Violeta Dinescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Violeta Dinescu (2005)

Violeta Dinescu (n. 13 iulie, 1953, București, România) este o pianistă, compozitoare și cadru universitar de origine română, stabilită în Germania, din anul 1982.

Studii[modificare | modificare sursă]

Muziciana Violeta Dinescu a avut contactul cu muzica încă din copilărie, la 4 ani, părinții ei orientând-o însă în școală spre un profil real, pe care l-a parcurs la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, absolvând-ul în 1972. A continuat apoi studiile de muzică între anii 1972 – 1977, la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucuresti, beneficiind de îndrumarea unor pedagogi de marcă, cum ar fi Alexandru Pașcanu, Liviu Comes, Nicolae Beloiu, Aurel Stroe, Ștefan Niculescu, Emilia Comișel, Ioana Ștefănescu. Le-a finalizat prin trei diplome, de compoziție, pian și de pedagogie.

Activitatea din România[modificare | modificare sursă]

Anul universitar 1978 îl dedică exclusiv compoziției, Myriam Marbé fiind profesoara care i-a marcat definitiv drumul artistic, după cum mărturisește într-un interviu din revista de specialitate Muzica.[1]

După anii de formare, V. Dinescu a predat între anii 1978-1982 la Școala de Muzică „George Enescu” din București, emigrând apoi în Germania.

Compozitoarea se declară profund atașată de spațiul românesc. O mare parte din creația sa stă sub semnul folclorului, artista fiind încă din anii de studiu interesată de cercetarea etnomuzicologică. După cum consemnează și Valentina Sandu-Dediu, „Ea lua parte încă din anii `70, la grupa de etnologie și folclor coordonată la Conservatorul bucureștean de etnomuzicologa Emilia Comișel”.[2]

Mutarea în Germania, care a avut loc în anul 1982, nu a fost una premeditată, după cum reiese din destăinuirea Violetei Dinescu: „Nu am plecat din România cu intenția de a rămâne definiv, ci m-am dus pentru câteva zile la Mannheim pentru a primi un premiu de compoziție”.[3] Cu acea ocazie i-a fost oferită o bursă de trei luni, pentru care compozitoarea a cerut prelungirea vizei, refuzată însă de Ambasada Română, fapt ce a trezit frica de întoarcere pe meleagurile românești.

Violeta Dinescu nu este singura compozitoare care a decis să părăsească țara. Aceasta s-a alăturat grupului de compozitori formați în România, care și-au găsit validarea dincolo de frontierele țării, printre ei numărându-se Aurel Stroe, Lucian Metianu, Costin Miereanu, Corneliu Dan Georgescu, Eugen Wendel, Adriana Hölszky, Doina Rotaru și alții.

Formația timișoreană de muzică contemporană, Trio Contraste, având ca membri pe Sorin Petrescu (pian), Doru Roman (percuție) și Ion Bogdan Stefănescu (flaut, București) are un repertoriu și înregistrări cu multe compoziții ale Violetei Dinescu. [4][5]

Activitatea din Germania[modificare | modificare sursă]

  • 1986-1991 Docentă la Școala Superioară de Muzică Bisericească din Heidelberg, Germania (muzicologie, contrapunct, teoria armoniei).
  • 1989-1991 Docentă la Școala Superioară de Muzică din Frankfurt pe Main, Germania (muzicologie, contrapunct, teoria armoniei).
  • 1990-1994 Docentă la Academia de Specialitate pentru Muzică Bisericească din Bayreuth, Germania (muzicologie, contrapunct, teoria armoniei, pian); membră a Consiliului de conducere al ligii "International League of Woman Composers"; directoare pentru străinătate a asociației americane WOMANSONG din statul Massachusetts, S.U.A.

Începând cu anul 1996, Violeta Dinescu este profesoară de compoziție la Universitatea „Carl von Ossietzky” din Oldenburg, Germania unde organizează anual un festival internațional de muzică românească, dedicat, pe rând, personalităților școlii componistice românești.

Tot aici promovează muzica contemporană din spațiul sud-est european, punând accent pe muzica contemporană românească. Activitatea s-a concretizat prin formarea unei arhive a muzicii noi, cu un compartiment rezervat muzicii sud-est europene, dar și a unei serii de conferințe „Komponisten Colloquium”[6], după cum arată muzicologul Valentina Sandu-Dediu.[2]

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • 1975, 1976, 1980, 1983 - Premiul Uniunii Compozitorilor și al Muzicologilor din România
  • 1982 - Premiul al II-lea la Concursul Internațional de Compoziție GEDOK
  • 1983 - Premiul I la Concursul Internațional pentru Compozitori la Utah
  • 1983 - Premiul III la Concursul Internațional de Muzică și Dans G.B. Viotti
  • 1985 – Premiul Carl-Maria-von-Weber pentru opera Hunger und Durst (Foame și sete)

Violeta Dinescu a abordat și curentul experimental, definit printr-o luxurianță a scrierii instrumentale, recurge însă în muzica sa și la datele științelor exacte, integrând în mod intuitiv sau empiric anumite operații matematice în lucrările sale, ca de pildă în Anna Perenna (1979).

Opera pentru copii, 35 Mai (1986) bazată pe romanul de Der 35 Mai (Konrad pornește călare spre Mările Sudului) de Erich Kästner, a avut premiera în 1986 la Teatrul Național Mannheim și de atunci a fost interpretată în numeroase săli de operă din lumea vorbitoare de limbă germană.

După cum consemnează Viorel Cosma în al său Lexicon, accentuând activitatea multidisciplinară a artistei, Violeta Dinescu „a susținut comunicări științifice, conferințe, referate, portrete-muzicale (interviuri), emisiuni de radio și televiziune. A întreprins turnee artistice și documentare în Europa, Africa și America de Nord și Sud”.[7]

Lista creației componistice[modificare | modificare sursă]


Muzică de scenă
Nr. crt Denumire An Libretul/Scenariul Gen Formație Orașul, editura și anul publicației
1. Der Kreisel

(Titirezul)

1984 Libret de

O. Gööck, T. Schneider și Günter Volz, după Die Historie der Schönen Lau de Eduard Mörike

Balet Orchestră Berlin, Editura Astoria, 1984
2. Hunger und Durst

(Foamea și setea)

1985 Libret de compozitoare, după piesa lui Eugène Ionesco Operă de cameră în trei tablouri soliști și orchestră mică (formată din 14 soliști) Berlin, Editura Astoria, 1987
3. Der 35. Mai 1986 Libret de compozitoare, după romanul lui Erich Kästner Operă pentru copii 3 soliști, cor de copii și orchestră Milano, Editura Ricordi -
4. Eréndira 1994 Libret de Monika Rothmaier, după o povestire de Gabriel García Márquez Operă de cameră în șase scene 7 soliști și orchestră mică Milano, Editura Ricordi, 1994
5. Schachnovelle

(Nuvela Șahului)

1994 Libret de compozitoare, după opera lui Stefan Zweig Operă de cameră 3 soliști, 2 clarinete, 4 corni francezi,

1 trompetă,

2 tromboane,

1 tubă, vioară, violă, violoncel,

2 piane și percuție

-
6. Effi Briest 1998 Scenariu după o povestire de

Theodor Fontane

Balet Orchestră -
Lucrări pentru instrumente solo
Nr. crt Denumire An Instrument
1. Akanua 1974 Pian
2. Story 1977 Pian
3. Echoes I 1979 Pian
4. Echoes II 1982 Pian, percuție
5. Echoes III 1982 Orgă
6. Ambo 1982 Clavecin
7. Dies Diem Docet 1986 Pian
8. Cyclotron 1994 Pian la 4 mâini
9. Prelude 1996 Orgă
10 Reflections I/II 1996-1997 Pian
Lucrări orchestrale
Nr. crt Denumire An Formație
1. Verwandlungen 1978 -
2. Anna Perenna 1979 -
3. Memories, 1980 Orchestră de coarde
4. Akrostichon 1983 -
5. Map 67 1987 Orchestră mică
6. Fresco 1989 Orchestră
7. Kybalion 1991 Orchestră de coarde
8. Niutao 1992 Orchestră mică
9. Ora x 1995 -
10. VortexWolken I, II și III 1998 Orchestră mică
Muzică de film:
Nr. crt Denumire An Formație Filmul
1. Tabu 1988 Orchestră mică (17 instrumentiști) Tabu de Friedrich Wilhelm Murnau
Lucrări corale
Nr. crt Denumire An Formație Text
1. Ballade 1976 - -
2. Verzaubere mich in einen Silbervogel 1977 cor mixt și orchestră -
3. Latin Sequences 1977 cor de copii -
4. Das Spiel 1978 cor și percuție -
5. Arpagic 1980 cor de copii Ana Blandiana
6. Tamina 1980 cor de copii Delia Dorcea
7. In meinem Garten 1980 cor de copii Ana Blandiana
8. Blumenlied 1980 cor de copii Ion Caraion
9. Lied in einer Flöte 1980 cor de copii Ion Caraion
10. Doinasland, 1981 cor de copii -
11. Sonnenuntergang 1982 cor de copii Dan Mihăilescu
12. Zori de flori 1982 cor de copii -
13. Frühlingslied, 1984 cor de copii -
14. Rondo über den Frühling 1984 cor de copii -
15. Pfingstoratorium,1976 1993 pentru 5 soliști,

cor mixt,

cor de copii și

orchestră mică,

-
Lucrări vocale:


Nr. crt Denumire An Formație Text
1. Euracolus 1980 mezzo-soprană  și clarinet Ion Caraion
2. Mondnacht 1982 mezzo-soprană și orgă Joseph von Eichendorff
3. Amont 1983 mezzo-soprană și clavecin Text preluat dintr-o scrisoare adresată lui Guillaume de Machaut
4. Zebaoth 1985 bariton și 2 orgi Text preluat din diferiți Psalmi
5. Ich bin in Sehnsucht eingehüllt 1985 soprană și clavecin Selma Meerbaum-Eisinger
6. Mein Heim ein Stei 1985 voce, flaut și percuție -
7. Concerto 1986 voce și orchestră -
8. Quatrain 1986 voce feminină François Villon
9. Mondnächte 1986 mezzo-soprană, saxofon și percuție Joseph von Eichendorff
10. Dona nobis pacem 1987 mezzo-soprană, violoncel și percuție -
11. Concertino 1988 mezzo-soprană și orchestră -
12. Psalm 126 1988 soprană, flaut și orgă -
13. SchattenRosenSchatten 1992 voce feminină și percuție -
14. Frühlingsland 1998 voce feminină, pian și percuție -
15. Ballade vom Verlonensein 2001 voce feminină, pian și percuție -
Muzica de cameră
Nr. crt Denumire An Instrument/Formație
1. Sonata 1975 Vioară/violă și pian
2. Arabesques 1980 Flaut și percuție
3.

Dialogo

1980 Flaut și violă

(există și o versiune pentru clarinet și violă, compusă în același an)

4. Elogium 1981 Trompetă și trombon
5. Satya I 1981 Vioară
6. Satya II 1981 Fagot
7. Satya III 1981 Contrabas
8. Satya IV 1981 Clarinet
9. Satya V 1981 Clarinet, fagot, vioară și contrabas
10. Immagini 1982 Flaut
11. Parra Quitarra 1982 Chitară
12. Alternanzen 1982 Flaut, oboi, clarinet, corn francez și fagot
13. Drei Miniaturen 1982 4 saxofoane
14. Aion 1982 Clarinet, fagot, violoncel, 2 contrabași și percuție
15. Euraculos 1982 Clarinet și violă
16. Sonatina 1982 Contrabas și pian
17. Sleep Song 1982 Contrabas și pian
18. The Toy 1982 Contrabas și pian
19. Trio 1982 Oboi, clarinet și fagot
20. Intarsien 1983 Violoncel
21. Auf der Suche nach Mozart... 1983 Flaut, saxofon, fagot, corn francez, harpă, vioară și pian (+ celestă)
22. Flutesplay III 1983 8 flaute
23. Improvisation 1984 Saxofon
24. Din Cimpoiu 1984 Violă
25. Flutesplay I 1984 3 flaute
26. Flutesplay II 1984 6 flaute
27. Terra Lonhdana 1984 Flaut, pian și cvartet de coarde
28. Improvisation 1985 Saxofon
29. Abendandacht 1985 Trompetă
30. Quasaar Paal 2 1985 Violoncel și computer
31. Scherzo da fantasia III 1985 Vioară și violoncel
32. Loc Maria 1985 Orgă și percuție
33. Nakris 1985 4 saxofoane
34. Melismen 1985 5 flauto dolce
35. Méandre 1985 Clarinet și pian
36. Atréju 1986 Flaut și chitară
37. New Rochelle 1987 Sintetizator
38. Ostrov I 1987 Violă
39. Terra Lonhdana 1987 Cvartet de coarde
40. Trio d'anches 1987 Oboi, clarinet și fagot
41. Aretusa 1988 Vioară
42. Ostrov II 1989 4 clarinete
43. Contraste 1989 4 tromboni
44. '...wenn der freude thränen fließen...' 1990 Violoncel și pian
45. Cime lointaine 1990 Oboi
46. Immaginabile 1990 Flauto dolce
47. Fragment II 1990 Flaut și harpă
48. Figuren I 1990 3 contrabași
49. Figuren III 1990 3 chitare
50. Fragment V 1990 Flaut, clarinet, vioară, violoncel și pian
51. Lichtwellen 1991 Clarinet/clarinet bas
52. Kata 1991 Pian și flaut
53. Figuren II 1991 2 chitare
54. ICHTHYS 1991 Vioară, violoncel și pian
55. Tautropfen 1992 Clarinet și pian
56. Shan-Shui 1993 3 percuții
57. Streichquartett 1993 Cvartet de coarde
58. Notte di festa 1993 Vibrafon
59. et les fruits passeront la promesse des fleurs... 1995 Flaut, clarinet (+ clarinet bas), vioară, violă, violoncel, pian și percuție
60. au cœur du silence... 1995 Flauto dolce
61. Flammentropfen 1995 4 interpreți

(4 players)

62. Reversing Fields, 1996 Clarinet
63. Kathargos 1996 Țiteră
64. Les Cymbales du soleil 1996 Oboi și 2 percuții
65. Rand 1996 Clarinet și violă
66. Sonatina 2001 Pian și percuție
67. Licht-Bruch 2001 Acordeon,
68. Rugă 2001 Contrabas, acordeon și clarinet

Discografie[modificare | modificare sursă]

1.     Satya I; Satya II; Euracolus; Immagini; Alternanzen; Scherzo da fantasia III;

     Mondnacht; Echoes I. (classic production osnabrück: cpo 999 016-2, 1985) (LP).

2.     Euracolus; Mondnächte. (Electrecord: ST-CS 0217, 1988) (LP).

3.     Euracolus. (Mediaphon Classic: MED 72115, 1991).

4.     Figuren II. (Edition Pro Viva: ISPV 165, 1992).

5.     Echoes I. (P+O-Pallas: RK 93-004, 1993).

6.     Echoes I. (Bayer: LC 8498 DDD 100169, 1994).

7.     Tautropfen; Echoes I; Satya IV; '...wenn der Freude Tränen fließen...'; Lichtwellen; Aretusa; Ostrov II. (Adesso, 1995).

8.     Fresco. (Rhein-Neckar-Kreis, 1995).

9.     Cime lointaine. (Pan Classics: 510087, 1995).

10.  '...wenn der Freude Tränen fließen...'. (Living Artists Recording, 1996).

11.  Ambo. (Meli: 7114, 1996).

12.  ICHTHYS. (Living Artists Recording, 1996).

13.  Niutao. (Bayer: LC 8498 CAD 800916, 1997).

14.  Din terra Lonhdana. (Troubadisc: TRO-CD 01418, 1997).

15.  Méandre. (NSS: 36931, 1997).

16.  Euracolus. (Edition Pro Viva: ISPV 180, 1997).

17.  Quatrain. (New Music International Public Organization, 1997).

18.  au cœur du silence... (Cybele Records: 260.501, 1998).

19.  '...wenn der Freude Tränen fließen...'. (Vienna Modern Masters: 2027, 1998).

20.  Euracolus (excerpt); Tautropfen (excerpt); Ostrov II (excerpt). (RAABE: 3-8183-0010, 1998).

21.  Vortex – Wolken I, II und III. (Symposion: 1 SCL 0207, 1998).

22.  Reversing Fields. (Living Artists Recording, 1998).

23.  Echoes I; Méandre; Les Cymbales du soleil; Akanua; Dies Diem Docet; Improvisation; Echoes II; Mein Heim ein Stein. (UCMR–ADA: 8629045, 1999).

24.  Lichtwellen; Rand; Reversing Fields; Dialogo (version for clarinet, viola); Improvisation; Din Cimpoiu; ICHTHYS. (Sargasso Records: SCD28027, 1999).

25. Kathargos. (Cavalli Records: LC 05724, 1999).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bianca, Țiplea, Tepeș, Violeta Dinescu și cheia viselor. Portret aniversar, Revista Muzica nr. 4/2013, p. 5.
  2. ^ a b Valentina, Sandu-Dediu, 2002, Muzica românească între 1944-2000, Editura Muzicală, p. 199.
  3. ^ Ion, Bogdan-Stefănescu, 2007, Interviu cu Violeta Dinescu, Actualitatea Muzicală nr. 2, p. 2.
  4. ^ Înregistrări - Trio Contraste
  5. ^ Înregistrări - I. B. Stefănescu
  6. ^ de https://uol.de/musik/lehre/angewandte-musiktheorie-und-komposition/komponisten-colloquium
  7. ^ Cosma, Viorel, 1989, Muzicieni din România. Lexicon bibliografic, editura Muzica, p. 204.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]