Sari la conținut

Rugby Europe Championship

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Cupa Europeană a Națiunilor)
Cupa Europeană a Națiunilor
Denumire oficială Rugby Europe Championship
Sport rugby
Organizator Rugby Europe
Înființat(ă) în 1935
Periodicitate anuală
Participanți 35 țări
Câștigătorul trofeului Georgia Georgia
Cele mai multe trofee Franţa Franța (25)
Georgia Georgia (15)
 România (10)
Site oficial www.rugbyeurope.eu

Rugby Europe Championship este al doilea nivel al rugbyului din Europa pentru echipele naționale, după Turneul celor Șase Națiuni. Denumit anterior Cupa Europeană a Națiunilor, turneul este poreclit Six Nations B. Formatul turneului a fost schimbat în septembrie 2016, urmând să se desfășoare anual, cu ultima echipă retrogradând în eșalonul trei.

Competiția s-a desfășurat pentru prima dată în anul 1935 între membrii Federației Internaționale de Rugby Amator (FIRA, acum Rugby Europe), înființată în anul 1934 din inițiativa Franței ca alternativă la International Rugby Board (acum World Rugby), creat și controlat de cele patru națiuni ale Regatului Unit. Franța fusese exclusă din Turneul celor Cinci Națiuni în 1931 pentru practici profesionale și joc violent. Prima ediție a constat într-un singur meci, Franța-Italia, care a fost câștigat de Franța cu scorul de 44–6. La ediția a doua au participat patru țări. Franța și-a adjudecat din nou trofeul după ce a trecut de Germania, în timp ce Italia a învins România la un punct diferență. Turneul FIRA nu a fost disputat din 1947 până în 1965, fiindcă Franța a fost reintegrată în Turneul celor Cinci Națiuni, cu excepția a două ediții, cele din 1952 și 1954.

Din 1965 până în 1994 competiția s-a desfășurat din nou în fiecare an sub denumirea „Cupa Europeană a Națiunilor FIRA”. Franța, participând cu echipa „Franța A”, a câștigat trofeul de 20 de ori și România de cinci ori (în 1969, 1975, 1977, 1981 și 1983). O controversă s-a născut în România în anul 2014 în ce privește renta viageră acordată pentru 51 de foști rugbiști care au luat parte la aceste victorii, Cupa Europeană a Națiunilor fiind considerată de Legea Sportului ca un Campionat European.[1]

Ediția 2014–2016

[modificare | modificare sursă]

Eșalonul întâi

[modificare | modificare sursă]

     Divizia 1A

     Divizia 1B

     Divizia 2A

     Divizia 2B

     Divizia 2C

     Divizia 2D

     Divizia 3A

     Țări care participă la Turneul celor Șase Națiuni

Divizia 1A Divizia 1B

Eșalonul al 2-lea

[modificare | modificare sursă]
Divizia 2A Divizia 2B Divizia 2C Divizia 2D

Eșalonul al 3-lea

[modificare | modificare sursă]
Divizia 3

Formatul al treilea (între 2016 și 2022)

[modificare | modificare sursă]

Din septembrie 2016, Cupa Națiunilor Europene a devenit Rugby Europe Championship, alcătuit din cinci niveluri sau divizii:

  • Nivelul 1 - Championship. Primele șase echipe europene clasate în afara celor Șase Națiuni contestă titlul anual. Înlocuiește fosta Divizie 1A.
  • Nivelul 2 - Trophy. Următoarele șase echipe europene clasate luptă pentru promovare. Înlocuiește fosta Divizie 1B.
  • Nivelul 3 - Conference 1. Douăzeci de echipe sunt separate în două Conferințe formate din zece echipe fiecare, pe baza clasamentului din anul precedent. Fiecare conferință este apoi împărțită în două, Nord și Sud, unde echipele se pot schimba în fiecare an, în funcție de participante - națiunile cele mai apropiate de graniță s-au mutat de la nord la sud și invers în fiecare sezon, după cum este necesar pentru a echilibra geografic conferințele.
  • Nivelul 4 - Conference 2
  • Nivelul 5 - Development. Înlocuiește Divizia 3.

Diviziile Trophy, Conference și Development se desfășoară în mod normal în sistem toamnă-primăvară, în toamna și iarna unui an și în primăvara următorului. Championship a avut loc de obicei în primăvară, concomitent cu a doua jumătate a celor trei divizii inferioare (și, de asemenea, concomitent cu Turneul celor Șase Națiuni).

Un sistem de baraj pentru promovare și retrogradare este menținut la toate nivelurile în fiecare an, îndepărtându-se de sistemul de doi ani în vigoare din 2003, ceea ce înseamnă că echipele vor promova și vor retrograda în fiecare an.

În sezonul 2020-2021, din cauza pandemiei de COVID-19, diviziile inferioare nu s-au desfășurat, iar mare parte din sezonul Championship 2021 a fost amânat, fiind desfășurat pe tot anul 2021 (astfel, ultimele sale meciuri s-au suprapus cu următoarele sezonul 2021-2022 al diviziilor inferioare). Astfel, nu a existat promovare/retrogradare între divizii, inclusiv între Championship și Trophy, în urma sezonului 2020-2021: promovarea/retrogradarea a fost reluată în urma sezonului 2022 din Championship (care s-a desfășurat la timp) și a sezoanelor Trophy, Conference și Development 2021-2022. Structura a fost ușor schimbată după 2022, pentru a crește numărul de participante din Championship la opt, în loc de șase echipe: în plus, Rusia (care a jucat și a pierdut primele două meciuri), a fost descalificată și interzisă din sezonul 2022 și din toate competițiile internaționale de rugby, până la noi ordine, în urma invaziei ruse a Ucrainei. Cele trei meciuri rămase din Championship 2022 au fost acordate adversarilor (Portugalia, Georgia și Olanda), prin neprezentare.

Calificarea pentru trei locuri europene la Cupa Mondială de Rugby 2023 a fost determinată de rezultatele colective ale edițiilor cumulat din Championship 2021 și 2022, care (deoarece nu a existat promovare și retrogradare după sezonul 2021 și că diviziile inferioare nu au fost jucate de toate echipele) au format un turneu tur-retur între cele șase națiuni ale Championship. Primele două echipe s-au calificat la Cupa Mondială pe pozițiile Europa 1 și Europa 2: echipa de pe locul trei, pe poziția Europa 3, va intra în turneul final de calificare alături de Africa 3 (Kenia), America 3 (SUA) și învinsa barajului Asia/Pacific (Hong Kong). Eliminarea Rusiei a contat puțin, din moment ce ei pierduseră toate meciurile, cu excepția a două (ambele în sezonul 2021). Cu toate acestea, a revenit problema jucătorilor neeligibili, deși nu în măsura în care a se înregistrase în calificările din 2019: Spania , care fusese a patra în 2021, dar a doua în 2022, au fost penalizată cu 10 puncte - cinci în fiecare sezon - pentru că a folosit un jucător neeligibil în două meciuri, iar depunctarea Spaniei a dus la calificarea României direct de pe locul doi în Championship, iar Portugalia a urcat pe locul trei ajungând în barajul intercontinental. Portugalia a câștigat acel turneu și s-a calificat la Cupa Mondială.

În plus, Rugby Europe a adus modificări sistemului de puncte bonus. Sistemul standard, care este aplicat în Turneul celor Șase Națiuni, a fost eliminat în favoarea sistemului francez. Principala diferență este că, în cazul în care anterior unei echipe i se acorda un punct bonus ofensiv pentru cel puțin patru eseuri, indiferent de rezultat, acum, unei echipe i se acorda un punct „bonus” ofensiv pentru o victorie în care a marcat cu cel puțin trei eseuri în plus față de adversar.

International Championships (din 2023)

[modificare | modificare sursă]

Din 2023, Rugby Europe Championship are patru divizii după ce Conference 1 și Conference 2 au fost combinate într-un singur eșalon, numit doar Conference, cu patru grupe.

Campioanele Rugby Europe Championship și ale turneelor precedente

[modificare | modificare sursă]

Turneul FIRA (1936–1938)

[modificare | modificare sursă]
An Oraș gazdă Campioană Locul 2 Locul 3
1936 Germania Nazistă Berlin Franța Germania Italia
1937 Franța Paris Franța Italia Germania
1938 România București Franța Germania România

Cupa Europeană (1952–1954)

[modificare | modificare sursă]
An Campioană Locul 2 Locul 3
1952 Franța Italia Germania de Vest
1954 Franța Italia Spania

Cupa Națiunilor FIRA (1965–1973)

[modificare | modificare sursă]
An Divizia Întâi
Campioana Locul 2 Locul 3 Retrogradată
1965–66 Franța Italia România Cehoslovacia
1966–67 Franța România Italia Portugalia
1967–68 Franța România Cehoslovacia
1968–69 România Franța Cehoslovacia Germania
Polonia
1969–70 Franța România Italia Cehoslovacia
1970–71 Franța România Maroc Italia
1971–72 Franța România Maroc Cehoslovacia
1972–73 Franța România Spania

FIRA Trophy (1973–1997)

[modificare | modificare sursă]
An Divizia Întâi
Câștigătoare Locul 2 Locul 3 Retrogradată
1973–74 Franța România Spania Polonia
Maroc
1974–75 România Franța Italia Cehoslovacia
1975–76 Franța Italia România Olanda
1976–77 România Franța Italia Maroc
1977–78 Franța România Spania Cehoslovacia
1978–79 Franța România URSS Spania
1979–80 Franța România Italia Maroc
1980–81 România Franța URSS Polonia
1981–82 Franța Italia România
1982–83 România Italia URSS Germania de Vest
1983–84 Franța România Italia Polonia
Maroc
1984–85 Franța URSS Italia Spania
1985–87 Franța URSS România Tunisia
Portugalia
1987–89 Franța URSS România Spania
1989–90 Franța (amatori)[a] URSS[a] România[a] Polonia
1990–92 Franța (amatori) Italia România
1992–94 Franța (amatori) Italia România
1995–97 Italia Franța (amatori) România
  1. ^ a b c Campioana Diviziei Întâi

Turneul FIRA (1996–1999)

[modificare | modificare sursă]
An Campioana Locul 2 Locul 3 Retrogradată
1996–97 Spania Portugalia Polonia
1997–98 Nu s-a desfășurat
1998–99

Cupa Europeană a Națiunilor (2000–2016)

[modificare | modificare sursă]
An Divizia Întâi
Campioana Locul 2 Locul 3 Retrogradată
2000 România Georgia Maroc
2001 Georgia România Rusia
2001–02 România Georgia Rusia Olanda
2003–04 Portugalia România Georgia Spania
2004–06 România Georgia Portugalia Ucraina
2006–08 Georgia Rusia România Cehia
2008–10 Georgia Rusia Portugalia Germania [2]
2010 România Georgia Rusia
2011 Georgia România Portugalia Ucraina [3]
2012 Georgia Spania România
2013 Georgia România Rusia Belgia [4]
2014 Georgia România Rusia
2015 Georgia România Spania Portugalia
2016 Georgia România Rusia

Rugby Europe International Championships (2016–)

[modificare | modificare sursă]
An Championship
Campioana Loc 2 Loc 3 Retrogradată
2016–17 România Georgia Spania
2017–18 Georgia Rusia Germania
2018–19 Georgia Spania România Germania
2019–20 Georgia Spania România Belgia
2020–21 Georgia România Portugalia
2021–22 Georgia România Spania Rusia[a]
2022–23 Georgia Portugalia România
2023–24 Georgia Portugalia Spania Polonia
  1. ^ Descalificată și suspendată în urma Invazia Rusiei în Ucraina
  1. ^ Marian Ursescu, Mirela Neag (). „Campioni cu derogare » 51 de rugbyști au devenit rentieri fără să aibă nici o medalie de campion la gît”. Gazeta Sporturilor. 
  2. ^ retrogradare și promovare în funcție de clasamentul pe 2 ani
  3. ^ retrogradare și promovare în funcție de clasamentul pe 2 ani
  4. ^ retrogradare și promovare în funcție de clasamentul pe 2 ani

Legături externe

[modificare | modificare sursă]