Claudio Mutti
| Claudio Mutti | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1946 (78 de ani)  Parma, Italia |
| Cetățenie |  Italia |
| Ocupație | eseist traducător |
| Limbi vorbite | limba italiană[1] |
| Activitate | |
| Alte nume | Omar Amine |
Modifică date / text  | |
Claudio Mutti (n. 1946, Parma, Italia) este un eseist și editor italian, director al revistei de studii geopolitice Eurasia. Filolog de profesie, el este un specialist în limbile fino-ugrice.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a alăturat de tânăr mișcării europeniste Jeune Europe conduse de Jean Thiriart[2] în care intrase, de asemenea, și Franco Cardini.
Începând din 1973 este președintele asociației Italia-Libia. În acei ani a scris articole în care s-a exprimat elogios cu privire la instaurarea socialismului în Libia. În 1979 a devenit autorul unei alte inițiative: Asociația Europa-Islam, cu sediul la Veneția.[3]
Și-a dedicat mulți ani cercetării filologiei fino-ugrice, lucrând ca asistent la Universitatea din Bologna[4] și scriind aproximativ treizeci de articole și eseuri despre folclorul maghiar și literatura maghiară.
Cunoscător al limbii și culturii române,[5] el a devenit în 1979 profesor titular la Institutul Italian de Cultură din București, fiind revocat ulterior în urma unei interpelări parlamentare a deputatului socialist Antonello Trombadori,[4] a tradus și prezentat mai multe documente cu privire la Garda de Fier și la Corneliu Zelea Codreanu.[3] Profund interesat de islam și de situația musulmanilor, el a condus la mijlocul anilor '80 revista Jihad, publicată în Italia și susținută de Ambasada Iranului de la Roma.[3] A tradus mai multe cărți despre islam, criticând în diverse ocazii statul Israel.
El a fondat editura Edizioni all'Insegna del Veltro, în care a publicat studii de simbolism tradițional, traduceri comentate ale filozofilor greci, studii de istorie medievală și contemporană. În catalogul editurii sunt prezenți autori precum Julius Evola, Corneliu Codreanu, Johann von Leers și Savitri Devi, dar și lucrări ale istoricului revizionist Robert Faurisson și chiar și câteva texte ale unor autori de formație marxistă precum Costanzo Preve și Ghennadi Ziuganov.[6]
Începând din 2004 face parte din redacția revistei de geopolitică Eurasia, devenind directorul acesteia în decembrie 2011.[7] El a predat până la sfârșitul anului școlar 2010-2011 limba italiană, istorie, geografie, limbile latină și greacă la Liceul statal Gian Domenico Romagnosi din Parma.
A fost interesat de diferite aspecte legate de ezoterism, simbolism și religii. El a dedicat numeroase studii unor filosofi și gânditori ca Mircea Eliade, Emil Cioran, Friedrich Nietzsche, René Guénon și Julius Evola. El a scris desprel revistă modalitățile de Tradiție, Gaspare Cannizzo.[8]
Autor al unei introduceri la opera sociologului german Werner Sombart, el este, de asemenea, preocupat de estetica nazismului și de influența acestuia.
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- Simbolismo e arte sacra
- Pittura e alchimia
- Mystica Vannus
- L'Antelami e il mito dell'Impero
- Eliade, Vâlsan, Geticus e gli altri. La fortuna di Guénon tra i Romeni
- L'asino e le reliquie
- Avium voces
- L'unità dell'Eurasia
- L'estetica al potere. Pittura, scultura e architettura nel III Reich
- Imperium. Epifanie dell'idea di Impero
- Gentes
- Esploratori del Continente
- Julius Evola sul fronte dell'Est
- Il linguaggio segreto dell'Antelami
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Nicola Rao, La fiamma e la celtica, Sperling & Kupfer, 2009, p. 114: "A Giovane Europa aderiranno, tra gli altri, il professore parmese Claudio Mutti, esperto di mondo islamico e di fascismi dell'est europeo"
- ^ a b c Carlo Palermo, Il quarto livello, Editori Riuniti
- ^ a b Mutti Claudio | Against post-modern world
- ^ cf. bibliografia rumena http://www.claudiomutti.com/index.php?url=5&imag=5fu
- ^ „Edizioni all'insegna del Veltro”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Comunicato editoriale di "Eurasia"
- ^ Ugo Maria Tassinari, Quell'estate a Tre Fontane, Fascinazione.info, 3 agosto 2010; Cesnur, Gli ordini martinisti
