Brexit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Brexit (/ˈbrɛksɪt, ˈbrɛɡzɪt/ ;[1]; cuvânt telescopat din „British” și „exit”) este retragerea programată a Regatului Unit (UK) din Uniunea Europeană (UE). În urma unui referendum din iunie 2016, în care 51,9% dintre alegătorii participanți au votat retragerea, guvernul britanic a anunțat în mod oficial retragerea țării în martie 2017, începând un proces de doi ani care urma să se încheie cu retragerea Regatului Unit la 29 martie 2019. Parlamentul Marii Britanii a votat de trei ori împotriva acordului de retragere negociat, termenul respectiv a fost prelungit de două ori și este în prezent 31 octombrie 2019. „Legea Benn” adoptată în Parlament impune guvernului să solicite o a treia prelungire dacă nu se ajunge la un acord înainte de 19 octombrie.

Retragerea este susținută de eurosceptici și respinsă de pro-europeniști, ambele categorii provenind din tot spectrul politic. Marea Britanie s-a alăturat Comunităților Europene (CE) în 1973, calitatea de membru în continuare fiind aprobată printr-un referendum din 1975. În anii 1970–1980, retragerea din UE a fost pledată în principal de stânga politică, de exemplu în manifestul electoral al Partidului Laburist din 1983. Începând cu anii 1990, aripa eurosceptică a Partidului Conservator a crescut și a condus o rebeliune asupra ratificării Tratatului de la Maastricht din 1992 care a instituit UE. În paralel cu Partidul Independenței Regatului Unit (UKIP) și campania alianței politice „Promisiunea poporului” a făcut presiuni pe premierul conservator David Cameron să organizeze un referendum pentru aderarea la UE. Cameron, care a făcut campanie pentru a rămâne. După rezultatul referendumului și-a dat demisia și a fost succedat de Theresa May.

La 29 martie 2017, guvernul Regatului Unit a invocat articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, începând oficial retragerea. May a convocat alegeri generale în iunie 2017, care au avut ca rezultat un guvern minoritar conservator susținut de Partidul Democrat Unionist. Apoi, negocierile de retragere Marea Britanie–UE au început în acea lună. UK a negociat să părăsească uniunea vamală și piața unică din UE. Acest lucru a dus la un acord de retragere din noiembrie 2018, dar parlamentul Regatului Unit a votat împotriva ratificării acestuia de trei ori. Partidul Laburist dorea orice acord de menținere a unei uniuni vamale, în timp ce mulți conservatori s-au opus acordului financiar cu privire la cota britanică a obligațiilor financiare față de UE, precum și instaurării controalelor de frontieră spre Irlanda. Democrații liberali, Partidul Național Scoțian și alții încearcă să oprească Brexit-ul printr-un al doilea referendum. UE a refuzat o renegociere care omite problema frontierei cu Irlanda. În martie 2019, parlamentul Regatului Unit a votat ca May să ceară UE să amâne Brexit-ul până în octombrie. După ce nu a reușit să obțină votarea acordului său May a demisionat din funcția de prim-ministru în iulie și a fost succedată de Boris Johnson. El a încercat să înlocuiască părți ale acordului și a promis să părăsească UE până la noul termen, cu sau fără un acord. La 17 octombrie 2019, un acord de retragere revizuit, cu alte prevederi privind frontiera cu Irlanda, a fost acceptat de UE și de guvernul Regatului Unit.

Multe efecte ale Brexitului depind de cât de strânsă va fi apropierea dintre Marea Britanie și UE, sau dacă se retrage înainte de a fi conveniți termenii - denumit Brexit fără acord. Consensul larg dintre economiști este că Brexitul va reduce probabil venitul real pe cap de locuitor al Regatului Unit pe termen mediu și lung și că referendumul în sine a afectat economia. Brexit ar putea reduce imigrația din țările Spațiului Economic European spre Marea Britanie și prezintă provocări pentru învățământul superior din Marea Britanie, cercetarea academică și securitatea. În urma Brexit-ului, legislația UE și Curtea de Justiție a UE nu vor mai avea prioritate față de legile britanice sau Curtea Supremă a UK decât în ​​măsura convenită într-un acord de retragere. Legea Uniunii Europene (Retragere) din 2018 păstrează legislația comunitară relevantă drept drept intern, pe care Marea Britanie ar putea apoi să o modifice sau să o abroge.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hall, Damien (). 'Breksit' or 'bregzit'? The question that divides a nation”. The Conversation (în engleză). 

Legături externe[modificare | modificare sursă]