Sari la conținut

Cristi Puiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cristi Puiu

Cristi Puiu la TIFF 2016
Date personale
Născut (58 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
București, România[4] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film
scenarist
scenarist[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[5] Modificați la Wikidata
Prezență online

Cristi Puiu (n. 3 aprilie 1967, București) este un regizor și scenarist român.

Note biografice

[modificare | modificare sursă]

Fiul Iulianei și al lui Emilian Puiu a făcut pictură de la 10 ani. În 1990, după căderea regimului comunist, a participat la o expoziție în Lausanne, Elveția, împreună cu alți tineri artiști români. Doi ani mai târziu, este admis la secția de Pictură a Școlii Superioare de Arte Vizuale din Geneva, iar după un an se transferă la Regie film. În timpul facultății apar scurtmetrajele Interioare (1993), Nicăieri nu e ca acasă (1994) și Înainte de micul dejun (1995), ultimul selecționat la Festivalul Filmului de la Locarno. În 1996, absolvă cu documentarul 25.12.1995 - București, Gara de Nord. Se întoarce în România în 1996, continuă să picteze și lucrează în televiziune. În 1998, împreună cu Andreea Păduraru realizează documentarul 13-15 iulie 1998, Azilul de bătrânu - Craiova.[6]

În anul 2004 a fondat cu Anca Puiu casa de producție cinematografică Mandragora.

A debutat ca regizor în 2001 cu filmul Marfa și banii, film care a obținut mai multe premii internaționale, dintre care se evidențiază premiul Caméra d'Or din cadrul Festivalului de Film de la Cannes [7]. Unii critici de film[cine?] consideră că acesta este filmul care a inaugurat noul val românesc în cinematografie. A continuat cu un film de scurt-metraj, Un cartuș de Kent și un pachet de cafea în 2004, film de asemenea premiat. Al doilea film de lung-metraj, Moartea domnului Lăzărescu, 2005, face parte dintr-un proiect de șase povestiri scrise de Cristi Puiu în 2003. Filmul a obținut numeroase premii internaționale. A mai regizat, în 2010, lung-metrajul de ficțiune Aurora, în care a interpretat personajul principal (Viorel). Filmul a câștigat trei premii Gopo, a avut premiera în secțiunea Un Certain Regard de la Cannes și a fost premiat la Karlovy Vary (East of West Award). În 2013, a lansat „Trois exercices d'interprétation”, după un text al lui Soloviov, iar în 2016 a apărut filmul Sieranevada care a fost proiectat în premieră în competiția de la Cannes.

În 2020, a apărut Malmkrog, al șaselea lungmetraj al lui Cristi Puiu, care a deschis noua secțiune Encounters a Festivalului de Film de la Berlin, aflat la a 70-a ediție. Puiu a fost recompensat cu premiul pentru regie al secțiunii Encounters, acesta fiind al doilea premiu pe care Cristi Puiu îl primește la Berlin, după Ursul de Aur pentru scurtmetraj la ediția din 2004.

În 2023, a apărut MMXX, al șaptelea lungmetraj al lui Cristi Puiu.

Cristi Puiu este co-scenarist la primele sale filme de lung-metraj, Marfa și banii și Moartea Domnului Lăzărescu, alături de Răzvan Rădulescu. Cristi Puiu este scenaristul filmului său de scurt-metraj, Un cartuș de Kent și un pachet de cafea. Apoi, în colaborare cu Răzvan Rădulescu, a scris scenariul la Niki Ardelean, colonel în rezervă, 2003, film regizat de Lucian Pintilie. În 2006 regizorul german, Didi Danquart, a realizat filmul Offset după un scenariu scris de Cristi Puiu si Răzvan Rădulescu. Pentru filmul Aurora a scris singur scenariul după doi ani de prospecțiuni și documentare. În 2020, a scris scenariul filmului Malmkrog, după „Trois entretiens”, un text al filozofului rus Vladimir Soloviov.

  1. ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Cristi Puiu” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în . 
  2. ^ „Cristi Puiu” (în engleză). Internet Movie Database. Wikidata Q37312. Accesat în . 
  3. ^ „Cristi Puiu”. Filmportal.de. Wikidata Q15706812. Accesat în . 
  4. ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în . 
  5. ^ „Cristi Puiu”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133. 
  6. ^ Fulger, Mihai. "Noul val" în cinematografia românească. Grup Editorial Art, Bucureşti, 2006. p. 48. 
  7. ^ „Marfa și banii - de Cristi Puiu - film lungmetraj pe CINEPUB”. CINEPUB. Accesat în . 
  8. ^ Aur pentru filmul romanesc, Formula AS - anul 2004, numărul 606, accesat la 16 ianuarie 2014
  9. ^ Marfa și banii
  10. ^ You Tube
  11. ^ Sieranevada, spațiul nostru concentraționar, 12 septembrie 2016, Daniela Rațiu, Adevărul, accesat la 14 septembrie 2016

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri