Alexis de Tocqueville
| Alexis de Tocqueville | |
 Alexis de Tocqueville | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Alexis-Charles-Henri Clérel de Tocqueville  |
| Născut | [1][2][3][4][5][6][7] Paris, Primul Imperiu Francez[8] |
| Decedat | (53 de ani)[1][2][3][4][5][6][7] Cannes, Franța[9] |
| Părinți | Hervé Clérel de Tocqueville[*] Louise Le Peletier de Rosanbo[*] |
| Frați și surori | Hippolyte Clérel de Tocqueville[*] Édouard de Tocqueville[*] |
| Cetățenie |  Franța |
| Religie | Biserica Romano-Catolică |
| Ocupație | filozof om politic istoric scriitor sociolog[*] publicist |
| Partid politic | Orléanist[*] |
| Limbi | limba franceză[2] |
| Studii | Universitatea din Paris |
| Opere semnificative | Despre democrație în America[*] |
Influențe | |
| Note | |
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*] Montyon Prize - Literary[*] |
Modifică date / text  | |
Alexis Henri Charles de Clérel, viconte de Tocqueville (n. ,[1][2][3][4][5][6][7] Paris, Primul Imperiu Francez[8] – d. ,[1][2][3][4][5][6][7] Cannes, Franța[9]) a fost un gânditor politic, istoric și scriitor francez. Raymond Aron a pus în evidență aportul său la dezvoltarea sociologiei.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Alexis de Tocqueville s-a născut într-o familie din vechea nobilime normandă. Educat de un abate jansenist, el a absolvit colegiul din Metz, a studiat dreptul și a participat la cursul de istorie a lui François Guizot. În tinerețe, Tocqueville a petrecut nouă luni în America, călătorie care a reprezentat sursa de inspirație a celor două volume ale operei sale Despre democrația din America (1835, 1840). Primul volum i-a adus o largă recunoaștere și alegerea sa ca membru al Academiei Franceze.
Proeminent om de litere, deputat în timpul Monarhiei din Iulie și participant important la instaurarea celei de-a Doua Republici, Tocqueville s-a retras din politică după lovitura de stat a lui Louis Bonaparte. Volumul său Vechiul regim și revoluția a fost publicat în 1856, cu trei ani înainte de moartea sa, survenită la vârsta de 54 de ani.
Versiunea lui Tocqueville despre liberalismul politic a influențat profund opoziția în timpul imperiului. Această influență a slăbit odată cu crearea celei de-a Treia Republici, întrucât lucrările lui Tocqueville eludau canoanele disciplinare și crezurile politice ale pozitivismului și etatismului specifice acelui regim. Opera sa s-a bucurat de o puternică renaștere în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în special după declinul marxismului. Tocqueville folosește, în general, termenul de „democrație” ca un termen mai degrabă social decât politic, pentru a se referi la o societate caracterizată de egalitatea condițiilor sociale (fără o aristocrație privilegiată, cu cariere deschise tuturor cetățenilor) și de diferite sentimente la care această egalitate dă naștere.
Opera[modificare | modificare sursă]
- 1833 - Du système parlementaire aux États-Unis et de son application en France, cu colaborarea lui Gustave de Beaumont („Despre sistemul parlamentar al Statelor Unite și aplicarea sa în Franța”)
- 1840 - Quinze jours dans le désert („Cincisprezece zile în deșert”)
- 1835, 1840 - De la démocratie en Amérique („Despre democrația din America”)
- 1856 - L'Ancien Régime et la Révolution („Vechiul regim și revoluția”)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d „Alexis de Tocqueville”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d e Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Alexis, Charles, Henri Clérel De Tocqueville, base Sycomore, accesat în
- ^ a b c d Alexis de Tocqueville, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Alexis de Tocqueville, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Alexis de Clérel, vicomte de, Alexis Henri Charles Tocqueville, Comité des travaux historiques et scientifiques, accesat în
- ^ a b c d Alexis De Tocqueville, Indiana Philosophy Ontology Project, accesat în
- ^ a b „Alexis de Tocqueville”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b „Alexis de Tocqueville”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- David Boucher, Mari gânditori politici: De la Socrate până astăzi, București, 2008
