Aureliu Emil Săndulescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Aureliu Emil Săndulescu
Aureliu Emil Săndulescu.jpg
Date personale
Născut (86 de ani) Modificați la Wikidata
Naționalitateromână
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuFizică nucleară
InstituțieIFA
OrganizațiiAcademia Română, AOSR
Conducător de doctoratȘerban Țițeica
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Logo of the Romanian Academy of Sciences.jpg Membru al Academiei de Științe din România

Aureliu Emil Săndulescu (n. 11 februarie 1932, București) este un fizician și om politic român, membru titular al Academiei Române[1] - Secția de științe fizice. A candidat și a fost ales deputat în legislatura 1996-2000, în județul Bistrița-Năsăud, pe listele partidului PNȚCD.

Formarea profesională[modificare | modificare sursă]

A absolvit Liceul Mihai Eminescu din București (1951), după care a terminat Facultatea de Fizică a Universității din București în anul 1955 și a obținut doctoratul în fizică cu acad. prof. Șerban Țițeica, cu teza „Teoria microscopică a dezintegrării alfa” (1962).

Activitatea științifică[modificare | modificare sursă]

Imediat după absolvirea facultății este repartizat la Secția de Fizică Teoretică a Institutului de Fizică Atomică din București. Aici își desfășoară activitatea în calitate de fizician (1955-1960), cercetător științific (1960-1962), cercetător științific principal (1962-1970), șef secție (1970-1974), cercetător științific principal (1974-1983).

În 1964 susține cursuri la Universitatea din Helsinki iar în 1966 la Universitatea din Mainz, RFG, unde a primit titlul universitar honourable Habilitation, primul pas într-o carieră universitară în Germania, care i-a permis să devină Privat-Dozent (1968). Ulterior (1968-1969) este invitat la celebrul Institut Niels Bohr din Copenhaga, Danemerca. Periodic a mai fost invitat să conferențieze în Germania, la Institutul Politehnic din Darmstadt și la Universitatea din Frankfurt pe Main.

Activitatea sa științifică s-a concentrat asupra fizicii nucleare teoretice.

În 1974 este numit directorul adjunct al Laboratorului Reacții Nucleare al Institutul Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna, din Uniunea Sovietică, până în anul 1977, iar în perioada 1983-1986 este vicedirectorul Institutului. Aici a condus cercetări experimentale care au avut ca rezultat descoperirea unei noi dezintegrări exotice în care se emit nuclee de Neon 24. În aceeași perioadă a dezvoltat, împreună cu Horia Scutaru, prof. Aurelian Isar, Eliade Ștefănescu și Werner Scheid (Giessen), Teoria sistemelor cuantice deschise aplicată la reacții nucleare.

A pus în evidență un al patrulea tip de radioactivitate naturală, după celelalte trei anterior cunoscute: alfa, beta și gama: radioactivitatea cluster sau de nuclei mari atomici[2].

În timpul vizitei la Universitatea din Frankfurt a dezvoltat o noua Teorie a fragmentarii pentru producerea nucleelor supragrele. Aceasta a condus efectiv la producerea în laborator a unor astfel de nuclee.

A fundamentat Teoria microscopică a dezintegrării alfa, recunoscută în mediile științifice internaționale.

A dezvoltat (1977) teoria dezintegrărilor exotice a nucleelor mai grele decât plumbul și a făcut predicția, confirmată în mod strălucit în 1983, a noilor moduri de radioactivitate.

A publicat peste 350 de articole în publicații internaționale de prestigiu.

Afilieri[modificare | modificare sursă]

  • 1991 - membru corespondent al Academiei Române;
  • 12 martie 1992 - membru titular al Academiei Române;
  • 1994-1998 - Vice-președinte al Academiei Române;
  • Președinte al Secției de științe matematice a Academiei Oamenilor de Știință din România;[3]
  • 1992 - Președinte al Societății Române de Fizică;
  • 1970 - Membru al Societății Europene de Fizică (European Physical Society);
  • 1993-1998 - Președinte al Consiliului Științific al Institutului de Fizică Atomică;
  • 2003 - Doctor honoris causa, Joint Institute of Nuclear Physics Dubna, Rusia;
  • Membru fondator al Fundației Naționale pentru Știință și Artă (FNSA);[4]
  • 1998-2000 - Membru în Parlamentul României - deputat în circumscripția electorală nr.6 Bistrița Năsăud, pe listele CDR;
  • membru în Comitetul de redacție al revistei Studii și cercetări de fizică;
  • membru în Comitetul de redacție al revistei Revue roumaine de physique;
  • editor-șef al revistei Romanian Journal of Physics.[5]

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Academiei Române (1996) pentru fundamentarea teoriei microscopice a dezintegrării alfa;
  • Premiul Institutului din Dubna (1987) pentru descoperirea unei noi dezintegrări exotice în care se emit nuclee de Neon 24;

Distincții primite[modificare | modificare sursă]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Elemente de teoria nucleului, 1966.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Cluster-Decay Trajectory, Mihail Mirea, Aureliu Săndulescu, Doru-Sabin Delion, Proceedings of the Romanian Academy, Series A, Vol.12, Number 3/2011, pp. 203–208, Editura Academiei Române.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]