Ahașveroș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ahașveroș și Aman la banchetul Esterei, de Rembrandt
Estera în fața lui Ahașveroș, de Franciszek Smuglewicz, 1778

Ahașveroș (în ebraică אֲחַשְׁוֵרוֹשׁ, transliterat: ʼAḥašvērōš; în greacă Ασουηρος în Septuaginta; sau în latină Assuerus în Biblia vulgata; transliterat frecvent Achashverosh; cf. numelui scris în persana veche Xšayārša; în persană اخشورش; în greaca veche Ξέρξης) este un nume folosit de mai multe ori în Biblia ebraică, precum și în legendele biblice și în evangheliile apocrife. Acest nume (sau titlu) este oferit în scripturile ebraice la trei conducători. Același nume îi este atribuit, de asemenea, unui demnitar babilonian (sau rege med) menționat în Cartea lui Tobit.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Aert de Gelder, Banchetul lui Ahașveroș
Mânia lui Ahașveroș (anonim), Rijksmuseum Amsterdam

Numele original în persana veche a fost Xšayārša. El a devenit babilonianul Aḫšiyaršu (𒄴𒅆𒐊𒅈𒋗, aḫ-ši-ia-ar-šu) și ulterior Akšiwaršu (𒀝𒅆𒄿𒈠𒅈𒍪, ak-ši-mi-wa6-ar-šu). Primul nume a fost împrumutat în ebraică ca אחשורוש 'Ăḥašəwērôš și de acolo în latină ca Ahasuerus, forma utilizată în mod tradițional în bibliile în limba engleză.[1][2]

Numele persan a fost redat în greaca veche ca Ξέρξης Xérxēs. Multe traduceri noi în limba engleză și comentarii ale Bibliei[3] au folosit numele Xerxes.

Referințe biblice[modificare | modificare sursă]

Cartea Esterei[modificare | modificare sursă]

Estera în fața lui Ahașveroș, de Franc Kavčič 1815

Ahașveroș este numele atribuit regelui Persiei în Cartea Esterei.[4]

Identificare istorică[modificare | modificare sursă]

Numeroși cercetători au propus teorii cu privire la cine ar putea fi Ahașveroș. Cei mai mulți cercetători îl consideră a fi Xerxes I, așa cum apare în comentariile biblice din secolul al XIX-lea.[5] Câțiva factori care contribuie la această identificare sunt următorii:

1. S-a convenit că forma ebraică „Ahasuerus” provine din numele persan al lui (Arta)Xerxes. În plus, forma numelui regelui scris în Estera 10:1, 'aḥašērōš (în ebraică: אֲחַשֵׁרֹשׁ) are mult mai multe asemănări cu originalul persan Xšayārša decât forma ebraică standard care nu omite litera „vav” din abjadul semit.

2. Herodot îl menționează pe Xerxes I ca domnind peste un teritoriu care se întindea din India până în Etiopia într-un palat magnific din Shusan și având un interes special pentru femei și pentru vin, aspecte confirmate de Cartea Esterei. Herodot afirmă, de asemenea, că Xerxes a căutat alinare în harem după înfrângerea în Bătălia de la Salamina, în cea de-a zecea lună a celui de-al șaptelea an de domnie,[necesită citare] ceea ce seamănă foarte mult cu perioada în care Ahașveroș a ales femei frumoase din harem în cea de-a zecea lună a celui de-al șaptelea an al domniei lui.

3. Analele din timpul domniei lui Xerxes menționează un alt demnitar neatestat biblic sub numele de „Marduka”, despre care unii au considerat că se referă la Mardoheu, ambii fiind menționați ca servind la curtea regelui.

Cu toate acestea Herodot menționează, de asemenea, că prima soție a lui Xerxes, Amestris, fiica lui Otanes cu care Darius I a cucerit imperiul, nu l-a însoțit.

În plus, Septuaginta, Biblia Vulgata, Midrașul lui Esther Raba, I, 3 și Josippon îl identifică pe rege ca fiind Artaxerxes. Istoricul Josephus relatează că acesta a fost numele sub care grecii îl cunoșteau.[6] Textul etiopian îl numește Arťeksis, echivalentul etiopian obișnuit al lui Artaxerxes.

Capitolul 4 din Cartea lui Ezra menționează un Ahașveroș/Artaxerxes impunând sancțiuni asupra poporului evreu, ceea ce unii cercetători au considerat a fi o susținere a decretului lui Aman pentru uciderea iudeilor.

Ioan din Efes și Bar-Hebraeus l-au identificat ca Artaxerxes al II-lea, un punct de vedere puternic susținut de cercetătorul biblic din secolul al XX-lea Jacob Hoschander.[7] Masudi menționează punctul de vedere persan al evenimentelor, care susține această identificare, iar al-Tabari plasează evenimentele în mod similar în timpul lui Artaxerxes al II-lea, deși este confuz din cauza numelui ebraic al regelui. Esther Rabba și Biblia Vulgata susțin că „Ahașveroș” este mai degrabă un alt nume pentru regele „Artaxerxes” decât un echivalent în limbi diferite, în timp ce Septuaginta face distincție între cele două nume, folosind o transcriere greacă a lui Ahașveroș pentru evenimentele din afara Cărții Esterei. Într-adevăr, o inscripție din vremea lui Artaxerxes al II-lea menționează că el a fost cunoscut, de asemenea, sub numele de Arshu, prescurtare a formei babiloniene Achshiyarshu derivate din numele persan Khshayarsha ((Arta)Xerxes). Istoricii greci Ctesias și Deinon au remarcat că Artaxerxes al II-lea a fost numit, de asemenea, Arsicas sau Oarses, derivat în mod similar din Khshayarsha, alcătuit din forma prescurtată a numelui împreună cu sufixul persan -ke aplicat numelor prescurtate. În această accepțiune Artaxerxes al II-lea a pierdut Egiptul în favoarea faraonului Amyrtaeus, după care acest teritoriu nu a mai făcut parte niciodată din Imperiul Persan.

În Historia Scholastica Petrus Comestor l-a identificat pe Ahașveroș ca Artaxerxes al III-lea, care a recucerit Egiptul.[8]

Cartea lui Ezra[modificare | modificare sursă]

Ahașveroș este, de asemenea, numele atribuit unui rege al Persiei în Cartea lui Ezra.[9] Comentatorii biblici moderni îl asociază cu Xerxes I, care a domnit din 486 î.Hr. până în 465 î.Hr. Au fost realizate alte identificări cu Cambyses II[10] sau cu Bardiya (în greacă Smerdis) care a domnit (probabil ca uzurpator) timp de șapte luni, între Cambyses al II-lea și Darius I.[11]

Cu toate acestea, papirusurile elefantine îl menționează pe marele preot Iohanan ca un contemporan al lui Darius al II-lea.[12][13] În timp ce Iohanan este menționat în cartea lui Ezra (Ezra 10:6) în timpul domniei regelui Artaxerxes (Ezra 7:1) ce a succedat regelui Darius (6:1), care la rândul său este similar cu Darius al II-lea, precedat de un alt rege Artaxerxes (Ezra 4:7).

În Ezra 4:8 textul este scris în aramaică și prin urmare numele regelui Ahașveroș menționat în Ezra 4:6 este posibil varianta ebraică a numelui regelui Artaḥšásta (Artaxerxes), folosit, de asemenea, în următorul verset aramaic, Ezra 4:7.

Cartea lui Daniel[modificare | modificare sursă]

Ahașveroș este numele dat tatălui lui Darius Medul în Cartea lui Daniel.[14] Josephus îl numește Astyages pe tatăl lui Darius Medul, iar descrierea acestuia din urmă ca fiind unchiul și socrul lui Cirus de către savanții evrei din perioada medievală se potrivește cu cea a lui Cyaxares al II-lea, care este considerat de Xenofon a fi fiul lui Astyages. Astfel, acest Ahașveroș este de obicei identificat cu Astyages. El este identificat alternativ, împreună cu Ahașveroș din Cartea lui Tobit, ca Cyaxares I, considerat a fi tatăl lui Astyages. Opiniile diferă cu privire la modul în care pot fi combinate sursele în acest caz. Un punct de vedere este că descrierea lui Ahașveroș ca „tatăl” lui Darius Medul ar trebui să fie înțeleasă în sens larg de „strămoș”. Un alt punct de vedere constată că „Cyaxares” este un nume de familie în Inscripția de la Behistun și, astfel, consideră descrierea ca fiind literală, văzându-l pe Astyages ca un conducător intermediar plasat în mod greșit în linia de familie în sursele grecești.

Cu toate acestea, în cartea lui Daniel titlul regelui este schimbat din rege al caldeilor = babilonieni în „rege al perșilor”, schimbare care a avut loc în perioada cuprinsă între domniile lui Darius I și Xerxes.[15] În plus, cei 120 de satrapi menționați în Daniel 6:2 pot însemna în traducere cele 20 de tributuri datorate de satrapii cărora Darius I le-a împărțit imperiul.[16]

Cei „aproape 62 de ani” din Daniel 6:1 s-ar putea referi mai degrabă la perioada scursă de la distrugerea templului de la Ierusalim decât la vârsta lui Darius.

Darius I nu a construit în Babilon sau în vechea capitală persană Pasargadae (centrele puterii lui Cirus cel Mare), ci în vechea capitală a mezilor Ecbatana.[17]

Numele tatălui lui Darius I, Istaspe, seamănă fonetic cu cu numele Astyages.

Cartea lui Tobit[modificare | modificare sursă]

În unele versiuni ale scripturii deuterocanonice Cartea lui Tobit, Ahașveroș este numele unui asociat de-al lui Nabucodonosor, care, împreună cu el, a distrus Ninive chiar înainte de moartea lui Tobit.[18] Potrivit unui punct de vedere catolic tradițional el este același cu Ahașveroș din Daniel 9:1.[19] În versiunea greacă a Codex Sinaiticus cele două nume din acest verset sunt reduse la unul singur, Ahikar (de asemenea, numele unui alt personaj din povestea lui Tobit). Alte texte ale Septuagintei folosesc numele Achiachar. Cercetătorii biblici occidentali au afirmat ca Achiachar este o formă alternativă a numelui „Cyaxares I al mezilor”, care a fost personajul istoric ce a distrus orașul Ninive în anul 612 î.Hr.

În legende[modificare | modificare sursă]

În unele versiuni ale legendei Evreului rătăcitor numele lui adevărat este considerat a fi Ahașveroș.[20] Acesta este numele prin care Immanuel Kant se referă la Evreul Rătăcitor în lucrarea Despre singurul argument posibil pentru o demonstrație a existenței lui Dumnezeu.[21]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ KJV, NASB, Amplified Bible, ESV, 21st Century King James Version, ASV, Young's Literal Translation, Darby Translation, Holman Christian Standard Bible, etc.
  2. ^ Nichol, F.D., Seventh-day Adventist Bible Commentary, Volume 3, Review and Herald Publishing Association, (Washington, D.C., 1954 edition), p.459, "Historical Setting"
  3. ^ NIV, The Message, NLT, CEV, NCV, NIRV, TNIV, etc.
  4. ^ Esther 1:
  5. ^ "The Religious Policy of Xerxes and the 'Book of Esther'", Littman, Robert J., The Jewish Quarterly Review, 65.3, January 1975, p.145–148.
  6. ^ Ahasuerus at the JewishEncyclopedia.com
  7. ^ Jacob Hoschander, The Book of Esther in the Light of History, Oxford University Press, 1923
  8. ^ „Historia Scholastica/Esther - Wikisource”. Accesat în . 
  9. ^ Ezra 4:5-7
  10. ^ Gill's Exposition of the Whole Bible, as quoted by Bible.cc/ezra/4-7.htm
  11. ^ Clarke's Commentary on the Bible, as quoted by Bible.cc/ezra/4-7.htm
  12. ^ Pritchard, James B. ed., Ancient Near Eastern Texts Relating to the Old Testament, Princeton University Press, third edition with supplement 1969, p. 492
  13. ^ Bezalel Porten (Author), J. J. Farber (Author), C. J. F. Martin (Author), G. Vittmann (Author), The Elephantine Papyri in English (Documenta Et Monumenta Orientis Antiqui, book 22), Koninklijke Brill NV, The Netherlands, 1996, p 125-153
  14. ^ Daniel 9:1
  15. ^ Roman Ghirshman, Iran (1954), Penguin Books, p 191.
  16. ^ Wilhelm Gesenius, Hebräisches und Aramäisches Handwörterbuch über das Alte Testament, 17. Auflage (1962), Springer-Verlag, p 392.
  17. ^ Karl Julius Ploetz, A Handbook of Universal History from the Dawn of Civilization to the Outbreak of the Great War of 1914: Ploetz's Epitome.
  18. ^ Book of Tobit, 14:15.
  19. ^ Maas, Anthony (1907). Assuerus. In The Catholic Encyclopedia. New York: Robert Appleton Company. Retrieved 15 aprilie 2009 from New Advent: http://www.newadvent.org/cathen/02005c.htm
  20. ^ Andrei Oișteanu, „The legend of the wandering Jew in Europe and Romania”. Arhivat din original la . Accesat în .  Studia Hebraica.
  21. ^ Kant, I. Der einzig mögliche Beweisgrund zu einer Demonstration des Daseins Gottes. 1763. AA 2:76

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ahașveroș