Charles Yriarte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Charles Yriarte
Date personale
Născut[1][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[6] Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani)[7] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[8] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
scriitor
arhitect
desenator[*]
traducător
caricaturist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[9][10][11]
limba italiană[10] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numemarquis de Villemer[2]  Modificați la Wikidata
Alma materȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Isabelei Catolica în grad de Comandor[*] ()
Encomienda de la Orden de Carlos III[*][[Encomienda de la Orden de Carlos III (4th class of the order of Charles III of Spain)|​]] ()
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] ()
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()
Prix Thérouanne[*][[Prix Thérouanne (Literary prize in history and sociology)|​]] ()
Marcelin Guérin Prize[*][[Marcelin Guérin Prize (French literary prize)|​]] ()
prix Vitet[*][[prix Vitet (Discontinued French literary award)|​]] ()  Modificați la Wikidata

Charles Yriarte (n. , Paris, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un om de litere, jurnalist și desenator francez.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut în 1832 la Paris, într-o familie de origine spaniolă, Charles Yriarte și-a descoperit talentul artistic încă din tinerețe.

După terminarea studiilor (a studiat arhitectura la École des Beaux-Arts din Paris), a obținut o slujbă la Ministère d'État, devenind inspector la departamentul Azilurilor naționale, apoi inspector la Opera din Paris. În același timp, a început să scrie în diverse ziare franceze și străine, la care a contribuit atât sub formă de articole cât și prin realizarea de ilustrații.

În 1859, s-a alăturat personalului statului-major al corpului de armată spaniol condus de Leopoldo O'Donnell în expediția din Maroc și s-a remarcat printr-o serie de articole și desene, care reflectau respectiva expediție, care au apărut în publicația pariziană Le Monde illustré⁠(fr)[traduceți]. După întoarcerea în Franța, el a renunțat la funcțiile administrative, pentru a se dedica exclusiv ocupațiilor sale literare și artistice.

În 1860, Charles Yriarte s-a alăturat trupelor lui Giuseppe Garibaldi în campania acestuia din Sicilia („Expediția celor O Mie”), trimițând o nouă serie de reportaje, atât din Sicilia cât și din regiunile Umbria și Marche, pe care le-a vizitat ulterior.

Ulterior, a devenit redactor-șef al hebdomadarului Le Monde illustré. De asemenea, a contribuit cu un număr mare de articole în publicațiile Le Figaro, La Vie parisienne și Grand Journal, semnându-le fie cu numele real, fie cu pseudonimele „Junior” sau „Marchizul de Villemer”. Portretele și ilustrațiile publicate sub numele de „Marchizul de Villemer” au fost mult apreciate în epocă. A tradus mai multe cărți din limba spaniolă și a publicat cărți de călătorie și biografii ale de artiști, unele dintre acestea în ediții de lux.

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • La Société espagnole, 1861
  • Sous la tente: Souvenirs du Maroc, récits de guerre et de voyage, 1863[12]
  • Les cercles de Paris: 1828-1864, Paris, Dupray de la Mahérie, 1864
  • Portraits parisiens, 1865
  • Album du Grand Journal, 300 dessins par Bocourt, Cham, Couverchel, Decamps, Deroy, Durand-Brager, Gustave Doré, Gustave Janet, Lix, Marcellin, de Montaut, Eugène Morin, Riou, Rouargue, Thérond, Thorigny, Charles Yriarte, texte par Charles Yriarte, 1865[13]
  • Les Femmes qui s'en vont: Études de parisiennes, 1867
  • Goya: Sa biographie, les fresques, les toiles, les tapisseries, les eaux-fortes et le catalogue de l'œuvre, 1867[14]
  • Paris grotesque: Les Célébrités de la rue (1815-1863), 1868[15]
  • Nouveaux portraits parisiens, 1869
  • Les Tableaux de la guerre, 1870[16]
  • Les Portraits cosmopolites, 1870[17]
  • Campagne de France (1870-1871): La Retraite de Mézières effectuée par le Format:13e d'armée aux ordres du général Vinoy, 1871[18]
  • Les Prussiens à Paris et le 18 mars, 1871[19]
  • Les Princes d'Orléans, 1872[20], gravures de Charles-Jules Robert
  • Le Puritain: Scènes de la vie parisienne. Théâtre de salon: La Femme qui s'en va, 1873
  • La Vie d'un patricien de Venise au seizième siècle, d'après les papiers d'État des Frari, 1874
  • Bosnie-et-Herzégovine, souvenirs de voyage pendant l'insurrection, 1876[21]
  • L'Istrie et la Dalmatie, 1874,
  • Trieste e l'Istria, Fratelli Treves, Milano, 1875 [22]
  • Les Bords de l'Adriatique et le Monténégro : Venise, l'Istrie, le Quarnero, la Dalmatie, le Monténégro et la rive italienne, 1878[23]
  • Venise : Histoire, art, industrie, la ville, la vie, 1878[24]
  • La Femme qui s'en va, comédie en un acte, théâtre du Vaudeville, 13 juin 1879
  • Florence: L'Histoire, les Médicis, les humanistes, les lettres, les arts, 1881
  • Histoire de Paris: Ses transformations successives, 1882
  • Un Condottiere au XVe siècle: Rimini, études sur les lettres et les arts à la cour des Malátesta, Jules Rothschild, 1882
  • Françoise de Rimini dans la légende et dans l'histoire, avec vignettes et dessins inédits d'Ingres et d'Ary Scheffer, 1883
  • Jean-François Millet, 1885[25]
  • Matteo Civitali: Sa vie et son œuvre, 1886
  • Autour du Concile: Souvenirs et croquis d'un artiste à Rome, 1887[26]
  • Paul Véronèse, 1888
  • César Borgia: Sa vie, sa captivité, sa mort, d'après de nouveaux documents des dépôts des Romagnes, de Simancas et des Navarres, 2 vol., 1889
  • Autour des Borgia: Les monuments, les portraits, Alexandre VI, César, Lucrèce, l'épée de César, l'œuvre d'Hercule de Fideli, les appartements Borgia au Vatican, études d'histoire et d'art, 1891
  • Les Fleurs et les Jardins de Paris, 1893
  • Journal d'un sculpteur florentin au XVe siècle: Livre de souvenirs de Maso di Bartolommeo, dit Masaccio, manuscrits conservés à la bibliothèque de Prato et à la Magliabocchiana de Florence, 1894
  • Mantegna: Sa vie, sa maison, son tombeau, son œuvre dans les musées et les collections, 1901

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Charles Yriarte”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ a b Charles Yriarte (în engleză), RKDartists 
  4. ^ a b Charles Yriarte, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  5. ^ a b Charles Yriarte, SNAC, accesat în  
  6. ^ „Charles Yriarte”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b , p. 11, accesat în  
  8. ^ „Charles Yriarte”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  11. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  12. ^ Text online
  13. ^ Text online
  14. ^ Text online
  15. ^ Text online
  16. ^ Text online
  17. ^ Text online
  18. ^ Text online
  19. ^ Text online
  20. ^ Text online
  21. ^ Charles Yriarte, Bosnie et Herzégovine: Souvenirs de voyage pendant l'insurrection, BiblioBazaar, 2008
  22. ^ OPAC SBN, Catalogo del Servizio Bibliotecario Nazionale
  23. ^ Text online
  24. ^ Text online
  25. ^ Charles Yriarte, J. F. Millet, BiblioBazaar, 2009
  26. ^ Text online

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Pierre Larousse, Grand Dictionnaire universal du XIXe siècle, 1870, vol. 15, p. 1431.

Legături externe[modificare | modificare sursă]