Biserica Saint-Pierre-et-Saint-Paul (Ottmarsheim)
| Église Saint-Pierre-et-Saint-Paul Biserica Saint-Pierre-et-Saint-Paul | |
 Biserica Saint-Pierre-et-Saint-Paul | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Confesiune | romano-catolică |
| Hram | Sfinții Petru și Pavel |
| Jurisdicție religioasă | archidiocèse de Strasbourg[*]  |
| Tip | biserică abațială |
| Țara |  Franța |
| Localitate | Ottmarsheim, Alsacia |
| canton | Cantonul Illzach |
| Coordonate | 47°47′13″N 7°30′25″E / 47.78694°N 7.50694°E |
| Date despre construcție | |
| Stil arhitectonic | stil romanic |
| Ctitor | Rudolf I de Altenburg |
| Istoric | |
| Data începerii | |
| Perioadă construcție | 1030-1049 ? |
| Localizare | |
Modifică date / text  | |
Coordonate: 47° 47′ 13″ N, 7° 30′ 25″ E
Biserica Saint-Pierre-et-Saint-Paul, în franceză Église Saint-Pierre-et-Saint-Paul, din Ottmarsheim, este o veche biserică abațială și colegială din Alsacia.
Ea are particularitatea de a avea un plan octogonal preluat de la capela imperială din Aachen, ceea ce o face una dintre bisericile romanice celebre de pe Rinul superior.
Abația a fost fondată de Rudolf I de Altenburg, din familia Habsburg, prin anul 1030. Biserica a fost consacrată de papa Leon al IX-lea în 1049.
Edificiul a fost clasat monument istoric la 1 octombrie 1841 (cod MH 1841).
Istoric
[modificare | modificare sursă]Domeniul Ottmarsheim este menționat pentru prima oară în 881. Numele ar putea veni de la Othmar, abate de Sankt Gallen. Abația Sankt Gallen poseda, într-adevăr, bunuri în împrejurimi.
Prin anul 1030 contele Rudolf I de Altenburg, din familia de Habsburg, a construit pe domeniul său o mănăstire dedicată Fecioarei Maria pentru călugărițele din ordinul benedictin. Rudolf I de Altenburg aparține unei familii din Argovia. Fratele său, Radbot a fondat abația din Muri. Unchiul său, Wernher, era episcop de Strasbourg. Episcopul Wernher a întreprins începerea construirii Catedralei Notre-Dame din Strasbourg. Împreună cu Radbot a construit castelul Habsburg, care a dat numele său dinastiei.
Papa Leon al IX-lea a consacrat în 1049 biserica abațială. A promulgat atunci o bulă prin care a plasat mănăstirea sub protecția Sfântului Scaun, căruia maicile îi datorează o redevență.
Rudolf I de Altenburg a murit prin 1055. Tradiția spune că a fost înmormântat în biserică.
La 29 ianuarie 1063 Henric al IV-lea i-a confirmat Cunégondei, văduva lui Rudolf I de Altenburg, privilegiile pontificale ale abației.
Apoi la 1 martie 1064, împăratul Henric al IV-lea i-a confirmat Cunégondei posesiunile abației în Sundgau, la vest de Rin.
La cererea abatesei (stareței) Évanchilde, papa Eugen al III-lea a reînnoit, la 21 mai 1153, privilegiile acordate abației de către papa Leon al IX-lea, care sunt:
- protecția Sfântului Scaun,
- scutirea de la jurisdicția episcopatului diocezan,
- libera alegere a abatesei (stareței),
- alegerea avocatului din rândul membrilor familiei lui Rudolf de Altenburg.
Note
[modificare | modificare sursă]
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- fr Hans Haug, Alsace romane, Éditions Zodiaque, La Pierre-qui-Vire 1982 ISBN 2-7369-0064-2
- fr Dictionnaire des églises de France, Belgique, Luxembourg, Suisse (Tome V-A) - Robert Laffont - 1969
- fr Germain Sieffert - Ottmarsheim - présenté au Congrès archéologique de France, 136ème session, Haute-Alsace de 1978 - Société Française d'Archéologie.
- de Hans Jakob Wörner/Judith Ottilie Wörner-Hasler, Abteikirche Ottmarsheim. Kunstverlag Josef Fink, Lindenberg 2002.
- de Wolfgang Braunfels, Die Welt der Karolinger und ihre Kunst, München 1968, ISBN 3-7667-0012-X.
- de Winfried Nerdinger, Perspektiven der Kunst, Oldenbourg 2006, ISBN 3-486-87517-5.
