Sari la conținut

Al-Masudi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Al-Masudi
المسعودي

Sculptură creată de Emmerich Alexius Swoboda, înfățișându-l pe Al-Masudi pe acoperișul uneia din aripile, din dreapta, ale Muzeului de istorie naturală din Viena, Bellariastraße.
Date personale
Născut896 d.Hr. Modificați la Wikidata
Bagdad, Califatul Abbasid Modificați la Wikidata
Decedat957 d.Hr. (60 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Al-Fustat, Al Qahirah, Egipt Modificați la Wikidata
Religieislam șiit
Ocupațiegeograf
istoric
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba arabă[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Rudeعبد الله بن مسعود[*][[عبد الله بن مسعود (companion of the Islamic prophet Muhammad (c.594-c.653))|]]  Modificați la Wikidata

Al-Masudi (în arabă أبو الحسن علي بن الحسين بن علي المسعودي), (n. 896, Bagdad - d. septembrie 956, Al-Fustat, Cairo în prezent), cu numele complet Abū al-Ḥasan'Alī ibn al-Ḥusayn al-Mas'ūdī, a fost un istoric arab, geograf și călător. A fost cel dintâi autor arab, care a unit observațiile dispersate, în primul rând, cele istorice și geografice, într-o lucrare enciclopedică de mari dimensiuni Murūj adh-dhahab wa-ma'ādin al-jawhar (Pajiștile de aur și minele de pietre nestemate), care a rămas până la mijlocul secolului al XIV-lea manualul de referință al geografilor și istoricilor de limba arabă și persană. A câștigat porecla de „Herodot al arabilor”. pentru capacitatea sa de analiză, de reflexie și de spirit critic, deși nu întotdeauna este lipsit de o poziție angajată și de carențe informative. Ibn Khaldun l-a numit „Imamul tuturor istoricilor”.

Hartă a lumii după Al-Masudi

Informații despre viața lui Al-Masudi sunt foarte puține. Din scrierile sale, putem concluziona că Al-Masudi s-a născut (prin 896) la Bagdad. Provenea dintr-o familie din Kufa, urmași ai lui Abdallah Ibn al-Mas'udi - tovarăș al profetului Mohamed [3] și după nume, era șiit. A fost educat în timpul domniei califului Al Mu’tadid (892-904) [4] Și-a exprimat admirația pentru islamul șiit duodeciman, dar a fost în aceeași măsură, influențat de Mu'tazilism. După ani de pribegie s-a stabilit la Damasc, iar doi ani mai târziu s-a mutat la Al-Fustat, în Egipt, unde a scris Cartea de indicații și observații.

În tinerețe Al-Masudi a întreprins îndelungi călătorii:în diferitele provincii ale Califatului Abbasid, inclusiv în Persia, prin anul 915 în India, apoi se pare, că și pe malurile Oceanului Indian, în Sri Lanka, în sudul Arabiei, în Egipt, pe coasta de est a Africii până în Zanzibar, dacă nu și în Madagascar. De asemenea a vizitat regiunile riverane ale Mării Caspice, în Siria (inclusiv la Antiohia) și Palestina (în anul 926 s-a aflat la Tiberias). Unii cercetători au presupus că ar fi vizitat chiar și China.

Al-Masudi s-a înscris în tradiția literară a lui Al-Jahiz și, la fel ca acesta, a întruchipat tipul „adīb”ului, un om educat, citit, cu maniere curtene, El și-a exprimat frecvent admirația pentru operele istorice ale lui Al-Tabari și Al-Dinawari

Cel puțin douăzeci de lucrări ale lui al-Masudi sunt menționate în surse, inclusiv o carte despre otrăvuri. Dintre acestea, cel puțin șapte cărți sunt dedicate istoriei și geografiei. Magnum opus al său în 30 de volume, Știrile vremurilor (Akhbar al-zaman) nu s-a păstrat, la fel ca și anexa sa, Cartea de mijloc (Kitab al-awsat). A supraviețuit o versiune prescurtată a Știrilor vremurilor, purtând titlul Muruj azzahab wa ma'adin al-jawahir (Pajiști de aur și mine de pietre prețioase). Cu puțin timp înainte de moartea sa, al-Masudi a terminat a doua sa lucrare existentă, Kitab al-tanbih wa-l-ishraf (Cartea instrucțiunilor și a observațiilor), în care a corectat și clarificat informațiile prezentate anterior.

  • Murūj adh-dhahab wa-maʿādin al-jawhar (مروج الذهب ومعادن الجوهر / „Pajiștile de aur și minele de pietre prețioase”), scrisă între 943 și 946/47, începe cu facerea lumii și se termină cu domnia califului abbasid Al-Muti' Lillah. În această lucrare, al-Masūdī a abordat o gamă largă de subiecte din geografie, religie, filozofie, istorie și politică. De asemenea, a scris despre triburile slave din Europa Centrală și de Est, despre hazari etc. Relatările sale detaliate despre viața în diferite țări din acea vreme sunt o sursă valoroasă de informații până astăzi; de exemplu, a fost primul care a relatat despre morile de vânt. Ediția academică actuală a fost publicată în 1979 de Charles Pellat la Beirut.
  • Kitāb at-Tanbīh wa-’l-ishrāf

Relatări despre Oamenii din Sfertul Nordic (Europeni)

[modificare | modificare sursă]
„În ceea ce îi privește pe oamenii din sfertul nordic, aceștia sunt cei pentru care soarele se află, pe măsură ce înaintăm în nord, la distanță de zenit, cum ar fi francii, slavii și celelalte popoare care le sunt vecine. Puterea soarelui este slăbită la aceștia datorită distanței lui față de ei, frigul și umezeala domină în regiunile lor, iar zăpada și gheața urmează una alteia într-o nesfârșită succesiune. Corpurile le sunt mari, firea grosolană, purtarea brutală, intelectul tocit, iar limbile le sunt grele. Culoarea lor este într-atât de albă încît pare albastră... Și ochii lor sunt albaștri, potrivit cu coloritul lor, părul lor este subțire și roșcat din cauza cețurilor umede. Credințelor lor religioase le lipsește tăria, iar aceasta se datorează naturii frigului și al absenței căldurii. Cu cât mai la nord, cu atât sunt mai grosolani și brutali”

.

  1. „OpenITI corpus”. OpenITI[*]. Wikidata Q136231493.
  2. Bibliothèque nationale de France. „Al-Masudi” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  3. Gabriel Ferrand, Relations de voyages et textes géographiques arabes, persans et turks relatifs à l'Extrême-Orient du VIIIe au XVIIIe siècle, Cambridge University Press, 2015 ISBN 9781108080453 , p. 91
  4. Encyclopedia of Islamic History


Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Ediții digitalizate ale cărții „Pajiștile de aur...”

Lecturi suplimentare

[modificare | modificare sursă]
  • Ahmad A. M. Shboul, Al-Mas'udi and His World. London: Ithaca Press, 1979, pp. 3–4.