Sari la conținut

Ambasada Franței în Letonia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ambassade de France en Lettonie
Ambasada Franței în Letonia
Format:Maplink2
LocațieLetonia Letonia
Adresă9, Raina bulvaris, Districtul Central⁠(d), Riga LV-1050
AmbasadorAurélie Royet-Gounin
Websitelv.ambafrance.org

Ambasada Franței în Letonia (în franceză Ambassade de France en Lettonie) este reprezentanța diplomatică a Republicii Franceze în Republica Letonia. Sediul ambasadei se află la Riga, capitala Letoniei, iar misiunea de ambasador este îndeplinită, din 2020, de Aurélie Royet-Gounin.[1]

Franța a fost unul dintre primele state care au sprijinit independența Letoniei și a recunoscut noul stat pe 28 aprilie 1920, iar în cursul aceluiși an a deschis acolo prima sa legație. Cu toate acestea, noul stat Letonia a fost recunoscut de drept abia la 26 ianuarie 1921 la Conferința Țărilor Aliate de la Paris, datorită sprijinului președintelui Republicii Franceze, Alexandre Millerand, și angajamentului activ al ministrului de externe, Aristide Briand. Franța nu a recunoscut anexarea Letoniei de către URSS în 1940, dar relațiile diplomatice au trebuit să fie întrerupte pentru mai mult de 50 de ani. În urma destrămării Uniunii Sovietice și a proclamării independenței Letoniei la 21 august 1991, Franța a recunoscut noul stat Letonia la 27 august 1991, împreună cu celelalte țări membre ale Comunității Europene. Relațiile diplomatice dintre Franța și Letonia au fost reînnoite la 30 august 1991, la nivel de ambasadă.[2]

Clădirea ambasadei proiectată de Jānis Frīdrihs Baumanis⁠(d).

Ambasada este situată într-o clădire de pe Raina bulvaris nr. 9, în centrul istoric al orașului Riga. Clădirea adăpostește, de asemenea, și o secție consulară⁠(d).

Clădirea ambasadei

[modificare | modificare sursă]

Clădirea actualei ambasade a Franței din Riga a fost construită în 1873 de către un comerciant german pe nume Jacob Hammer pentru fiica sa, Nathalie Emma Mentzendorf, pe unul dintre cele mai frumoase bulevarde ale orașului: Boulevard de l'Héritier. Fațada sa albastră este unul dintre elementele caracteristice care-i conferă originalitate. Edificiul a fost extins de mai multe ori la sfârșitul secolului al XIX-lea. După declararea independenței Letoniei⁠(d), această clădire a devenit sediul legațiilor⁠(d) și consulatelor⁠(d) mai multor state europene: Franța, Spania și Regatul Unit. Ea a fost naționalizată în 1940, după anexarea Letoniei de către Uniunea Sovietică, și a devenit apoi, în 1943, sediul autorităților de ocupație germane⁠(d). După cel de-Al Doilea Război Mondial, s-a mutat acolo Parchetul General Sovietic. Letonia a redevenit stat independent în anul 1991, în urma destrămării Uniunii Sovietice, iar clădirea a fost cedată din nou statului francez, fiind preluată de noul ambasador Jacques de Beausse, el însuși fiu al unui ministru plenipotențiar⁠(d) al legației interbelice. Clădirea Ambasadei a fost inaugurată oficial în 1992, în timpul vizitei în Letonia a președintelui francez François Mitterrand, primul șef de stat occidental care a vizitat țara.[2]

De la Până la Ambasador
1920 1921 Louis de Sartiges[3]
1921 1924 Damien de Martel⁠(d)[3]
1924 1925 Charles Barrett[4]
1925 1930 Odon de Castillon-Saint-Victor[4]
1930 1939 John Tripier[4]
1939 1940 Henry Goiran[4]
1940 1991 Fără relații diplomatice
1991 1993 Jacques de Beausse[5]
1993 1996 Jane Debenest
1996 1999 Bernard Poncet
1999 2002 Louise Avon
2002 2006 [[{{{2}}}|Michael Foucher]]⁠(fr)[traduceți]
2006 2008 André-Jean Libourel
2008 2010 Pascal Fieschi
2010 2013 Chantal Poiret
2013 2016 Stéphane Visconti
2016 2020 Odile Soupison
2020 prezent Aurélie Royet-Gounin

Relații consulare

[modificare | modificare sursă]

Comunitatea franceză

[modificare | modificare sursă]

La 31 decembrie 2016 un număr de 269 de cetățeni francezi⁠(d) erau înscriși în registrele consulare din Letonia.[6]

Evoluția populației franceze din Letonia
An 2001200220032004200520062007200820092010201120122013201420152016
Populație 6990112114167190186190180166193198203207227269

Surse: date publice de pe site-ul data.gouv.fr și de la Ministerul francez al Afacerilor Externe⁠(d), pentru 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 și 2016

Circumscripții electorale

[modificare | modificare sursă]

În urma promulgării legii din 22 iulie 2013[7] pentru reformarea reprezentării francezilor stabiliți în afara Franței prin înființarea de consilii consulare în cadrul misiunilor diplomatice, cetățenii francezi din circumscripția întinsă pe teritoriile statelor Estonia, Finlanda, Letonia și Lituania aleg trei consilieri consulari pentru un mandat de șase ani. Aceștia din urmă au trei roluri:

  1. sunt reprezentanți aleși local ai francezilor care locuiesc în străinătate;
  2. aparțin uneia dintre cele cincisprezece circumscripții electorale care-i aleg pe membrii Adunării Francezilor din străinătate⁠(d);
  3. fac parte din colegiul electoral care-i alege pe senatorii reprezentanți ai francezilor stabiliți în afara Franței⁠(d).

Pentru alegerea membrilor Adunării Francezilor din străinătate, Letonia a aparținut până în 2014 circumscripției electorale cu sediul la Stockholm,[8] care mai cuprindea Danemarca, Estonia, Finlanda, Islanda, Lituania, Norvegia și Suedia și desemna doi reprezentanți. Letonia aparține acum circumscripției electorale „Europa de Nord” (în franceză Europe du Nord), al cărei sediu este la Londra și care-i desemnează pe opt dintre cei 28 de consilieri consulari ai săi pentru a face parte din cei 90 de membri ai Adunării Francezilor din străinătate.[9]

Pentru alegerea deputaților care-i reprezintă pe cetățenii francezi care locuiesc în străinătate⁠(d), Letonia este inclusă în circumscripția electorală nr. 3⁠(d).

  1. ^ Décret du 4 mai 2020 portant nomination d'une ambassadrice extraordinaire et plénipotentiaire de la République française auprès de la République de Lettonie - Mme ROYET-GOUNIN (Aurélie). Accesat în . 
  2. ^ a b „Histoire des relations diplomatiques”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b Commisar al Republicii Franceze.
  4. ^ a b c d Trimis extraordinar și ministru plenipotențiar.
  5. ^ Primul ambasador.
  6. ^ Population française inscrite au registre mondial (auprès des postes consulaires) au 31/12/2016.
  7. ^ Loi Nr. 2013-659 du 22 juillet 2013 relative à la représentation des Français établis hors de France pe site-ul Légifrance⁠(d).
  8. ^ Décret Nr.  2005-552 du 24 mai 2005 Arhivat în , la Wayback Machine..
  9. ^ Élections 2014 - découpage mondial par circonscription AFE, pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe al Franței⁠(d).

Legături externe

[modificare | modificare sursă]