Calea ferată Cernăuți–Suceava

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cernăuți–Suceava
Gara Mare din Cernăuți
Gara Mare din Cernăuți
Hartă cu Calea ferată Cernăuți–Suceava
Lungime: 89 km
Ecartament: 1435 / 1520 mm
Voltaj: 25 kV / 50 Hz ~
STR
de la Liov
BHF
266,4 Cernăuți (Gara Mare)
BHF
271,9 Cernăuți Sud (Gara Grădina Publică)
HST
275,6 Ceahor Hm.
WBRÜCKE
Corovia
BHF
Valea Cosminului (Cosminul)
HST
Cuciurul Mare
HST
288,5 Tișăuți
HST
292,5 Dumbrava Roșie
HST
294,7 Wapnjarky
BHF
300,2 Adâncata
ABZgr+r
spre Berhomet pe Siret
eHST
Petriceni Hm.
eABZlf
spre Siret
BHF
306,9 Vadul Siret
WBRÜCKE
Siret
eHST
Bahrinești Hm.
GRENZE
Graniță de stat UcrainaRomânia
BHF
487,627 Vicșani
eHST
484 Iaz Suceava
ABZrg
spre Siret
BHF
479,447 Dornești
ABZrf
spre Rădăuți
HST
472,952 Țibeni
HST
467 Milișăuți
HST
463,510 Dănila
ABZlg
de la Câmpulung Moldovenesc
BHF
457,581 Dărmănești
BHF
449,355 Suceava Nord (Ițcani)
ABZgr+r
spre Gura Humorului
eGRENZE
fosta Graniță Austria/România
STR
spre Roman

Calea ferată Cernăuți–Suceava este o linie principală de cale ferată în Ucraina și România. Aceasta traversează regiunea istorică Bucovina de la nord la sud.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul austriac al Imperiului Austro-Ungar.

La 1 septembrie 1866 a fost inaugurată calea ferată care lega orașele Liov (în germană Lemberg) și Cernăuți (în germană Czernowitz).[1] Ea a fost construită și pusă în exploatare de către compania feroviară Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn (LCJE). Aceasta obținuse la 15 mai 1867 concesiunea pentru continuarea căii ferate până la Suceava, aflată atunci pe granița dintre Austro-Ungaria și România.[2]

Concesiunea prevedea că lucrările trebuiau să înceapă în același an și să fie finalizate până la sfârșitul anului 1869. Unul dintre motivele pentru construirea rapidă a căii ferate a fost dorința de a oferi populației care suferea de foamete o posibilitate de a-și achiziționa alimente din Bucovina. În ciuda condițiilor nefavorabile de pe teren, traseul feroviar Cernăuți–Suceava a fost pus în funcțiune la 28 octombrie 1869.[3] Împreună cu Calea ferată Suceava-Roman inaugurată la 15 decembrie 1869, România dispunea acum de o rețea feroviară conectată cu țările din străinătate.[4] Granița româno-austriacă era situată la sud de Gara Ițcani (în germană Itzkany, astăzi Gara Suceava Nord).

Traseul de cale ferată Cernăuți-Suceava ocolea orașele Siret și Rădăuți. Istoricul Ion Nistor (1876-1962) a afirmat că societatea de construcție nu a dorit să încarce caietul de sarcini cu cheltuieli pentru construirea a două poduri peste râul Suceava, în urma acestui act de neglijență fiind afectate interesele economice și comerciale ale Rădăuțiului.[5]

În ciuda importanței sale, traseul a funcționat în pierdere din cauza condițiilor economice dificile din Bucovina și din nordul Moldove. Între anii 1872-1875 guvernul austriac a pus sub sechestru acest traseu. În anii 1889-1894 traseul a fost naționalizat prin plata unor despăgubiri adecvate; această operațiune a fost efectuată de către Căile Ferate Austriece cezaro-crăiești de Stat (kkStB).[6]

După primul război mondial, Bucovina s-a unit cu România; calea ferată Cernăuți-Suceava s-a aflat în întregime pe teritoriul românesc până la ocuparea nordului Bucovinei de către Uniunea Sovietică în 1940 și, astfel, calea ferată a fost împărțită între cele două state. După ce nordul Bucovinei a fost eliberat în 1941 de către România, el a fost reocupat din nou în 1944 de către URSS, devenind în anul 1991 parte componentă a Ucrainei. După al doilea război mondial, partea de nord a căii ferate a fost echipată cu șine cu ecartament lat.

Situație actuală[modificare | modificare sursă]

Întregul traseu este cu o singură linie, fiind electrificat pe tronsonul Suceava Nord-Dărmănești cu curent alternativ (25 kV, 50 Hz). Acesta este în prezent (2013) singura linie de cale ferată de călători (folosita) de trecere între Ucraina și România și, de asemenea, are o importanță și în traficul de mărfuri între cele două țări. Schimbarea boghiurilor la vagoane ca urmare a trecerii de la ecartament normal la ecartament lat (operațiune denumită recartare) are loc pe partea ucraineană a căii ferate, în Vadul Siret.

Pe acest traseu circulă numai trenul transfrontalier de călători Moscova-Sofia, care circulă prin Kiev. În plus, există treburi regionale care circulă între Cernăuți și Vadul Siret, precum și între Dornești și Suceava.

Între Vadul Siret și Dornești, calea ferată are liniile încălecate (cu dublu ecartament: 1.435 mm și 1520 mm).

Imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Österreichische Revue 1867. Heft 1 (Revista austriacă. Caietul 1). Verlag Carl Gerold 1867, p. 70
  2. ^ Monitorul Oficial nr. 85/1867, p. 179
  3. ^ Karl Prochaska: Geschichte der Eisenbahnen der Oesterreichisch-Ungarischen Monarchie (Istoria căilor ferate ale monarhiei austro-ungare). Band 1, Teil 2. K. u.k. Hofbuchhandlung.Wien 1898, p. 34–37
  4. ^ Lothar Maier: Rumänien auf dem Weg zur Unabhängigkeitserklärung 1866–1877: Schein und Wirklichkeit liberaler Verfassung und staatlicher Souveränität (România pe drumul spre independență 1866-1877: Aspect și realitate a constituției liberale și a suveranității de stat). Oldenbourg Wissenschaftsverlag, 1989, p.170–185
  5. ^ Ion Nistor - Istoria Bucovinei (Ed. Humanitas, București, 1991), p. 205
  6. ^ Victor von Röll: Enzyklopädie des Eisenbahnwesens (Enciclopedia căilor ferate), Band 7. Berlin, Wien 1915, p. 96–97