Cântăreața cheală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cântăreața cheală
Antipiesă
Chauve Noctambule.jpg
Informații generale
AutorEugen Ionescu
GenTeatru absurd
Scene11
Ediția originală
Titlu originalLa Cantatrice Chauve
Publicată înCahiers du Collège de Pataphysique
Data publicării1952
Limbă originalăFranceză
Prima reprezentație11 mai 1950
Théâtre des Noctambules, Paris
Țara premierei Franța
Premii
Molière de Onoare (1989)
Personaje
  • Domnul Smith
  • Doamna Smith
  • Domnul Martin
  • Doamna Martin
  • Mary, menajeră
  • Căpitanul de Pompieri

Cântăreața cheală. Antipiesă (La Cantatrice chauve în limba franceză) este titlul piesei de teatru de debut, scrisă în 1984 în limba franceză de Eugen Ionescu. Piesa cu premiera în 11 mai 1950, afiliată curentului dramatic al teatrului absurdului, înfățișează perfect degenerarea rasei umane și a relațiilor dintre oameni. Antiteatrul s-a născut din dorința de a renunța la tematică, ideologie, realism-psihologic și filosofie. Ionescu inventează libertatea absolută prin renunțarea la prejudecăți și reguli. “Cântăreața cheală a răzbătut cu greu in dramaturgie după ce a fost respinsă de numeroase companii teatrale. Stilul nonconformist ionescian a fost greu acceptat atât de critici, cât și de public pentru ca apoi să fie considerată de critica literară ca fiind genială.

Piesa este aparent fără fir epic, aparent fără sens, are în centru problema lipsei de comunicare [1], specifică lui Eugen Ionescu.

Eugen Ionescu a avut meritul de a crea adevărata configurație a vieții - cea absurdă ("Cu toții suntem absurzi; nimeni nu recunoaște").[2]

Origine[modificare | modificare sursă]

Ionescu se decisese să învețe limba engleză, cu metoda Assimil. Uitându-se peste notițe, acesta a fost frapat de limbajul corect, logic, dar foarte steril și plin de platitudini. Ca atare, a luat replicile din manual și le-a ordonat într-o piesă de teatru.

Forma inițială a piesei a ieșit sub titlul Engleza fără profesor, care avea numai patru scene și un final diferit. Regizorul Nicolas Bataille menționează că forma s-a schimbat, inițial deoarece titlul L'anglais sans peine semăna cu al unei alte piese de Tristan Bernard, L'anglais tel qu'on le parle. În timpul unei repetiții, actorul care-l juca pe căpitanul de pompieri a avut un lapsus și în loc să vorbească de o cântăreață foarte blondă, sări câteva cuvinte și vorbi de una cheală, moment care îl inspiră pe autor să schimbe câteva replici la finalul piesei ca să justifice titlul nou-găsit.[3]

Sumar[modificare | modificare sursă]

Familia Smith, o familie tradițională din Londra, are ca invitați pe familia Martin. Printre alții, căpitanul de pompieri îi va vizita de asemenea, și va recunoaște în servitoarea Mary o veche cunoștință.

Premieră și recepție[modificare | modificare sursă]

Piesa a fost jucată pentru prima dată în mai 1950 la Théâtre des Noctambules în regia tânărului regizor Nicolas Bataille. În distribuție: Claude Mansard (Dl. Smith), Paulette Frantz (Dna. Smith), Odette Barrois (menajera), Nicolas Bataille (Dl. Martin), Simone Mozet (Dna. Martin), Henri-Jacques Huet (Căpitanul de Pompieri). După un număr mare de interpretări a devenit una dintre cele mai jucate piese din Franța, primind premiul Molière d'honneur.

Adaptări[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tomuș, Ioan M. (). Pitoresc și absurd în dramaturgia lui Eugene Ionesco. Casa Cărții de Știință. p. 10. 
  2. ^ Anca Bădălău. „Eugen Ionesco: Ideologiile ne separă. Visele și suferința ne apropie”. Radioresita. Accesat în . 
  3. ^ Eugène, Ionesco (). La Cantatrice Chauve. Gallimard. ISBN 2070386538. 
  4. ^ Înregistrare Cântăreața cheală

Legături externe[modificare | modificare sursă]