Sari la conținut

Consilier al Președintelui Statelor Unite ale Americii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Consilier al președintelui
În funcție
Steve Ricchetti
din 20 ianuarie 2021

Biroul Executiv al Președintelui
Biroul Casei Albe
Numit dePreședintele S.U.A.
Donald Trump
Înființare20 ianuarie 1969; acum 55 de ani (1969-01-20)
Primul deținătorArthur F. Burns
WebsiteThe White House
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Consilierul președintelui este un asistent de rang înalt al președintelui Statelor Unite ale Americii și un membru superior al of the Biroului Executiv al președintelui.

Istoric

[modificare | modificare sursă]

Poziția a fost creată în timpul administrației lui Richard Nixon, care i-a atribuit un rang de membru de cabinet. Acest rang a rămas valabil până în 1993. În perioada președinției lui Nixon, nu mai puțin de opt persoane au deținut această funcție, uneori existând doi sau trei „consilieri ai președintelui” în același timp.

În mandatul președintelui Gerald Ford postul a fost ocupat concomitent de Robert Hartmann și John O. Marsh, Rogers Morton alăturându-li-se pentru scurtă vreme la începutul anului 1976.

Poziția a rămas vacantă în timpul administrației lui Jimmy Carter, deoarece Carter a lăsat mai multe posturi neocupate la Casa Albă (precum cel de Șef de cabinet) și a preferat un corp mai redus de consilieri.[1]

Edwin Meese a deținut poziția în timpul primului mandat la președintelui Ronald Reagan și a fost un personaj foarte influent la Casa Albă. Meese, șeful de cabinet James Baker și șeful adjunct de cabinet Michael Deaver erau porecliți „The Troika” (Triumviratul) și considerați cei mai importanți sfătuitori ai președintelui.[2] Meese a devenit Procuror General în cel de-al doilea mandat al lui Reagan, iar postul de Consilier al președintelui a rămas vacant.

Poziția a continuat să fie vacantă și în primii trei ani ai mandatului președintelui George H.W. Bush. În 1992, ea a fost ocupată de Clayton Yeutter, după ce acesta a demisionat din funcția de președinte al Comitetului Național Republican.

Pe timpul administrației Bill Clinton postul a devenit concentrat mai mult pe partea de comunicare. Doi dintre consilierii lui Clinton, David Gergen și Paul Begala, au devenit ulterior analiști politici ai postului de televiziune CNN.

În cele două mandate ale președintelui George W. Bush consilierii s-au ocupat de comunicare, relația cu media, redactarea discursurilor și birourile de presă.[3]

În perioada administrației Barack Obama poziția a fost inițial abolită, iar îndatoririle biroului transferate celor trei consilieri superiori: David Axelrod,[4][5] Pete Rouse,[5][6] și Valerie Jarrett,[7] care deținea și titlul de „Asistent al președintelui pentru relații interguvernamentale și legătura cu publicul”.[5] Pe 6 ianuarie 2011, președintele Obama l-a numit pe Rouse consilier al președintelui, funcție din care era responsabil cu asistența acordată președintelui și șefului de cabinet al Casei Albe pentru gestionarea de zi cu zi a activităților personalului de conducere a Casei Albe.[8][9] John Podesta a fost ultima persoană care a deținut această funcție în timpul administrației Obama, înainte de a demisiona pentru a se alătura campaniei prezidențiale ale lui Hillary Clinton, în calitate de șef de campanie.[10]

La scurtă vreme după alegerile din 2016, președintele-ales Donald Trump și-a anunțat intenția de a-l numi pe Stephen Bannon consilier superior. Bannon a primit și titlul suplimentar de „strateg șef”.[11] Ulterior, Trump a numit-o pe Kellyanne Conway al doilea consilier al său.[12]

Lista Consilierilor Președintelui

[modificare | modificare sursă]
Președintele Reagan la o întâlnire de cabinet la Biroul Oval în timpul primei sale zile în funcție. În prim plan, în stânga, consilierul președintelui Edwin Meese.
„Troika”. De la stânga la dreapta: șeful de cabinet al Casei Albe James Baker, consilierul președintelui Ed Meese și șeful adjunct de cabinet al Casei Albe Michael Deaver la Casa Albă, 2 decembrie 1981.
Consilierul președintelui Karen Hughes și Prima Doamnă Laura Bush, 28 iunie 2002.
Consilierul președintelui Dan Bartlett discută într-o conferință de presă mesajul privind starea Uniunii al președintelui George W. Bush, 3 februarie 2005.
Consilierul președintelui Ed Gillespie (dreapta) și șeful de cabinet al vicepreședintelui David Addington dezbat un document, 5 decembrie 2007.
Consilierul președintelui Pete Rouse, șeful de cabinet Denis McDonough și vicepreședintele Joe Biden discută cu președintele Barack Obama, 2 aprilie 2013.
Consilierul președintelui John Podesta analizează un document cu președintele Obama în Biroul Oval, 29 ianuarie 2015.
Consilier Partid Perioadă Președinte
Arthur Burns Arthur F. Burns
(1904–1987) 		Republican 20 ianuarie 1969 –
5 noiembrie 1969 		Richard Nixon
(1969–1974)
Pat Moynihan Pat Moynihan
(1927–2003) 		Democrat 5 noiembrie 1969[13] –
31 decembrie 1970[14]
Bryce Harlow Bryce Harlow
(1916–1987) 		Republican 5 noiembrie 1969[13] –
9 decembrie 1970[15]
Robert Finch Robert Finch
(1925–1995) 		Republican 23 iunie 1970[16] –
15 decembrie 1972[17]
Donald Rumsfeld Donald Rumsfeld
(născut 1932) 		Republican 11 decembrie 1970[18] –
15 octombrie 1971[18]
Anne Armstrong Anne Armstrong
(1927–2008) 		Republican 19 ianuarie 1973 –
18 decembrie 1974
Dean Burch
(1927–1991) 		Republican 8 martie 1974[19] –
31 decembrie 1974[20]
Kenneth Rush Kenneth Rush
(1910–1994) 		Republican 29 mai 1974[21] –
19 septembrie 1974[22]
Robert Hartmann[23]
(1917–2008) 		Republican 9 august 1974 –
20 ianuarie 1977 		Gerald Ford
(1974–1977)
John O. Marsh John O. Marsh
(născut 1926) 		Democrat 9 august 1974[24] –
20 ianuarie 1977[25]
Rogers Morton[26]
(1914–1979) 		Republican 2 februarie 1976 –
1 aprilie 1976
Vacant 20 ianuarie 1977 –
20 ianuarie 1981 		Jimmy Carter
(1977–1981)
Edwin Meese Edwin Meese
(născut 1931) 		Republican 20 ianuarie 1981 –
25 februarie 1985 		Ronald Reagan
(1981–1989)
Vacant 25 februarie 1985 –
1 februarie 1992
George H.W. Bush
(1989–1993)
Clayton Yeutter Clayton Yeutter
(1930–2017) 		Republican 1 februarie 1992 –
20 ianuarie 1993
Vacant 20 ianuarie 1993 –
29 mai 1993 		Bill Clinton
(1993–2001)
David Gergen David Gergen
(născut 1942) 		Republican 29 mai 1993 –
10 iunie 1994
Vacant 10 iunie 1994 –
17 iulie 1994
Mack McLarty Mack McLarty
(născut 1946) 		Democrat 17 iulie 1994[27] –
30 iunie, 1998[28]
Bill Curry
(născut 1951) 		Democrat 21 februarie 1995 –
20 ianuarie 1997
Paul Begala Paul Begala
(născut 1961) 		Democrat 17 august 1997[29] –
10 martie 1999
Ann Lewis
(născută 1937) 		Democrat 10 martie 1999 –
20 ianuarie 2001
Karen Hughes Karen Hughes
(născută 1956) 		Republican 20 ianuarie 2001 –
8 iulie 2002 		George W. Bush
(2001–2009)
Vacant 8 iulie 2002 –
5 ianuarie 2005
Dan Bartlett Dan Bartlett
(născut 1971) 		Republican 5 ianuarie 2005 –
5 iulie 2007
Ed Gillespie Ed Gillespie
(născut 1961) 		Republican 5 iulie 2007 –
20 ianuarie 2009
Vacant 20 ianuarie 2009 –
13 ianuarie 2011 		Barack Obama
(2009–2017)
Pete Rouse Pete Rouse
(născut 1946) 		Democrat 13 ianuarie 2011 –
1 ianuarie 2014
John Podesta John Podesta
(născut 1949) 		Democrat 1 ianuarie 2014 –
13 februarie 2015
Vacant 13 februarie 2015 –
20 ianuarie 2017
Stephen Bannon Steve Bannon
Consilier Superior și Strateg Șef
(născut 1953) 		Republican 20 ianuarie 2017 –
18 august 2017 		Donald Trump
(2017–2021)
Kellyanne Conway Kellyanne Conway
(născută 1967) 		Republican 20 ianuarie 2017 –
31 august 2020

Dina Powell
Consilier Superior pentru Inițiative Economice
(născută 1973) 		Republican 15 ianuarie 2017 –
12 ianuarie 2018
Johnny DeStefano Johnny DeStefano
(născut 1979) 		Republican 9 februarie 2018 –
24 mai 2019[30][31]
Hope Hicks Hope Hicks
(născută 1988) 		Republican 9 martie 2020[32] –
12 ianuarie 2021[33][34]
Derek Lyons Derek Lyons
 Republican 20 mai 2020[35] –
20 ianuarie 2021[36]
Steve Ricchetti Steve Ricchetti Democrat 20 ianuarie 2021 –
prezent 		Joe Biden
(2021–prezent)
Jeffrey Zients Jeffrey Zients
(născut 1966) 		Democrat 20 ianuarie 2021 –
4 aprilie 2022

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Citation Information” (PDF). Jimmycarterlibrary.gov. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ „The Presidential Troika”. NYTimes.com. . Accesat în . 
  3. ^ „Former Counselor to the President, Dan Bartlett's Biography”. Georgewbush-whitehouse.archives.gov. . Accesat în . 
  4. ^ „Archived copy”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b c „Archived copy”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Archived copy”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Senior Advisor Valerie Jarrett”. whitehouse.gov. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Obama Picks William Daley As Chief Of Staff”. NPR. . Accesat în . 
  9. ^ Jessica Yellin (). „Daley's duties”. whitehouse.blogs.cnn.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „John Podesta Former Counselor to the President”. WhiteHouse.gov. Accesat în . 
  11. ^ „Donald Trump Taps Reince Priebus As Chief Of Staff, Steve Bannon As Chief Strategist : The Two-Way”. NPR. . Accesat în . 
  12. ^ „Trump Picks Kellyanne Conway to Serve as Counselor to the President”. politico. . Accesat în . 
  13. ^ a b „Daniel Patrick Moynihan”. nixonlibrary.gov. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „White House Farewell”. The New York Times. Accesat în . 
  15. ^ „Harlow Resigns As Aide to Nixon; Will Return to Lobbyist Post”. The New York Times. Accesat în . 
  16. ^ „Finch and the Postwar Economy”. The New York Times. Accesat în . 
  17. ^ Myrna Oliver (). „Robert H. Finch, Lt. Gov. Under Reagan, Dies”. Los Angeles Times. Accesat în . 
  18. ^ a b Michael C. Jensen (). „Tax Aide Chosen to Head Enforcement of Phase 2”. The New York Times. Accesat în . 
  19. ^ „Burch Under Senate Pressure to Step Up FCC Departure 3 Vacancies”. The New York Times. Accesat în . 
  20. ^ „Burch Resigning as White House Adviser Notes on People”. The New York Times. Accesat în . 
  21. ^ „Rush Sworn as Counselor to President on Economy”. The New York Times. Accesat în . 
  22. ^ „Kenneth Rush - People - Department History - Office of the Historian”. History.state.gov. Accesat în . 
  23. ^ Dennis Hevesi (). „Robert Hartmann, 91, Dies; Wrote Ford's Noted Talk”. The New York Times. Accesat în . 
  24. ^ „Ford Bids Cabinet and Agency Heads Remain in Post Indefinite Stays”. The New York Times. Accesat în . 
  25. ^ „Ford Making Plans For Handing Over Controls to Carter - Article”. The New York Times. Accesat în . 
  26. ^ Gerald R. Ford Presidential Library and Museum, www.fordlibrarymuseum.gov 
  27. ^ NELSON, JACK (). „Panetta Named Chief of Staff in Major White House Shake-Up : Presidency: Clinton's friend McLarty will step aside and become the counselor to the President. Gergen will move to State Dept. and Rivlin will be budget director in effort to add 'strength, vitality.'”. Los Angeles Times (în engleză). ISSN 0458-3035. Accesat în . 
  28. ^ Broder, John M. (). „President's Friend Is Leaving White House for Private Life”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în . 
  29. ^ „NEWS SUMMARY”. The New York Times. . Accesat în . 
  30. ^ „President Donald J. Trump Announces Appointments for the Executive Office of the President”. whitehouse.gov. . Accesat în – via National Archives. 
  31. ^ Dawsey, Josh; Sonmez, Felicia (). „Long-serving Trump aide DeStefano to depart White House”. The Washington Post. Accesat în . 
  32. ^ Cook, Nancy; McGraw, Meredith (). „Trump looks to Hope Hicks as coronavirus crisis spills over”. Politico. Accesat în . 
  33. ^ „Hope Hicks to Return to the White House After a Nearly Two-Year Absence”. The New York Times. . Accesat în . 
  34. ^ Brown, Pamela; Gangel, Jamie (). „Top White House adviser Hicks no longer works at the White House, a previously planned departure”. CNN. Accesat în . 
  35. ^ „Trump taps Brooke Rollins as acting domestic policy chief”. . 
  36. ^ „Annual Report to Congress on White House Office Personnel” (PDF). whitehouse.gov. . Accesat în – via National Archives. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Consilier_al_Președintelui_Statelor_Unite_ale_Americii&oldid=16191319