Armata a 14-a Rusă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Armata a 14-a Sovietică
Red Army Badge.svg
Fondată19421995
Țară URSS
 Rusia (1992–95)
RamurăForțe de uscat
TipUnitate
Mărime2 divizii, brigăzi separate, regimente și batalioane.
MisiuniAl Doilea Război MondialRăzboiul din Transnistria
Desființatăaprilie–iunie 1995
Comandanți
Comandantul
actual
General-locotenent Aleksandr Lebed (ultimul)

Armata a 14-a „de gardă” Sovietică/Rusă (în rusă 14-я гвардейская общевойсковая армия) a fost o unitate militară strategic-operativă din cadrul forțelor armate al Uniunii Sovietice (1942–1992), și de asemenea, pentru o scurtă perioadă de timp, o unitate a forțelor armate ale Federației Ruse (1992–1995).

Este notoriu cunoscută pentru implicarea sa în războiul din Transnistria în perioada iunie–iulie 1992, fapt care a dus la apariția și independența de facto a unui „stat” separatist față de Republica Moldova.

Implicarea în conflictul din Transnistria[modificare | modificare sursă]

Până în iunie 1992 conflictul a escaladat într-o bătălie militară generală. În contextul unei Armate a 14-a în curs de dezintegrare și a luptelor intense din regiunea și pe străzile orașului Tighina generate de ofensiva coordonată a forțelor moldovenești, general-maior-ul Aleksandr Lebed este trimis la cartierul general al Armatei a 14-a cu ordinul de a opri conflictul prin orice mijloace necesare, de a inspecta armata și a de preveni furtul de armament din depozitele sale, cât și de a asigura evacuarea nestingherită a armamentului și personalului armatei de pe teritoriul Republicii Moldova prin Ucraina.

După o scurtă evaluare a situației, el și-a asumat comandata armatei, l-a eliberat pe generalul Iuri Netkacev (care a luat o poziție neutră în conflict) și a dat ordin trupelor să devină participanți direcți ai conflictului. Pe 3 iulie, la ora 03:00, un foc de artilerie din partea formațiunilor Armatei a 14-a staționate pe malul stâng al Nistrului a cauzat importante daune forțelor moldovenești concentrate în pădurea Hîrbovăț, lângă Tighina, grăbind astfel încheierea fazei militare a conflictului[1][2] și efectiv ducând la apariția așa-zisei Republici Moldovenești Nistrene pe teritoriul Republicii Moldova. Cel puțin o sursă din Republica Moldova relatează că 112 soldați moldoveni au fost uciși de salva de artilerie.[3]

Structura[modificare | modificare sursă]

Conform situației din 1990[modificare | modificare sursă]

  • Cartierul General — Tiraspol
  • A 59-a divizie motorizată, Tiraspol (155 de tancuri, 180 de transportatoare blindate pentru trupe [TBT], 66 de mașini de luptă a infanteriei [MLI], 82 de autotunuri, 2 sisteme de artilerie, 36 de mortiere, 14 lansatoare de rachete multiple⁠(en) [LRM]).
    • Al 176-lea regiment motorizat de gardă, Tiraspol (26 de tancuri T-64, 12 TBT-uri BTR-70, 6 TBT-uri BTR-60, 4 MLI-uri BMP-2, 2 MLI-uri BMP-1K, 12 obuziere 2S1 „Gvozdika”, 12 mortiere 2S12 Sani).
    • Al 179-lea regiment motorizat de gardă, Tiraspol (22 de tancuri Т-64, 6 MLI-uri BMP-2, 12 MLI-uri BMP-1, 3 MLI-uri BMP-1К, 13 TBT-uri BTR-70, 10 obuziere „Gvozdika”, 2 LRM-uri „Grad”).
    • Al 183-lea regiment motorizat de gardă, Tiraspol (20 de tancuri Т-64; 140 TBT-uri (129 BTR-70, 11 BTR-60), 6 MLI-uri (6 BMP-2, 2 BMP-1К), 12 obuziere „Gvozdika”, 12 mortiere 2S12 Sani; 5 BMP-1KȘ, 1 PRP-3, 1 RHM, 3 BRĂM-2, 3 R-145BM, 1 PU-12; 1 MTU-20).
    • Al 356-lea regiment blindat, Tiraspol (87 de tancuri Т-64, 14 MLI-uri BMP-2, 2 MLI-uri BMP-1К, 1 obuzier „Gvozdika”).
    • Al 328-lea regiment autopropulsat de artilerie, Tiraspol (34 de obuziere 2S3 „Gvozdika”, 12 LRM-uri BM-21 „Grad”, 3 PRP-3, 2 R-145BM, 1 BTR-70).
    • Al 1162-lea regiment de rachete anti-aeriene, Tiraspol.
    • Al 1299-lea batalion de artilerie anti-tanc, Tiraspol.
    • Al 102-lea batalion de recunoaștere separată, Tiraspol (10 MLI-uri BMP-1, 7 BRM-1К, 6 TBT-uri BTR-70).
    • Al 201-lea batalion separat de comunicații, Tiraspol (11 R-145BM, 3 R-156BTR).
    • Al 66-lea batalion separat de ingineri, Tiraspol (3 UR-67).
    • Al 896-lea batalion separat de furnizare a materialelor.
    • Al 275-lea batalion separat de reparații și renovare.
  • A 180-a divizie de infanterie motorizată, Cetatea Albă (61 de tancuri, 54 BMP, 5 BTR, 50 sisteme de artilerie, 36 de mortiere, 12 RSЗО.[4])
    • Al 42-lea regiment motorizat, Cetatea Albă (10 tancuri Т-64, 4 BMP-1, 2 BMP-1К, 12 obuziere D-30 de 122-mm, 23 mortiere 2S12 „Sani”, 15 TBT-uri MT-LB).
    • Al 325-lea regiment motorizat, Cetatea Albă (10 Т-64, 13 Т-5], 2 MLI-uri BMP-2, 14 MLI-uri BMP-1, 10 MLI-uri BMP-1К, 5 TBT-uri BTR-70, 14 obuziere D-30 de 122-mm, 12 mortiere 2S12 „Sani”, 13 TBT-uri MT-LB).
    • Al 326-lea regiment motorizat, Cetatea Albă (10 Т-64, 4 MLI-uri BMP-1, 2 MLI-uri BMP-1К, 12 obuziere D-30 de 122-mm, 12 mortiere 2S12 „Sani”, 13 MT-LB).
    • Al 166-lea regiment blindat, Șaba (31 Т-64, 3 MLI-uri BMP-2, 11 MLI-uri BMP-1, 2 MLI-uri BMP-1К, 12 obuziere D-30 de 122-mm, 3 R-145BM , 13 MT-LB).
    • Al 136-lea regiment de artilerie, Cetatea Albă (12 LRM-uri BM-21 „Grad”, 1 PRP-3).
    • Al 134-lea regiment de artilerie antiaeriană.
    • Al 1303-lea batalion separat de artilerie anti-tanc, Cetatea Albă.
    • Al 129-lea batalion de recunoaștere separată.
    • 866-й batalion separat de comunicații, Cetatea Albă, (8 R-145BM).
    • Al 33-lea batalion separat de ingineri, Cetatea Albă (3 UR-67, 2 MT-55А, 5 MTU-20).
    • Al 1041-lea batalion separat de furnizare a materialelor.
    • Al 276-lea batalion separat de reparații și renovare.
  • A 173-a brigadă de rachete.
  • A A 189-a brigadă de rachete, Bălți (13 R-145BM).
  • 156-я brigadă de rachete antiaeriene.
  • Al 865-lea post de comandă a apărării antiaeriene.
  • Al 4-lea regiment de artilerie, Ungheni (36 obuziere D-30 de 122-mm, 24 puști 2A36 de 152 mm, 26 LRM-uri BM-27 „Uragan”, 3 PRP-3, 5 R-145BM, 47 MT-12, 54 MT-LB).
  • Al 803-lea regiment de artilerie reactivă.
  • Al 2335-lea regiment de artilerie de recunoaștere.
  • Al 287-lea regiment separat de elicoptere, Rauhovka (43 Мi-24, 18 Mi-8).
  • A 36-a escadrilă separată de elicoptere, Tiraspol (8 Mi-8, 1 Mi-6, 2 Mi-24К, 2 Mi-24R).
  • A 321-a escadrilă separată de recunoaștere fără pilot.
  • Al 194-lea regiment ponton-pod.
  • Al 115-lea batalion separat de ingineri, Parcani (4 mașini de curățare a terenului IMR-2).
  • Al 785-lea batalion separat de cercetare a infecțiilor, Tighina (9 К-611).
  • Al 15-lea regiment separat de comunicații, Tiraspol (9 R-145BM, 1 R-156BTR, 1 R-137B, 1 P-240BT).
  • Al 108-lea regiment independent de radare.
  • Al 58-lea batalion independent de radare.
  • Al 976-lea batalion separat de luptă electronică.
  • Al 2242-lea batalion separat de luptă electronică.
  • Al 130-lea batalion de protecție chimică.
  • A 5381-a bază de stocare a proprietăților, Florești (63 MT-LB, 25 R-145BM, 2 RHM, 3 UR-67, 27 de mașini anti-tanc 9P148, 32 de tunuri aeriene S-60)

Numărul de personal — 22 de mii de militari.[5]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Irina F. Selivanova, "U.S. and Russian Policymaking With Respect to the Use of Force", chapter 4, Trans-Dniestria
  2. ^ ru Anatolii Mikhailovich Kazakov, "Кровавое Лето В Бендерах – записки походного атамана".
  3. ^ ru Sergei Skripnik, "Benderskie Khroniki"
  4. ^ „specnaz / ОдВО”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Россия уходит из Приднестровья

Vezi și[modificare | modificare sursă]