Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn (LCJE) (în română Calea ferată Liov-Cernăuți-Iași) a fost o companie privată de căi ferate din Austro-Ungaria.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Această companie a fost fondată ca parte a consorțiului condus de industriașul feroviar Victor Ofenheim după achiziționarea dreptului de concesiune pentru Calea ferată Liov-Cernăuți la 11 ianuarie 1864[1] și a purtat inițial denumirea Lemberg-Czernowitzer Eisenbahn. Construcția căii ferate a progresat rapid și a fost finalizată în 1866.

La 15 mai 1867 compania a primit concesiunea construcției și exploatării căii ferate de la Cernăuți la Suceava [2]; acest traseu a fost pus în funcțiune la 28 octombrie 1869.

În 1868 compania feroviară a primit și concesiunea construcției și exploatării Căii ferate de la Suceava la Iași cu ramificații spre Botoșani și spre Roman (puse în funcțiune în perioada 1869/71). Deoarece rețeaua feroviară s-a extins considerabil, compania și-a schimbat, la 14 octombrie 1868, denumirea în cea de „K. k. priv. Lemberg-Czernowitz-Jassy-Eisenbahngesellschaft“.

Traseele construite de LCJE au fost împărțite în linii austriece și românești. În plus, LCJE a fost implicată și în construcția unor căi ferate secundare:

În urma înmulțirii reclamațiilor cu privire la condițiile de funcționare ale căilor ferate (printre alte deficiențe a fost și prăbușirea unui pod feroviar ce traversa râul Prut)[7], statul austriac a pus sechestru la 7 octombrie 1872 pe liniile feroviare de pe teritoriul Austriei, acesta fiind anulat abia la 31 iulie 1875.

De asemenea, s-au înregistrat multe reclamații și pe căile ferate aflate pe teritoriul României, așa că în 1888 și aici s-a procedat la punerea liniilor sub sechestru de stat. După ce societatea feroviară a înaintat o plângere împotriva modului în care a acționat statul român, s-a ajuns la preluarea liniilor românești de către stat. Acestea au intrat în proprietatea Căilor Ferate Române. Și pe partea austriacă s-a procedat la 1 iulie 1889 la preluarea pe baza legislației în vigoare a operațiunilor de către Căile Ferate de stat cezaro-crăiești ale Austriei.

După sfârșitul Primului Război Mondial, cea mai mare parte a acestor căi ferate a ajuns pe teritoriul României și a fost preluată de compania feroviară de stat. Tronsonul LembergSniatin s-a aflat pe teritoriul Poloniei și a fost naționalizat la 24 martie 1928 (fiind trecut sub administrarea Căilor Ferate de stat ale Poloniei).

Trasee[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Reichgesetzblatt (Monitorul Oficial al Imperiului) din 1864, Nr. 5, p. 9
  2. ^ Reichgesetzblatt (Monitorul Oficial al Imperiului) din 1867, Nr. 85, p. 179
  3. ^ Ziffer: Die Lokalbahnen in Galizien und der Bukowina, Vol. 1, 1891, p. 47
  4. ^ Ziffer: Die Lokalbahnen in Galizien und der Bukowina, Vol. 2, 1908, p. 10
  5. ^ Ziffer: Die Lokalbahnen in Galizien und der Bukowina, Vol. 1, 1891, p. 51
  6. ^ Ziffer: Die Lokalbahnen in Galizien und der Bukowina, Vol. 1, 1891, p. 28
  7. ^ Articol din Enciclopedia Meyer din 1885

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bernhard Neuner - Bibliographie der österreichischen Eisenbahnen von den Anfängen bis 1918. Vol. 2 (Walter Drews Verlag, Wien, 2002)
  • Johann Stockklausner - Dampfbetrieb in Alt-Österreich (Verlag Slezak, Wien, 1979)

Legături externe[modificare | modificare sursă]