Bukowinaer Lokalbahnen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Bukowinaer Lokalbahnen (BLB) (în română Căile Ferate locale ale Bucovinei) a fost o companie feroviară locală din Ducatul Bucovinei (aflat în Imperiul Austro-Ungar).

Baronul Alexander von Petrinó, Heinrich Popper, baronul Nikolaus von Mustatza, dr. Stefan Stephanowitz și dr. Johann Zotta au concesionat la 5 iunie 1883 traseul de cale ferată Cernăuți–Noua Suliță [1] și, după aprobarea statutului la 2 iulie 1883 de către Adunarea Generală a membrilor fondatori, au înființat compania Lokalbahn Czernowitz–Nowosielitza (în română Calea ferată secundară Cernăuți–Noua Suliță) care a devenit societate pe acțiuni la 15 iulie 1883. Această predecesoare a societății pe acțiuni, care a fost autorizată prin legile din 25 mai 1880[2] și 26 decembrie 1882[3], a pus în funcțiune la 12 iulie 1884 linia cu același nume care, în Noua Suliță, făcea legătura cu Căile Ferate de Sud-Vest ale Rusiei (traseul Noua Suliță-Larga-Ocnița-Bălți)[4].

La 12 iunie 1886 din compania Lokalbahn Czernowitz–Nowosielitza s-a desprins o nouă societate denumită Bukowinaer Lokalbahnen.

Sub administrarea sa s-au aflat următoarele rute:

Traseul de la Câmpulung Moldovenesc la Vatra Dornei a fost concesionat numai până la 23 octombrie 1899[6], calea ferată secundară Ciudei-Coșciuia numai până la 18 ianuarie 1907[7], respectiv până la 16 ianuarie 1911[8].

Deoarece compania Bukowinaer Lokalbahnen nu avea nici un mijloc de transport propriu, exploatarea traseelor a fost făcută până la 1 iulie 1889 de compania Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn, de la care a fost preluată în aceeași zi de către Căile Ferate de stat cezaro-crăiești ale Austriei (kkStB).

BLB a funcționat chiar până la sfârșitul Primului Război Mondial (1918-1919), fiind apoi dizolvată, iar liniile de cale ferată au fost preluate de Căile Ferate Române (compania feroviară română de stat), deoarece Bucovina a devenit atunci parte a României Mari.

Vehicule[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Reichgesetzblatt (Monitorul Oficial al Imperiului) din 1883, Nr. 114, p. 389
  2. ^ Reichgesetzblatt (Monitorul Oficial al Imperiului) din 1880, Nr. 56, p. 212
  3. ^ Reichgesetzblatt (Monitorul Oficial al Imperiului) din 1882, Nr. 180, p. 671
  4. ^ http://personal.inet.fi/private/raumarail/russia/swb.htm
  5. ^ Reichgesetzblatt (Monitorul Oficial al Imperiului) din 1894, Nr. 10, p. 30
  6. ^ Reichgesetzblatt (Monitorul Oficial al Imperiului) din 1899, Nr. 215, p. 971
  7. ^ Reichgesetzblatt (Monitorul Oficial al Imperiului) din 1907, Nr. 19, p. 113
  8. ^ Reichgesetzblatt (Monitorul Oficial al Imperiului) din 1911, Nr. 14, p. 84

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bernhard Neuner - Bibliographie der österreichischen Eisenbahnen von den Anfängen bis 1918. Vol. 2 (Walter Drews Verlag, Wien, 2002)
  • Oesterreichischer Eisenbahnbeamten-Verein - Geschichte der Eisenbahnen der Oesterreichisch-Ungarischen Monarchie. Vol. 1, Partea II (Verlagsbuchhandlung Karl Prochaska, Wien, 1898)
  • E. A. Ziffer - Die Lokalbahnen in Galizien und der Bukowina. Vol. 1 (Spielhagen & Schurich Verlagsbuchhandlung, Wien, 1891)
  • E. A. Ziffer - Die Lokalbahnen in Galizien und der Bukowina. Vol. 2 (Lehmann & Wentzel Verlagsbuchhandlung, Wien, 1908)
  • Wolfram Wendelin - Karpatendampf - Schmalspurbahnen in der Nordbukowina. Vol. 2 (Eigenverlag W. Wendelin, Mautern, 2003)