Charlotte Corday

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Charlotte Corday
Charlotte Corday.PNG
Charlotte Corday
Date personale
Nume la naștereMarie-Anne-Charlotte de Corday d’Armont Modificați la Wikidata
Născută[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Ligneries[*], Franța Modificați la Wikidata
Decedată (24 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Prima Republică Franceză[6] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare Modificați la Wikidata
Activitate
Cauza decesuluiGhilotină  Modificați la Wikidata
DomiciliuNormandia  Modificați la Wikidata

Marie-Anne-Charlotte de Corday d'Armont a rămas în istorie sub numele de Charlotte Corday, (n. ,[1][2][3][4][5] Ligneries[*], Franța – d. ,[1][2][3][4][5] Paris, Prima Republică Franceză[6]), ghilotinată în Paris, este o personalitate a Revoluției franceze, celebră pentru că l-a ucis pe Jean-Paul Marat, la 13 iulie 1793.

Pregătirea atentatului[modificare | modificare sursă]

Ea a adresat francezilor la un moment dat un manifest intitulat: " Către francezii prietenii legii și ai păcii ". În acest testament politic, ea și-a anunțat și proiectul său de a-l asasina pe Marat, pentru a salva Republica.

În dimineața zilei de 13 iulie, ea a căutat de două ori, fără succes, să fie primită de către " L'Ami du Peuple" (Prietenul Poporului), cum era aclamat Marat. Îi vine atunci ideea să-i trimită o scurtă notă în care îl avertiza, chipurile, asupra unui complot. La sfârșitul zilei, neprimind răspuns, a decis să scrie un al doilea bilet pe care îl pune în buzunar, iese din cameră, cheamă o trăsură și merge la nr.20, Rue des Cordeliers. Ea și-a strecurat în corset un cuțit de bucătărie cu mâner de abanos și inel de argint, pe care l-a cumpărat dimineața, cu 40 de bani, într-un magazin sub arcadele de la Palais-Royal, la nr.177, actuala Galerie des Valois.

Este ora șapte seara, când trăsura se oprește în fața lui casei lui Marat.

Asasinarea lui Marat[modificare | modificare sursă]

Asasinarea lui Marat de Isaac Cruikshank (1793).
Reprezentarea asasinării lui Marat de către Baudry (1860).
Reprezentarea asasinării lui Marat de către Santiago Rebull (1875) .

Charlotte a reușit să se strecoare până în sala de baie unde se afla Marat și îl înjunghie. La strigătele muribundului, sosesc Simone Évrard, soția lui Marat și slujitorii, care reușesc să o imobilizeze. Protejată de furia mulțimii, este dusă  la închisoarea din L'Abbaye. Asupra ei s-a găsit o foaie de hârtie împăturită în opt, în care ea explică motivele gestului său care începea cu faimoasele cuvinte: "Până când, o, nefericiți francezi, vă veți complăcea în tulburare și vrajbă?"

Procesul[modificare | modificare sursă]

Charlotte Corday în fața tribunalului revoluționar de James Gillray

Transferată pe 15 iulie la Concierge, ea a compărut a doua zi în fața Tribunalului revoluționar.

După citirea actului de acuzare, audierea martorilor, se citește scrisoarea pe care a scris-o tatălui ei, pe 16 iulie, și care a fost interceptată și care începe cu cutremurătoarele cuvinte: "Iartă-mă, dragul meu tată, că am dispus de viața mea fără să îți cer permisiunea".

Curtea o condamnă pe Charlotte Corday la moarte și dispune să fie dusă la locul de execuție îmbrăcată în cămașa roșie rezervată criminalilor.

Execuția[modificare | modificare sursă]

La moartea sa, acuzatorii iacobini ai Charlottei Corday cred că a acționat din dragoste pentru un bărbat, drept care dispun verificarea virginității ei. Spre nefericirea lor, Charlotte este declarată virgo intacta.

Încă din timpul procesului, ea este văzută fie ca o tiranicidă eliberatoare, fie este blamată ca o criminală paricidă. Multe piese de teatru îi sunt dedicate în secolul XIX. Alphonse de Lamartine, în Istoria Girondinilor, a numit-o "înger asasin". Istoricii secolului XIX o descriu fie ca pe o ardentă eroină a Revoluției franceze, fie ca pe o regalistă iluminată.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Charlotte Corday, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b c d Charlotte Corday, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b c d Charlotte Corday, Find a Grave, accesat în  
  5. ^ a b c d http://www.fembio.org/biographie.php/frau/frauendatenbank?fem_id=6366, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b Корде Шарлотта, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Alstine, RK van (), Charlotte Corday, Kellock Robertson Press, ISBN 978-1-4097-9658-9 .
  • Corazzo, Nina, and Catherine R. Montfort (), „Charlotte Corday: femme-homme”, În Montfort, Catherine R, Literate Women and the French Revolution of 1789, Birmingham, AL: Umma Publications .
  • Corday, Charlotte, L’Addresse aux Français amis des lois et de la paix [Address to French friends of the Law and Peace] .
  • Franklin, Charles (), Woman in the Case, New York: Taplinger .
  • Margaret L. Goldsmith (), Seven Women Against the World, London: Methuen .
  • Gutwirth, Madelyn (), The Twilight of the Goddesses; Women and Representation in the French Revolutionary Era, New Brunswick, NJ: Rutgers University Press .
  • Kindleberger, Elizabeth R (), „Charlotte Corday in Text and Image: A Case Study in the French Revolution and Women's History”, French Historical Studies, 18 (4), pp. 969–99 .
  • Stanley Loomis (), Paris in the Terror, JB Lippincott .
  • Mazeau, Guillaume (), Le bain de l'histoire. Charlotte Corday et l'attentat contre Marat (1793–2009), Champ Vallon: Seyssel .
  • ———— (), Corday contre Marat. Deux siècles d'images, Versailles: Artlys .
  • ———— (), Charlotte Corday en 30 Questions, La Crèche, Geste éditions .
  • Outram, Dorinda (), The Body and the French Revolution: Sex, Class and Political Culture, New Haven: Yale University Press .
  • Simon Schama; John Livesey (), Citizens: A Chronicle of the French Revolution, London: Royal National Institute of the Blind, ISBN 0-670-81012-6 
  • Sokolnikova, Halina (), Nine Women Drawn from the Epoch of the French Revolution, trans. H C Stevens, Cape, NY .
  • Whitham, John Mills (), Men and Women of the French Revolution, Freeport, NY: Books for Libraries Press .

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Charlotte Corday