Andrei de Ungaria, Duce de Calabria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Andrei de Ungaria, Duce de Calabria
Coa Hungary Country History Endre (1342-1345).svg
Blazonul lui Andrei
Date personale
Născut30 octombrie 1327
Aversa, Italia Modificați la Wikidata
Decedat18 septembrie 1345 (17 ani)
Aversa, Italia Modificați la Wikidata
PărințiCarol Robert de Anjou
Elisabeta a Poloniei, regină a Ungariei[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriCatherine of Hungary, Duchess of Świdnica[*]
Coloman of Hungary[*]
Ludovic I al Ungariei
Stephen, Duke of Slavonia[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIoana I de Neapole Modificați la Wikidata
CopiiCarol Martel, Duce de Calabria
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriConte
Familie nobiliarăCasa de Anjou

Andrei de Ungaria, Duce de Calabria (30 octombrie 1327 - 18 septembrie 1345), a fost primul soț al Ioanei I de Neapole, fiul lui Carol I al Ungariei și fratele lui Ludovic I al Ungariei.

Primii ani și căsătoria[modificare | modificare sursă]

Andrei a fost al doilea fiu supraviețuitor al regelui Carol I al Ungariei și a celei de-a treia soție, Elisabeta de Polonia. El a fost logodit în 1334 cu verișoara sa, Ioana I de Neapole, nepoata și moștenitoarea regelui Robert de Neapole. Tatăl lui Andrei a fost nepot din partea tatălui cu regele Robert, făcându-i pe Andrei și Ioana membrii ai Casei Capețiene de Anjou.

Pretențiile lui Robert la tron au fost destul de slabe și nu a avut întâietate. Bunicul lui Andrei, Carol Martel de Anjou a murit tânăr, asfel, tronul ar fi trebuit să treacă la tatăl lui Andrei. Cu toate acestea, din cauza temerilor legate de invazia iminentă din Sicilia, s-a considerat că un moștenitor în vârstă de șapte ani ar fi prea riscant și nu ar fi în măsură să dețină invazia departe de țară. Tronul a fost oferit următorului fiu al lui Carol al II-lea al Neapolelui, Ludovic, ânsă după ce acesta a refuzat din motive religioase i s-a oferit ulterior lui Robert. Pentru a-l recompensa pe tatăl lui Andrei, Carol al II-lea de Neapole a decis să-i atribuie cererile la tronul Ungariei.

Când regele Robert a murit în 1343, în ultimul său testament, a lăsat regatul ca moștenire oficială nepoatei sale Ioana, nefăcând nici o mențiune la Andrei, astfel refuzându-i dreptul de a domni împreună cu Ioana.

Lupta pentru coroană[modificare | modificare sursă]

Cu aprobarea Papei Clement al VI-lea, Ioana a fost încoronată ca monarh unic în Neapole, în august 1344. Temându-se pentru viața lui, Andrei i-a scris mamei sale, Elisabeta, că va fugi în curând din împărăție. Ea a intervenit și a făcut o vizită de stat, înainte de a reveni în Ungaria, mituindu-l pe Papă să schimbe testamentul și să permită încoronarea fiului ei. Andrei a primit un inel de la mama sa care trebuia să-l protejeze de la moartea prin otravă sau prin sabie, apoi s-a întors cu un sentiment de nesiguranță în Ungaria.

Crima și urmările[modificare | modificare sursă]

Auzind de inversarea Papei, un grup de conspiratori nobili (implicarea reginei Ioana a rămas nedescoperită), erau determinați să prevină încoronarea lui Andrei. În timpul unei excursii de vânătoare de la Aversa, Andrei și-a părăsit camera în mijlocul nopții, fiind anunțat că sosise un mesaj de mare importanță, picând chiar în mâinile conspiratorilor. Unul dintre conspiratori a blocat ușa în urma lui, în camera in care Ioana dormea. Andrei se apăra cu furie și țipa după ajutor dar în cele din urmă, copleșit de puteri, acesta a fost strangulat cu o funie și aruncat de la fereastră. Isolda, doica lui Andrei, a surprins tot conflictul, a luat trupul prințului și l-a dus în biserica călugărilor, unde a rămas până a doua zi de dimineață. Când cavalerii maghiari au ajuns, Isolda le-a spus totul în limba maternă, astfel încât nimeni să nu înțeleagă ce vorbesc și a părăsit Neapolele pentru a-l informa pe regele Ungariei.[1]

Fapta avea să amenințe restul domniei Ioanei, deși a fost intervievată de două ori, fiind găsită nevinovată. Fratele mai mare a lui Andrei, Ludovic I al Ungariei, a invadat de mai multe ori regatul Ioanei și a alugat-o din regat. În cele din urmă, 37 de ani mai târziu, o rudă de-a lui Ludovic, Carol al III-lea de Neapole, a asasinat-o pe Ioana cu ajutorul maghiarilor. Ea a fost căsătorită de trei ori după moartea lui Andrei.

Andrei și Ioana au avut împreună un fiu, Carol Martel (Napoli, 25 decembrie 1345 - 10 mai 1348), care a murit în Ungaria.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ hu Isolda

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Magyar nagylexikon II. (And–Bag). Főszerk. Élesztős László, Rostás Sándor. Budapest: Akadémiai. 1994. 19–20.
  • Goldstone, Nancy (2010). Joanna: The Notorious Queen of Naples, Jerusalem and Sicily. New York: Walker & Company. ISBN 9780802777706