Sari la conținut

Alegeri generale legislative în Regatul Unit, 2017

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alegeri generale legislative în Regatul Unit, 2017
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord
8 iunie 2017
Lista parlamentarilor aleși la alegerile generale din Marea Britanie, 2017
→ 2019

Toate cele 650 de locuri în Camera Comunelor
326[n 1] mandate necesare pentru majoritate

Prezență la urne

68.8% ( 2.4 %)[1]
  Partidul majoritar Partid minoritar Al treilea partid
  Theresa May Jeremy Corbyn Nicola Sturgeon
Lider Theresa May Jeremy Corbyn Nicola Sturgeon
Partid Partidul Conservator Partidul Laburist PNS
Lider din 11 iulie 2016 12 septembrie 2015 14 noiembrie 2014
Mandatul liderului Maidenhead Islington de Nord Nu a putut ocupa locul[n 2]
Ultimele alegeri 330 mandate, 36,9% 232 mandate, 30,4% 56 mandate, 4.7%
Mandate câștigate 317* 262 35
Mandate schimbate 13 30 21
Vot popular 13.636.684 12.878.460 977.569
Procente 42,4% 40% 3.0%
Schimbare 5,5% 9,6 % 1.7 %

  Al patrulea partid Al cincilea partid Al șaselea partid
  Tim Farron Arlene Foster
Lider Tim Farron Arlene Foster Michelle O'Neill
Partid Lib Dems PUD SF
Lider din 16 iulie 2015 17 decembrie 2015 13 noiembrie 1983
Locul liderului Westmorland and Lonsdale Nu a putut ocupa locul[n 3] Nu a putut ocupa locul
Ultimele alegeri 8 mandate, 7,9% 8 mandate, 0,6% 4 mandate, 0.6%
Mandate câștigate 12 10 7[n 4]
Mandate schimbate 4 2 3
Vot popular 2.371.910 292.316 238.915
Procente 7,4% 0,9% 0.7%
Schimbare 0,5 % 0.3 % 0.1 %

O hartă a circumscripțiilor parlamentare din Marea Britanie
* Figura nu include președintele Camerei Comunelor, John Bercow,
care a fost inclus în totalul locurilor de conservator
de către unele mijloace media.

Prim-ministrul Regatului Unit în funcție

Theresa May
Partidul Conservator

Prim-ministru în exercițiu ales

Theresa May
Partidul Conservator

Alegerile generale legislative în Regatul Unit din 2017 au avut loc joi, 8 iunie 2017, fiind convocate de mai puțin de două luni de premierul Theresa May pe 18 aprilie 2017[2], după ce a fost discutată în cabinet. Fiecare dintre cele 650 de circumscripții electorale alege un membru al Parlamentului (MP) în Camera Comunelor. Partidul Conservator de guvernare a rămas cel mai mare partid unic din Camera Comunelor, dar și-a pierdut majoritatea, rezultând în formarea unui guvern minoritar, cu un acord de încredere și aprovizionare cu Partidul Democrat Unionist (DUP) din Irlanda de Nord.[3]

Partidul Conservator, care guvernase ca un partener de coaliție senior din 2010 și ca guvern majoritar unic din 2015, apăra o majoritate de lucru de 17 locuri împotriva Partidului Laburist, opoziția oficială condusă de Jeremy Corbyn. Conform Legii parlamentelor pe termen determinat, 2011, alegerile nu se făcuseră până în mai 2020, dar o convocare a prim-ministrului Theresa May pentru o alegere anticipată a fost ratificată prin votul necesar de două treimi într-un vot de 522-13 în Camera Comunelor la 19 aprilie 2017. May a spus că speră să obțină o majoritate mai mare pentru a „întări mâna” în viitoarele negocieri pentru Brexit.

Sondajele de opinie au arătat constant avantaje puternice pentru conservatori asupra forței de muncă. Dintr-un avans de 21 de puncte, conducerea conservatorilor a început să scadă în ultimele săptămâni ale campaniei. Într-un rezultat surprinzător, Partidul Conservator a înregistrat o pierdere netă de 13 locuri, în ciuda câștigării a 42,4% din voturi (cea mai mare pondere a voturilor din 1983), în timp ce Labour a obținut un câștig net de 30 de locuri cu 40,0% (cea mai mare cotă de vot) din 2001 și prima dată când partidul a câștigat locuri din 1997). Acesta a fost cel mai apropiat rezultat dintre cele două partide majore din februarie 1974 și cea mai mare pondere a lor de voturi combinate din 1970. Partidul Național Scoțian (SNP) și liberalii democrați, al treilea și al patrulea partid, au pierdut cota de vot. Acoperirea mass-media a caracterizat rezultatul ca o revenire la politica în două părți.[4]

Pozițiile de negociere în urma invocării de către Marea Britanie a articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană în martie 2017 pentru a părăsi Uniunea Europeană au fost de așteptat să includă în campanie în mod semnificativ, dar nu. Campania a fost întreruptă de două atacuri teroriste majore: Manchester și London Bridge; astfel securitatea națională a devenit o problemă proeminentă în săptămânile sale finale.

Sistemul electoral

[modificare | modificare sursă]

Fiecare circumscripție parlamentară a Regatului Unit alege un parlamentar la Camera Comunelor, folosind sistemul „First-past-the-post”. Dacă un partid obține o majoritate de locuri, atunci acel partid are dreptul de a forma Guvernul, cu liderul său ca prim-ministru. Dacă alegerile au ca rezultat faptul că niciun partid nu are majoritate, există un parlament agățat. În acest caz, opțiunile pentru formarea Guvernului sunt fie un guvern minoritar, fie o coaliție.[5]

  1. ^ Având în vedere că Sinn Féin MP nu își ocupă locul și președintele și deputații nu votează, numărul parlamentarilor necesari majorității este, în practică, puțin mai mic. Sinn Féin a câștigat 7 locuri, ceea ce înseamnă că o majoritate practică necesită cel puțin 320 de parlamentari.
  2. ^ Nicola Sturgeon sits as an MSP in the Scottish Parliament for Glasgow Southside. Before the election, the SNP delegation to the House of Commons was led by Angus Robertson, MP for Moray, who lost his seat. Ian Blackford, MP for Ross, Skye and Lochaber, succeeded him.
  3. ^ Arlene Foster sat as an MLA in the Northern Ireland Assembly for Fermanagh and South Tyrone prior to the collapse of the Assembly. The party's leader in the Commons is Nigel Dodds, the MP for Belfast North.
  4. ^ Deputații Sinn Féin se abțin de la a-și ocupa locul în Camera Comunelor Britanice.
  1. ^ „General Election 2017: full results and analysis”. UK Parliament. Accesat în . 
  2. ^ Boyle, Danny; Maidment, Jack (). „Theresa May announces snap general election on June 8 to 'make a success of Brexit'. The Telegraph. ISSN 0307-1235. Accesat în . 
  3. ^ „Confidence and Supply Agreement between the Conservative Party and the DUP” (PDF). 
  4. ^ Whittam Smith, Andreas (). „After three decades of splintering, two-party politics is back – sort of”. The Independent. 
  5. ^ Another hung Parliament: what next?. uclpoliticalscience via YouTube. 18 martie 2015. https://www.youtube.com/watch?v=Epyl-5w1WBQ. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de alegeri generale în Regatul Unit, 2017

Registru Voturi

[modificare | modificare sursă]