda Divizia 2 Infanterie.

Primul Război Mondial

[modificare | modificare sursă]

Frontul de Est

[modificare | modificare sursă]

La , la izbucnirea Primului Război Mondial, Below a primit comanda Corpului I Rezervă ca parte a Armatei a 8-a⁠(d) pe frontul de est.[5] Și-a condus trupele în luptele de la Gumbinnen, Tannenberg și Lacurile Mazuriene. Ca urmare a succeselor sale, a fost promovat la General der Infanterie[6] la sfârșitul lunii august 1914 și la comanda Armatei a 8-a la începutul lunii noiembrie.[7]

Below a comandat Armata a 8-a în cea de-a doua bătălie de pe Lacurile Mazuriene (februarie 1915) și Armata Niemenului⁠(d) (denumită ulterior Armata a 8-a) în Ofensiva din Curlanda (mai 1915). Forțele sale au avansat în Curlanda și Lituania până pe malurile sudice ale râului Dvina de Vest.

În octombrie 1916, Below a fost numit la comanda Heeresgruppe Below⁠(d)[8] pe frontul macedonean, format din armata a 11-a germană⁠(d) și armatele întâi⁠(d) și a doua⁠(d) armată bulgară.[9] În aprilie 1917, a fost trimis pentru o scurtă perioadă pe frontul de vest pentru a comanda armata a 6-a⁠(d)[10] din zona Lille.[11]

Below a luptat pe frontul italian din septembrie 1917. La comanda armatei a 14-a⁠(d) austro-germană[12] (șapte divizii germane și 10 austro-ungare) în bătălia de la Caporetto, a reușit cu unitățile sale să străpungă linia frontului italian și să forțeze retragerea armatei italiene, care practic nu avea rezerve mobile. Bătălia a fost o demonstrație a eficacității utilizării trupelor de asalt⁠(d) și a tacticilor de infiltrare⁠(d) dezvoltate în parte de Oskar von Hutier⁠(d). Utilizarea gazelor otrăvitoare de către germani a jucat un rol cheie în prăbușirea celei Armatei a 2-a italiene.[13] Limitările logistice ale germanilor a dus la încheierea bătăliei pe linia râului Piave, iar frontul a înghețat din nou în război de tranșee.

Frontul de Vest

[modificare | modificare sursă]

În februarie 1918, Below a fost adus înapoi pe Frontul de Vest pentru a comanda nou-înființata Armată a 17-a⁠(d)[12] pentru Ofensiva Kaiserschlacht⁠(d). Existau așteptările ca Below să depășească Arras în martie 1918 într-o repetare a succesului de la Caporetto; incapacitatea sa de a face acest lucru a dus la eșecul campaniei germane de capturare a Somme-ului în aceeași lună.[11] Atacând armata a treia⁠(d) britanică, mai puternică și mai bine pregătită, el a avut mai puțin succes decât forțele aflate în sud, contra armatei a cincea⁠(d) britanice.

În ianuarie 1918, i-a făcut următoarea propunere revoluționară către Ludendorff: „Uitați de ofensivă și scurtați liniile frontului cât de mult se poate; construiți Panzere tot anul 1918 și, cu escadrilele de Panzere, pătrundeți până pe coasta Canalului în primăvara lui 1919”. Below a comandat pentru scurt timp și armata 1⁠(d).[14] Cu puțin înainte de sfârșitul războiului, Below a fost implicat în pregătirile pentru o posibilă bătălie finală pe teritoriul Germaniei (Forțele de Apărare Internă Vest).[6]

Below a primit Pour le Mérite la „pentru conducere remarcabilă și planificare militară și operațiuni deosebit de reușite”, și Frunzele de Stejar (care înseamnă o a doua distincție similară) la .[15] Pe lângă Pour le Mérite, Below a primit și Ordinul Vulturul Negru⁠(d) la [6] și Crucea de Fier, clasa I și a II-a.

După război

[modificare | modificare sursă]

Below s-a retras în 1919. O încercare de după război a aliaților de a-l judeca pentru crime de război a eșuat.[6] Otto von Below a murit la în Friedland, Saxonia Inferioară.

Below era vărul lui Fritz von Below, un alt comandant german în timpul războiului. Cei doi generali sunt adesea confundați.

  1. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Otto Ernst Vinzent von Below, Filmportal.de, accesat în  
  3. ^ „Otto von Below”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b „Otto von Below”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Cron 2002, pp. 322–326.
  6. ^ a b c d „Below biography on The Prussian Machine”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Cron 2002, p. 395.
  8. ^ Heeresgruppe or Army Group in the sense of a number of armies under a single commander.
  9. ^ Cron 2002, p. 60.
  10. ^ Cron 2002, p. 394.
  11. ^ a b „Who's Who Fritz von Below”. Accesat în . 
  12. ^ a b Cron 2002, p. 398.
  13. ^ Seth 1965, p. 147.
  14. ^ Cron 2002, p. 392.
  15. ^ „Orden Pour le Mérite”. Accesat în . 
  • Cron, Hermann () [1937]. Imperial German Army 1914–18: Organisation, Structure, Orders-of-Battle. Helion & Co. ISBN 1-874622-70-1. 
  • Seth, Ronald (). Caporetto: The Scapegoat Battle. Macdonald.