Sari la conținut

Alexandru A. Philippide

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru un lingvist și filolog, vedeți Alexandru Philippide.
Alexandru A. Philippide

Academicianul Alexandru A. Philippide
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Iași, România[2] Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, Republica Socialistă România
ÎnmormântatCimitirul Bellu
Cimitirul Central din Chișinău Modificați la Wikidata
PărințiAlexandru Philippide[2] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuParaschiva (n. Nichimis)
CopiiAna
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
traducător
poet
eseist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba engleză[3]
limba franceză[3]
limba germană[3]
limba rusă[3] Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuScriitor, traducător, poet
Alma MaterUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  Modificați la Wikidata
SocietățiAcademia Română
PremiiPremiul Herder
Membru titular al Academiei Române

Alexandru A. Philippide (n. , Iași, România – d. , București, România) a fost un poet, scriitor și traducător român, membru corespondent (1955) și titular (1963) al Academiei Române,[4], președintele Secției Literare a Academiei, laureat al Premiului Herder (1967).[5] Este fiul lingvistului și filologului Alexandru Philippide și al Lucreției (n. Nemțeanu).

Licențiat la Iași în 1921. A studiat în Franța și Germania între anii 1922-1928.

A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[6]

Alexandru A. Philippide a tradus texte de Goethe, Schiller, Rilke, E.T.A. Hoffmann, Heinrich Heine, Thomas Mann, Voltaire, Baudelaire, Andersen, Shakespeare, Pușkin, Tolstoi, Lermontov, Rabindranath Tagore și alții.[5]

A publicat volume de proză, versuri și eseuri:

  • Aur sterp, Ed. Viața Românească, 1922
  • Stânci fulgerate, Ed. Fundațiilor Regele Carol II, 1930
  • Visuri în vuietul vremii, Ed. Fundațiilor Regele Carol I, 1939
  • Poezii, sumar antologic, 1962
  • Monolog în Babilon, poezii noi, 1967
  • Vis și căutare, 1979
  • Floarea din prăpastie, nuvele fantastice, 1942
  • Studii și portrete literare, Ed. Literară, 1963
  • Studii de literatură universală, Biblioteca Școlarului, 1966
  • Scriitorul și arta lui, 1968
  • Considerații confortabile, 1970, 1972
  • Puncte cardinale europene, 1972
  • Studii și eseuri, 2 volume, 1978
  1. ^ a b Alexandru Philippide, Autoritatea BnF 
  2. ^ a b (PDF) http://bibliotecadeva.eu:82/periodice/flacara/1977/12/flacara_1977_12_52.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c d Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – P
  5. ^ a b Alex. Ștefănescu, Alexandru Philippide Arhivat în , la Wayback Machine., România Literară, 2002, nr. 37.
  6. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 5.