Sari la conținut

Alta Val La Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alta Val La Mare
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția Provincia Autonomă Trento
Italia
Coordonate46°25′07″N 10°40′20″E ({{PAGENAME}}) / 46.41861111°N 10.67222222°E
Suprafață5.819 ha  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000IT3120002  Modificați la Wikidata

Alta Val La Mare este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 5.819 ha, integral pe uscat.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Centrul sitului Alta Val La Mare este situat la coordonatele 46°25′07″N 10°40′20″E / 46.418611°N 10.672222°E ({{PAGENAME}}).

Înființare[modificare | modificare sursă]

Situl Alta Val La Mare a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 61 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în iulie 2017[1].[2][3]

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Situată în ecoregiunea alpină, aria protejată conține 20 de habitate naturale: Tufărișuri subarctice cu Salix spp., Ghețari permanenți, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Grohotișuri silicioase de la nivelul montan până la nivelul zăpezii (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani), Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Păduri acidofile de Picea de la nivel montan la nivel alpin (Vaccinio-Piceetea), Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Mlaștini împădurite, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Mlaștini alcaline, Păduri alpine de Larix decidua și/sau Pinus cembra, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Turbării active, Râuri de munte și vegetația erbacee de pe malurile acestora, Fânețe montane, Lacuri și iazuri distrofice naturale, Pajiști alpine și boreale.[3]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]

  • păsări (60): uliu porumbar (Accipiter gentilis), uliu păsărar (Accipiter nisus), minunița (Aegolius funereus), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), potârnichea de stâncă (Alectoris graeca saxatilis), rață mare (Anas platyrhynchos), fâsă de pădure (Anthus trivialis), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), ciuf-de-pădure (Asio otus), cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia), buha (Bubo bubo), șorecarul comun (Buteo buteo), caprimulg (Caprimulgus europaeus), Carduelis citrinella, cojoaica de pădure (Certhia familiaris), mierla de apă (Cinclus cinclus), porumbel gulerat (Columba palumbus), corb (Corvus corax), cioară neagră (Corvus corone), cristeiul de câmp (Crex crex), ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), Eudromias morinellus, șoim călător (Falco peregrinus), vânturel roșu (Falco tinnunculus), ciuvică (Glaucidium passerinum), zăgan (Gypaetus barbatus), rândunică (Hirundo rustica), capîntorsul (Jynx torquilla), Lagopus muta helvetica, sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), câneparul (Linaria cannabina), Lyrurus tetrix tetrix, gaia neagră (Milvus migrans), gaia roșie (Milvus milvus), cinghiță alpină (Montifringilla nivalis), alunar (Nucifraga caryocatactes), pietrar sur (Oenanthe oenanthe), viespar (Pernis apivorus), cormoran mare (Phalacrocorax carbo), codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus), pitulice de munte (Phylloscopus bonelli), pitulice de munte (Phylloscopus collybita), pitulice sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix), ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus), ciocănitoare verzuie (Picus canus), ciocănitoarea verde (Picus viridis), brumăriță de pădure (Prunella modularis), Ptyonoprogne rupestris, mărăcinar (Saxicola rubetra), țiclete (Sitta europaea), silvie de zăvoi (Sylvia borin), silvie-mică (Sylvia curruca), Tachymarptis melba, cocoș de munte (Tetrao urogallus), fluturașul de stâncă (Tichodroma muraria), sturz-cântător (Turdus philomelos), sturz (Turdus pilaris), mierlă gulerată (Turdus torquatus), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus)
  • nevertebrate (1): fluturele auriu (Euphydryas aurinia)

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 34 de specii de plante, 18 specii de păsări, 1 specie de amfibieni, 20 de specii de mamifere, 8 specii de nevertebrate, 1 specie de pești, 7 specii de reptile.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b DM 07/07/2017 - G.U. 174 del 27/07/2017
  2. ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Alta Val La Mare”. Accesat în . 
  3. ^ a b „Alta Val La Mare”. biodiversity.europa.eu. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]