Charlotte Corday
| Charlotte Corday | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Marie-Anne Charlotte de Corday  |
| Născută | [1][2][3][4] Ligneries(d), Basse-Normandie, Franța |
| Decedată | (24 de ani)[1][2][3][4] place de la Révolution, Seine, Franța |
| Înmormântată | cimetière de la Madeleine[*] |
| Cauza decesului | decapitare |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | revoluționar ucigașă[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[5] |
| Activitate | |
| Domiciliu | Normandia |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Marie-Anne-Charlotte de Corday d'Armont a rămas în istorie sub numele de Charlotte Corday, (n. , Ligneries(d), Basse-Normandie, Franța – d. , place de la Révolution, Seine, Franța), ghilotinată în Paris, este o personalitate a Revoluției franceze, celebră pentru că l-a ucis pe Jean-Paul Marat, la 13 iulie 1793.
Pregătirea atentatului[modificare | modificare sursă]
Ea a adresat francezilor la un moment dat un manifest intitulat: " Către francezii prietenii legii și ai păcii ". În acest testament politic, ea și-a anunțat și proiectul său de a-l asasina pe Marat, pentru a salva Republica.
În dimineața zilei de 13 iulie, ea a căutat de două ori, fără succes, să fie primită de către " L'Ami du Peuple" (Prietenul Poporului), cum era aclamat Marat. Îi vine atunci ideea să-i trimită o scurtă notă în care îl avertiza, chipurile, asupra unui complot. La sfârșitul zilei, neprimind răspuns, a decis să scrie un al doilea bilet pe care îl pune în buzunar, iese din cameră, cheamă o trăsură și merge la nr.20, Rue des Cordeliers. Ea și-a strecurat în corset un cuțit de bucătărie cu mâner de abanos și inel de argint, pe care l-a cumpărat dimineața, cu 40 de bani, într-un magazin sub arcadele de la Palais-Royal, la nr.177, actuala Galerie des Valois.
Este ora șapte seara, când trăsura se oprește în fața lui casei lui Marat.
Asasinarea lui Marat[modificare | modificare sursă]
Charlotte a reușit să se strecoare până în sala de baie unde se afla Marat și îl înjunghie. La strigătele muribundului, sosesc Simone Évrard, soția lui Marat și slujitorii, care reușesc să o imobilizeze. Protejată de furia mulțimii, este dusă la închisoarea din L'Abbaye. Asupra ei s-a găsit o foaie de hârtie împăturită în opt, în care ea explică motivele gestului său care începea cu faimoasele cuvinte: "Până când, o, nefericiți francezi, vă veți complăcea în tulburare și vrajbă?"
Procesul[modificare | modificare sursă]
Transferată pe 15 iulie la Concierge, ea a compărut a doua zi în fața Tribunalului revoluționar.
După citirea actului de acuzare, audierea martorilor, se citește scrisoarea pe care a scris-o tatălui ei, pe 16 iulie, și care a fost interceptată și care începe cu cutremurătoarele cuvinte: "Iartă-mă, dragul meu tată, că am dispus de viața mea fără să îți cer permisiunea".
Curtea o condamnă pe Charlotte Corday la moarte și dispune să fie dusă la locul de execuție îmbrăcată în cămașa roșie rezervată criminalilor.
Execuția[modificare | modificare sursă]
La moartea sa, acuzatorii iacobini ai Charlottei Corday cred că a acționat din dragoste pentru un bărbat, drept care dispun verificarea virginității ei. Spre nefericirea lor, Charlotte este declarată virgo intacta.
Încă din timpul procesului, ea este văzută fie ca o tiranicidă eliberatoare, fie este blamată ca o criminală paricidă. Multe piese de teatru îi sunt dedicate în secolul XIX. Alphonse de Lamartine, în Istoria Girondinilor, a numit-o "înger asasin". Istoricii secolului XIX o descriu fie ca pe o ardentă eroină a Revoluției franceze, fie ca pe o regalistă iluminată.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Charlotte Corday, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Charlotte Corday, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Charlotte Corday, Find a Grave, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Alstine, RK van (), Charlotte Corday, Kellock Robertson Press, ISBN 978-1-4097-9658-9.
- Corazzo, Nina, and Catherine R. Montfort (), „Charlotte Corday: femme-homme”, În Montfort, Catherine R, Literate Women and the French Revolution of 1789, Birmingham, AL: Umma Publications.
- Corday, Charlotte, L’Adresse aux Français amis des lois et de la paix [Address to French friends of the Law and Peace].
- Franklin, Charles (), Woman in the Case, New York: Taplinger.
- Margaret L. Goldsmith (), Seven Women Against the World, London: Methuen.
- Gutwirth, Madelyn (), The Twilight of the Goddesses; Women and Representation in the French Revolutionary Era, New Brunswick, NJ: Rutgers University Press.
- Kindleberger, Elizabeth R (), „Charlotte Corday in Text and Image: A Case Study in the French Revolution and Women's History”, French Historical Studies, 18 (4), pp. 969–99.
- Stanley Loomis (), Paris in the Terror, JB Lippincott.
- Mazeau, Guillaume (), Le bain de l'histoire. Charlotte Corday et l'attentat contre Marat (1793–2009), Champ Vallon: Seyssel.
- ———— (), Corday contre Marat. Deux siècles d'images, Versailles: Artlys.
- ———— (), Charlotte Corday en 30 Questions, La Crèche, Geste éditions.
- Outram, Dorinda (), The Body and the French Revolution: Sex, Class and Political Culture, New Haven: Yale University Press.
- Simon Schama; John Livesey (), Citizens: A Chronicle of the French Revolution, London: Royal National Institute of the Blind, ISBN 0-670-81012-6
- Sokolnikova, Halina (), Nine Women Drawn from the Epoch of the French Revolution, trans. H C Stevens, Cape, NY.
- Whitham, John Mills (), Men and Women of the French Revolution, Freeport, NY: Books for Libraries Press.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Images of Charlotte Corday and of places related to her life, Vimoutiers.
- Charlotte Corday (video), News, France 3.
