Aurel Stroe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Aurel Stroe
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
București, România[3] Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Mannheim, Germania[4] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
profesor universitar
filozof Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Muzică București  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Herder  Modificați la Wikidata

Aurel Stroe (n. ,[1][2] București, România[3] – d. ,[1][2] Mannheim, Germania[4]) a fost un compozitor, profesor, muzician, autor, publicist și muzicolog român. A scris muzică cultă, contemporană, simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală), muzică electronică și muzică de scenă.

A studiat în particular pianul cu Maria Fotino și compoziția cu Marțian Negrea, după care a urmat cursurile Conservatorului din București.

Carieră didactică și științifică[modificare | modificare sursă]

A fost asistent (1962-68), lector (1968-73), conferențiar (1973-85) și profesor (din 1993) la Universitatea Națională de Muzică București și a predat orchestrație și compoziție. A avut ca studenți, printre alții, pe Liana Alexandra, Maia Ciobanu, Horia Rațiu, Șerban Nichifor, Gabriel Vlădescu, Carmen Stoianov, Petru Stoianov, Adrian Borza, George Draga, Smaranda Oțeanu-Bunea, Fred Popovici și Violeta Dinescu. A predat ca profesor asociat la University of Illinois (S.U.A.) între 1985-1986. A predat la Școala normală a Universității din Strasbourg (1972) și a susținut cursuri de vară la Piatra Neamț (1982), Darmstadt (Germania) în 1986, 1988, 1990, 1994 și la Bușteni în 1992. A susținut conferințe, prelegeri, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (Franța, Austria, Germania), emisiuni de radio și televiziune.

A publicat studii, eseuri, articole, interviuri în: Muzica, Secolul XX, Contemporanul, România literară, Tribuna (Cluj), Actualitatea muzicală etc.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Lui Aurel Stroe i-a fost acordat ordinul Meritul Cultural Clasa a IV-a (1969). A fost distins cu premiul Academiei Române în 1974. A primit ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze (1991). A primit în 1998 Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar în 2002 a devenit laureat al premiului Herder (Viena).

Operă muzicală[modificare | modificare sursă]

A compus în toate genurile muzicale, inclusiv muzică electronică.

Operă[modificare | modificare sursă]

  • Asta nu va primi Premiul Nobel (1969) - operă în trei părți, libretul: Paul Sterian;
  • "Pacea" lui Aristofan (1973) operă în trei acte;
  • Trilogia Cetății Închise (1973 - 1988), libretul după Eschil: Agamemnon / Orestia I (1973), Choeforele / Orestia II (1983), Eumenidele / Orestia III (1988);
  • Conciliul Mondial (1987) - operă de cameră în două acte după scrierile lui Vladimir Soloviev;
  • Copilul și diavolul (1989) - operă pe texte de Maria Țvetaeva (5 scene).

Muzică de teatru[modificare | modificare sursă]

  • Muzică pentru "Oedip la Colonos" (1963) - muzică de scenă la piesa lui Sofocle;
  • Rituelle Handlung ohne Gegenstand (1967) - muzică pentru dansatoare.

Muzică vocal-simfonică[modificare | modificare sursă]

  • Cantata festivă (1957) - pentru cor mixt și orchestră, versuri de Pablo Neruda;
  • Chipul păcii (1959) - cantată de cameră pentru mezzosoprană, cor mixt și orchestră mică pe versuri de Paul Eluard;
  • Țării mele (1959) - cantată pentru cor mixt și orchestră pe versuri de Victor Tulbure;
  • Monumentum I (1961) - poem pentru cor bărbătesc și orchestră pe versuri de Nichita Stănescu;
  • Numai prin timp timpul poate fi cucerit (1965) - poem pentru bariton, orgă, 4 tromboane și gonguri, pe versuri de T.S. Eliot;
  • Missa puerorum (1983) - pentru cor de copii, orgă și 8 instrumente.

Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]

  • Scherzo simfonic (1951)
  • Simfonia pentru orchestră mare (1954)
  • Uvertura burlescă (1961)
  • Arcade (1962)
  • Laude I (1966)
  • Canto I (1967)
  • Laude II (1968)
  • Canto II (1971)
  • Simfonia (1973)
  • Accords et Comptines (1988)
  • Ciaccona con alcune licenze (1995)
  • Preludii lirice (1999)
  • Mandala cu o polifonie de Antonio Lotti (2000)

Muzică concertantă[modificare | modificare sursă]

  • Concert pentru orchestră de coarde (1950, rev.1956);
  • Muzică concert pentru pian, alămuri și percuție (1965)
  • Concertul pentru clarinet și orchestră (1975)
  • Concertul pentru vioară și orchestră „Capricci și Ragas” (1990)
  • Concert pentru saxofon și orchestră „Prairie, Priere” (1994)
  • Concert pentru acordeon și orchestră (2001)
  • Simfonia concertantă pentru percuție și orchestră mare (1996)

Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]

  • Colinde pentru pian (1947)
  • Baladă pentru pian (1948)
  • Trio pentru oboi, clarinet și fagot (1953)
  • Sonata nr. 1 'Morphogenetic' pentru pian (1955)
  • Fragment dintr-un proces sonor (1969)
  • În vis desfacem timpurile suprapuse (1970)
  • Cvartetul de coarde în La major (1972)
  • Grădina structurilor I (1974)
  • 10 piese pastorale pentru orgă și clavecin (1979)
  • Pe drumul către focurile cerești pentru violă solo (1979)
  • Fiicele Soarelui (1979)
  • Sonata nr. 2 'Thermodynamic' pentru pian (1983)
  • Anamorfoze canonice (1984)
  • Sonata nr. 3 'en palimpseste' pentru pian (1992)
  • Mozart sound introspection (1994)
  • Gesang der Geister über den Wassern pentru voce, clarinet în sib și pian sau clavecin (celestă) (1999)
  • Humoreske mit zwei Durchblicken zum Seeren (2002)

Muzică corală[modificare | modificare sursă]

  • Vine trenul (1961)
  • Cântec simplu (1962)

Muzică vocală[modificare | modificare sursă]

  • 5 cântece pentru soprană și pian: Colind, Moștenire, Făcătură, Doi copii s-au dus, În perdea (1949)
  • 5 lieduri pe versuri de Clement Marot (1949)
  • Două cântece pe versuri de Ion Pillat (1953)
  • Două romanțe pentru mezzosoprană și pian: Și dacă..., La steaua (1954)

Muzică electronică[modificare | modificare sursă]

  • Midi le Juste (1970)

Muzicologie[modificare | modificare sursă]

  • Grădina sunetelor - eseuri despre muzică, București, Edit. Muzicală, 1991

A avut o intensă activitate publicistică (Tribuna, România literară, Secolul 20, Muzica, Revue Roumaine).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cosma, V. (2005). Muzicieni din România. Lexicon. Vol. 8 (P-S). București: Editura muzicală.
  • Omul zilei - Aurel Stroe, 20 octombrie 2006, Violeta Cristea, Ramona Vintilă, Jurnalul Național

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Aurel Stroe”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b „Aurel Stroe”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b „Aurel Stroe”, Gemeinsame Normdatei, accesat în