Câmpia Bărăganului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Amplasarea geografică pe teritoriul României

Câmpia Bărăganului este o câmpie din sud-estul României cunoscută pentru solul său negru și cu un conținut bogat de humus, precum și datorită vegetației de stepă (datorită climatului deosebit de aspru: veri fierbinți și uscate; ierni foarte geroase cu bătăi de crivăț). Face parte din Câmpia Română, fiind sectorul estic al acesteia. Este delimitată în sud și est de Dunăre, iar în nord de râul Buzău. Limita vestică este un aliniament care unește localitățile. Buzău-Urziceni-Budești-Oltenița.

Orașul București nu face parte din Bărăgan, ci din Câmpia Vlăsiei.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Bărăgan este un termen provenit din cuvântul Buragan, de origine orientală. Lazăr Șăineanu considera că: numele enigmatic de Bărăgan, ce poartă stepa întinsă din jud. Ialomița, pare a se trage de la un popor tătar: giagataic (și mongol) buragan „tourbillon, tempête” corespunde crivățului nostru. [1] Istoricul Constantin C. Giurescu menționează că Buragan înseamnă, în vechea turcă, „furtună”, „vîrtej”, „vifor”. [2] La rândul său, Nicolae Iorga preciza că de la Pecenegi, dacă nu de la vechii Sciți turanici, vine, pentru a numi aspectele deșertului, „bărăgan” și „curgan”. [3] Termenul este atestat pentru prima dată în anul 1597.[4]

Centre urbane importante[modificare | modificare sursă]

Oieritul în Bărăgan, joacă un rol esențial pentru agricultura regiunii

Principalele centre urbane din Câmpia Bărăganului sunt:

De asemenea, pe granița arealului geografic se află:

Istoric[modificare | modificare sursă]

Teren agricol prelucrat în Câmpia Bărăganului, 2012

Datorită lipsei pădurilor, Bărăganul a fost în trecut un important culoar de trecere pentru toate popoarele migratoare care au străbătut sud-estul României de azi.

Stepa Bărăganului, folosită în trecut ca pășune de către ciobanii din Carpați (inclusiv din Transilvania) în perioada de transhumanță, a fost transformată în teren arabil abia în a doua jumătate a secolului 19.

În anii '50 au fost deportați aici aproximativ 40.000 de deținuți politici din vestul țării.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lazăr Șăineanu, Influența orientală asupra limbeĭ și cultureĭ române, Editura librărieĭ Socecŭ & comp., 1900, p. XII
  2. ^ Constantin C. Giurescu, Principatele Române la începutul secolului XIX, Editura Științifică, București, 1957, p. 88
  3. ^ Nicolae Iorga, Istoria românilor. Vol. III. Ctitorii, București, 1937, p. 32
  4. ^ Brăila. Studiu de geografie socială, accesat la 27 noiembrie 2016

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Bărăganul ialomițean, G. Maican, Editura Sport-Turism, București, 1983
  • Potențialul climatic al Bărăganului, Octavia Bogdan, Ed. Acad. Republicii Socialiste România, 1980
  • Baraganul in antichitate, Radu Vulpe, 1923

Legături externe[modificare | modificare sursă]