Criton (Platon)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

„Criton” (în greaca veche Κρίτων) este un dialog scris de Platon, reprezentând dialogul dintre Socrate și prietenul său bogat Criton pe tema dreptății (δικαιοσύνη) și a nedreptății (ἀδικία). Cronologic, acesta are loc după procesul lui Socrate, care apare în Apărarea lui Socrate.

Context[modificare | modificare sursă]

Dialogul are loc după are loc după procesul lui Socrate, unde acesta a fost condamnat. I s-a dat opțiunea să plece în exil,[1] dar acesta a preferat moartea. Socrate este condamnat la moarte, care va avea loc la două zile după întoarcerea corăbiei trimise la Delos; din cinci în cinci ani atenienii trimiteau o ambasadă religioasă la templul din Delos pentru a-i mulțumi zeului Apollo pentru reîntoarcerea lui Tezeu și a tovarășilor săi înapoi la cetate, după uciderea Minotaurului. Cât timp dura această călătorie, legea interzicea executarea pedepsei cu moartea.[2]

Astfel, așteptându-și sfârșitul în închisoare, Socrate este vizitat de vechiul său prieten, Criton, care se oferă să-l ajute să scape. Ceea ce urmează este o discuție pe baza dreptății și a nedreptății.

Sumar[modificare | modificare sursă]

  • Visul lui Socrate: Socrate se trezește cu prietenul său Crito în celula sa și-l mustră că nu l-a trezit când a venit. Crito răspunde că Socrate dormea atât de liniștit că nu a vrut să-l deranjeze și este uimit că un condamnat poate dormi atât de lin. A venit pentru a-i da vești proaste: corabia din Delos a fost zărită la o zi distanță și când va ajunge, Socrate va fi omorât. Acesta acceptă veștile calm, observând că nu crede că va muri a doua zi. A avut un vis cu o femeie înveșmântată în alb care i-a spus „tu în trei zile vei fi în țara mănoasă, în Ftia”.[3]
  • Argumentul pentru opinia celor din jur: Socrate consideră că numai opiniile oamenilor „buni” sau „învățați” trebuie luate în considerare
  • Trupul și sufletul: Socrate îl convinge pe Criton că cerințele sufletului sunt superioare nevoilor trupului
  • Legea și Cetatea: Socrate propune că Legea și Cetatea au contribuit la persoana care a devenit, educându-l și protejându-l, motiv pentru care le datorează. Mai mult, faptul că a ales să rămână în Atena tot acest timp reprezintă un consimțământ tacit în fața cerințelor celor două

Analiză, teme și motive[modificare | modificare sursă]

Visul lui Socrate este o referință la Ahile din Iliada, care, supărat că Agamemnon i-o luase pe Briseis, amenință că se va întoarce acasă, împreună cu armata sa.[4] „Dacă prielnic la drum ne-o fi zeul puternic pe mare,/Noi în trei zile vom fi în mănoasa-ne țară, în Ftia”[5] (oraș antic din prefectura modernă Ftiotida).

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Platon et al. (1976) p. 73
  2. ^ Platon et al. (1976) p. 77
  3. ^ Platon et al. (1976) p. 62
  4. ^ Platon et al. (1976) p. 77
  5. ^ Homer; Murnu, G. (traducător), Pippidi, D. M. (studiu și comentarii) (1955). „Cântul IX”. Iliada. Editura de Stat pentru literatură și artă, v. 362-363 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Criton