Alexandru Podoleanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Alexandru Podoleanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Podoleni, România Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor Modificați la Wikidata

Alexandru Podoleanu (n. 30 august 1846, Podoleni, Neamț - d. 1907, București) a fost un compozitor și un profesor[1] român, care s-a remarcat prin crearea în spirit național[2] a unor cântece bisericești.[1] S-a afirmat ca puternică personalitate a muzicii religioase corale,[3] aflându-se printre primii compozitori ai acestui gen de muzică.[4]

Formarea[modificare | modificare sursă]

A studiat mai întâi la Școala de cântări bisericești aflată la Mănăstirea Neamț[4] și mai apoi la Conservatorul de Muzică, unde a studiat sub oblăduirea profesorului și muzicianului Eduard Wachmann.[5]

S-a aflat la clasa de armonie[6] printre elevii lui Ioan Cartu.[7]

A absolvit și Facultatea de Litere și Filosofie.[5]

Cariera[modificare | modificare sursă]

A predat ca profesor de muzică vocală la Liceul „Sfântul Sava” din București[1] și a fost primul organizator și dirijor al corului de la Biserica „Domnița Bălașa” din Capitală.[8]

A experimentat la Seminarul Pedagogic București alături de Constantin Corduneanu, un sistem de predare numit „scripo-fonic”.[5]

Ideile sale alături de cele ale lui D. G. Chiriac, au stat la baza circularei emise tuturor școlilor românești în 28 martie 1902 de către Spiru Haret, prin care educația muzicală în învățământ a fost așezată pe bazele folclorului românesc și ale valoriloroccidentale.[5]

Opera[modificare | modificare sursă]

Compozițiile[modificare | modificare sursă]

Printre cântecele cărora el le-a compus muzica, se află colindul „Bună dimineața la Moș Ajun”,[5][9] „Florile dalbe”, „Hristos a Înviat !”, precum și „Mulți ani trăiască !”.[5]

Bazându-se pe cântarea tradițională a Bisericii Ortodoxe Române Podoleanu i-a aplicat acesteia o armonizare adecvată. Stilul său a avut la origine cântările psaltice[5] acesta prelucrând cântările bisericești în spirit național.[10] O bună parte a melodiilor pe care le-a compus Alexandru Podoleanu – scrise pentru cor mixt sau cor bărbătesc, au intrat în repertoriul tradițional și oficial al Bisericii Ortodoxe Române,[1] precum „Doamne miluiește” (întreit), „Crucii tale”,[5] „Hristos a Înviat !”[11] (în Fa major), cântările de la cununie, „Imnul arhieresc”, catismele de la înmormântare, irmoasele’, „Veșnica pomenire” (în Do minor), chinonicele. Fiind potrivite cu caracterul slujbei din care fac parte, echilibrate și accesibile pentru orice tip de formație corală, unele – precum „Hristos a Înviat !”, s-au răspândit în toate provinciile României.[5]

Printre piesele corale corale bisericești create de Podoleanu, se regăsesc „Răspunsuri mari” (în Mi major și La minor) în care se întâlnesc formule comune „Răspunsurilor” tradiționale (Glasul V) după melodia lui Anton Pann, numeroase axioane și heruvice.[5]

A compus și un concert intitulat „Pe a binelui cărare”.[5]

Opera didactică[modificare | modificare sursă]

În 1898 printr-o colaborare cu Dumitru Georgescu-Kiriac, a creat un „Proiect de programă pentru studiul cântului în școalele secundare de băieți și fete”. A fost în 1908 autorul cărții de „Muzică corală pentru școlile secundare. Program analitic aplicat la Seminarul pedagogic universitar din București”.[5]

In memoriam[modificare | modificare sursă]

După numele său și-au căpătat denumirea:

  • O stradă,[12] o școala gimnazială[13] și o școală de arte și meserii din Podoleni, județul Neamț.[14]
  • Primul disc LP cu colinde românești cântate de Corul Madrigal, a inclus creație de a sa.[15]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Păcurariu, Mircea; Istoria bisericii ortodoxe române, Vol. 1; Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991; ISBN 9789739130042; p. 341
  2. ^ Plămădeală, Antonie;Biserica Ortodoxă Română: monografie-album; Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane; 1987; p. 222
  3. ^ Studii și cercetări de istoria artei: Seria teatru, muzică, cinematografie, Vol. 42; Editura Academiei Republicii Socialiste România; 1995; p. 25
  4. ^ a b Poslușnicu, Mihail Gr.; Istoria musicei la Români, de la Renaṣtere pânâ'n epoca de consolidare a culturii artistice; Editura Cartea Românească; 1928; p. 302
  5. ^ a b c d e f g h i j k l Personalitatea săptămânii – Alexandru Podoleanu; 29 august 2013; ZCH News; zch.ro
  6. ^ Breazul, George; Firca, Gheorghe; Pagini din istoria muzicii românești, Vol. 2; Editura Muzicală; 1970; p. 118
  7. ^ Burada, Teodor T.; Cosma, Viorel; Istoriografie muzicală, Vol. 1; Editura Muzicală; p. 284
  8. ^ Hagi-Mosco, Emanoil; Sorin, Mihai, Rădulescu; București; Editura Fundației Culturale Române; 1995; ISBN 9789739155489; p. 86
  9. ^ en Alexandru Podoleanu Discography; Discogs
  10. ^ Asociația Culturală „Kálmány Lajos” - Pecica; Monografia Pecica; Cap.IV. 2. Începuturile muzicii corale bisericești în Biserica Ortodoxă Română; p. 152
  11. ^ Cristescu, Constanța;Cristos a înviat ! – O prelucrare corală inedită; 21 aprilie 2009; Cronica muzicală on-line; cimec.ro; accesat la 10 decembrie 2016
  12. ^ Google Maps
  13. ^ Inspectoratul Școlar Județean Neamț; Rețeaua unităților de învățământ preuniversitar în anul școlar 2016-2017; poz. 100
  14. ^ Ministerul Educației și Cercetării; Școala de Arte și Meserii Alexandru Podoleanu, Podoleni, județul Neamț; Lista de specializări per licee; Sistemul Educațional Informatizat (SEI)
  15. ^ en Pieslak, Sabina Păuța; A political history of Romanian colinde (carols); University of Michigan; 2007; p. 157

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Pangrati, Constantin; Dicționarul oamenilor de seamă din județul Neamț : de la Grigore Ureche până în zilele noastre; Editura Crigarux; 1999; ISBN 9789739820189
  • Trei sferturi de veac de la moartea profesorului compozitorului și dirijorului Alexandru Podoleanu; Biserica Ortodoxă Română, An CI, Nr. 1-2, 1983, pp. 106-110
  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Trinitas, București, 2006, ISBN 973-8179-62-9