Calea ferată Dornești–Rădăuți

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dornești–Rădăuți
Hartă cu Calea ferată Dornești–Rădăuți
Magistrala: CFR: 515
Lungime: 8,14 km
Ecartament: 1435 mm
STR
de la Cernăuți
BHF
0,00 Dornești
ABZlf
spre Suceava
WBRÜCKE
Suceava
eHST
Baia Suceavei
eHST
Plopi
eHST
Rădăuți, Str. Domnească
eHST
Rădăuți, Piața Unirii
BHF
8,14 Rădăuți
STR
spre Brodina

Calea ferată Dornești–Rădăuți este o cale ferată secundară din România. Ea a fost construită în partea de nord-est a țării, în regiunea istorică Bucovina.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul austriac al Imperiului Austro-Ungar.

În anul 1869 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Cernăuți–Suceava de către compania feroviară Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn. Acesta a fost folosită în principal pentru a lega România de Europa Centrală, dar a ocolit unele dintre orașele importante din Bucovina, cum erau Siretul și Rădăuțiul.

Cu scopul de a conecta aceste orașe la rețeaua feroviară existentă, au fost fondate mai multe companii private de căi ferate locale, inclusiv Bukowinaer Lokalbahnen (Căile ferate locale ale Bucovinei). Această companie a început în 1888 construirea unui tronson de cale ferată din satul Dornești (pe atunci Hadikfalva, cu o populație predominant maghiară) către orașul Rădăuți (în germană Radautz). Traversarea râului Suceava a necesitat construirea unui pod de lemn cu o lungime de 254 m.[1]

La data de 17 noiembrie 1889, calea ferată Dornești–Rădăuți a fost pusă în funcțiune. [2]

În 1898 linia de cale ferată a trecut în administrarea Neue Bukowinaer Lokalbahn-Gesellschaft (Noua societate de cale ferată locală a Bucovinei).

După primul război mondial, Bucovina a devenit parte componentă a României; calea ferată a fost preluată de către compania românească CFR.

Situație actuală[modificare | modificare sursă]

Calea ferată Dornești–Rădăuți are o singură linie și nu este electrificată. Ea face parte din calea ferată secundară 515 de la Dornești la Nisipitu sau Putna și are numai o importanță locală. În prezent (2009), trec zilnic în ambele sensuri cam cinci trenuri.

Imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Karl Prochaska: Geschichte der Eisenbahnen der österreichisch-ungarischen Monarchie (Istoria Căilor Ferate ale Monarhiei austro-ungare). Volumul II. K.u.k. Hofbuchhandlung und Hofbuchdruckerei. Wien, 1897, p. 281
  2. ^ Beschreibender Katalog des k.k. historischen Museums der österreichischen Eisenbahnen. Verlag des k.k. historischen Museums der österreichischen Eisenbahnen (Catalog descriptiv al Muzeului Imperial de Istorie a căilor ferate austriece. Editat de Muzeul Imperial de Istorie a căilor ferate austriece). Wien, 1902, p. 425