Sari la conținut

Adunarea Națională (Serbia)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Adunarea Națională a Republicii Serbia
Народна скупштина Републике Србије
Narodna skupština Republike Srbije
Legislatura a XIV-a (2024–2026)
Tip
Tip[[Parlament unicameral]]
Țară Serbia
Istoric
Fondat1858[1]
Noua sesiune a început
6 februarie 2024[2]
Conducere
PreședintăAna Brnabić, Partidul Progresist Sârb (SNS)
din 20 martie 2024[3]
VicepreședințiEdin Đerlek
Jovan Janjić
Elvira Kovács
Marina Raguš
Nevena Đurić
Dunja Simonović Bratić[4]
Secretar generalSrđan Smiljanić[5]
Structură
Membri250 de deputați
Adunarea Națională Comisii20 de comisii permanente[6]
Alegeri
Adunarea Națională Sistem de votReprezentare proporțională pe liste închise, într-o circumscripție națională unică; metoda D'Hondt[7]
Adunarea Națională Ultimele alegeri17 decembrie 2023
Sediu
Casa Adunării Naționale
Piața Nikola Pašić nr. 13
Belgrad, Serbia
Website
parlament.gov.rs
Note de subsol
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Adunarea Națională a Republicii Serbia (în sârbă Народна скупштина Републике Србије / Narodna skupština Republike Srbije) este parlamentul unicameral al Serbiei. Potrivit Constituției, este organul reprezentativ suprem al țării și exercită puterea constituantă și legislativă. Este alcătuită din 250 de deputați, aleși prin vot universal, direct și secret, potrivit unui sistem de reprezentare proporțională, pentru mandate de patru ani.[8][9]

Adunarea își alege președintele dintre deputați. Din 20 martie 2024, această funcție este ocupată de Ana Brnabici.[10] Sediul principal este Casa Adunării Naționale, situată în Piața Nikola Pašić din Belgrad.[11]

Competențe

[modificare | modificare sursă]

Principalele atribuții ale Adunării Naționale sunt stabilite prin articolul 99 al Constituției. Adunarea:[8]

adoptă și modifică Constituția;

hotărăște asupra modificării frontierelor statului;

convoacă referendumuri naționale;

ratifică tratatele internaționale pentru care legea prevede această obligație;

hotărăște asupra războiului și păcii și declară starea de război sau starea de urgență;

supraveghează activitatea serviciilor de securitate;

adoptă legi și alte acte normative din competența statului;

își dă acordul prealabil asupra statutului unei provincii autonome;

adoptă strategia de apărare, planul de dezvoltare și planul de amenajare a teritoriului;

adoptă bugetul și contul de execuție bugetară, la propunerea guvernului;

acordă amnistia;

învestește Guvernul Serbiei, îi controlează activitatea și hotărăște asupra încetării mandatelor guvernului și miniștrilor;

exercită atribuțiile constituționale privind alegerea și încetarea mandatelor judecătorilor Curții Constituționale;

alege patru membri ai Consiliului Superior al Magistraturii și patru membri ai Consiliului Superior al Procurorilor;

alege procurorul suprem și hotărăște asupra încetării mandatului acestuia;

alege și revocă guvernatorul Băncii Naționale a Serbiei și Avocatul Poporului și le supraveghează activitatea;

alege și revocă alți titulari de funcții publice prevăzuți de lege.

În urma reformei constituționale din 2022, alegerea judecătorilor instanțelor și a președinților acestora, inclusiv a președintelui Curții Supreme, revine Consiliului Superior al Magistraturii. Adunarea Națională păstrează competențele de alegere prevăzute expres de Constituție.[12]

Organizare și funcționare

[modificare | modificare sursă]

Ședințe și adoptarea hotărârilor

[modificare | modificare sursă]

Adunarea se întrunește în două sesiuni ordinare pe an, care încep în prima zi lucrătoare din martie, respectiv din octombrie. O sesiune ordinară nu poate dura mai mult de 90 de zile. Sesiunile extraordinare sunt convocate la cererea a cel puțin unei treimi dintre deputați sau a guvernului, cu o ordine de zi stabilită în prealabil.[8]

De regulă, hotărârile sunt adoptate cu majoritatea voturilor deputaților prezenți, cu condiția întrunirii cvorumului reprezentat de majoritatea membrilor Adunării. Pentru anumite decizii, inclusiv adoptarea bugetului și învestirea guvernului, Constituția cere votul majorității tuturor deputaților.[8]

Modificarea Constituției, precum și alegerea celor patru membri ai fiecăruia dintre cele două consilii judiciare, necesită votul a două treimi din numărul total al deputaților. Pentru alegerea procurorului suprem este necesară o majoritate de trei cincimi. În cazurile prevăzute de Constituție, revizuirea constituțională trebuie confirmată și prin referendum.[8]

Președintele, vicepreședinții și secretarul general

[modificare | modificare sursă]

Președintele și unul sau mai mulți vicepreședinți sunt aleși cu votul majorității tuturor deputaților. Președintele reprezintă Adunarea, convoacă și conduce ședințele și îndeplinește celelalte atribuții prevăzute de Constituție, lege și regulament.[8][10]

Vicepreședinții îl sprijină în îndeplinirea atribuțiilor. În cazul absenței sau al imposibilității temporare de a-și exercita funcția, președintele este înlocuit de vicepreședintele desemnat de acesta; în lipsa unei desemnări, atribuțiile sunt preluate de vicepreședintele cel mai în vârstă.[13]

Secretarul general este numit de Adunare, la propunerea președintelui. El asigură condițiile necesare desfășurării activității deputaților, a grupurilor parlamentare și a organismelor de lucru și răspunde în fața Adunării și a președintelui acesteia.[14][13]

Grupuri parlamentare

[modificare | modificare sursă]

Un grup parlamentar trebuie să cuprindă cel puțin cinci deputați. Constituirea sa este comunicată președintelui Adunării printr-o listă semnată de membri, care precizează și numele liderului grupului și al adjunctului acestuia. Un deputat poate aparține unui singur grup parlamentar.[13]

Alegeri

[modificare | modificare sursă]

Alegerile parlamentare sunt reglementate de Constituție și de Legea privind alegerea deputaților. Întregul teritoriu al țării constituie o singură circumscripție electorală. Alegătorii votează liste închise de candidați, care pot fi propuse de partide politice, coaliții sau grupuri de cetățeni. Mandatele sunt repartizate proporțional, prin metoda D'Hondt, și sunt atribuite candidaților în ordinea înscrierii pe listă.[9]

Pragul electoral general este de 3% din voturile alegătorilor care au participat la scrutin. Listele recunoscute ca reprezentând minorități naționale participă la repartizarea mandatelor și dacă nu ating acest prag; pentru cele care obțin sub 3%, coeficienții utilizați la repartizare sunt majorați cu 35%.[9]

În cazul alegerilor la termen, președintele Serbiei convoacă scrutinul cu 90 de zile înaintea expirării mandatului Adunării, astfel încât procesul electoral să se încheie în următoarele 60 de zile. Alegeri anticipate pot fi organizate în urma dizolvării parlamentului, în condițiile prevăzute de Constituție.[8]

Prima ședință a noii legislaturi este convocată de președintele Adunării precedente și trebuie să aibă loc în cel mult 30 de zile de la proclamarea rezultatelor finale. Adunarea este constituită după validarea mandatelor a două treimi dintre deputați.[8]

Legislatura aleasă în 2023

[modificare | modificare sursă]

Adunarea rezultată din alegerile din 17 decembrie 2023 s-a constituit la 6 februarie 2024.[15] La 9 septembrie 2026, președintele Aleksandar Vučić a dizolvat Adunarea și a convocat alegeri parlamentare anticipate pentru 25 octombrie 2026.[16] Conform Constituției, după dizolvare, Adunarea îndeplinește numai atribuțiile curente sau urgente stabilite de lege.[8]

Deputați

[modificare | modificare sursă]

Mandatul unui deputat începe la validarea sa și durează, în mod obișnuit, patru ani. Funcția este incompatibilă cu cea de membru al adunării unei provincii autonome, cu funcțiile din puterea executivă și din justiție, precum și cu alte funcții și activități pentru care legea stabilește existența unui conflict de interese.[8]

Deputații beneficiază de imunitate parlamentară. Ei nu pot fi trași la răspundere pentru opiniile exprimate sau voturile date în exercitarea mandatului. Constituția stabilește și condițiile în care pot fi reținuți sau supuși unor proceduri ce pot conduce la privarea de libertate.[8]

Legea electorală prevede că cel puțin 40% dintre candidații fiecărei liste trebuie să aparțină sexului mai puțin reprezentat. Fiecare grup succesiv de cinci candidați de pe listă trebuie să cuprindă trei persoane de un sex și două de celălalt.[9]

Clădire

[modificare | modificare sursă]
Casa Adunării Naționale a Republicii Serbia, în Piața Nikola Pašić din Belgrad

Casa Adunării Naționale se află în centrul Belgradului, în Piața Nikola Pašić. Construcția a început în 1907, pe baza proiectului arhitectului Jovan Ilkić, câștigător al concursului din 1901. Acesta pornea de la un proiect anterior al lui Konstantin Jovanović, adaptat cerințelor unui parlament bicameral. Piatra de temelie a fost pusă de regele Petru I al Serbiei.[17]

Lucrările au fost întrerupte de dificultățile financiare, de Războaiele Balcanice și de Primul Război Mondial. În 1920, continuarea proiectului a fost încredințată lui Pavle Ilkić, fiul lui Jovan Ilkić. Clădirea a fost terminată în 1936, iar prima ședință parlamentară în noul sediu s-a desfășurat la 20 octombrie 1936.[17][11]

Edificiul este realizat în stil academic monumental. Amenajarea interioară a fost proiectată de arhitectul rus Nikolai Krasnov, cunoscut în Serbia sub numele de Nikola Krasnov. Proiectul său cuprindea mobilierul, corpurile de iluminat, covoarele și draperiile, precum și amplasarea lor în încăperi. O parte din mobilierul original, realizat între 1935 și 1938, s-a păstrat în bibliotecă, în salonul diplomatic și în sălile de ședințe.[17][18]

Clădirea a găzduit parlamentul Regatului Iugoslaviei, apoi instituțiile parlamentare federale iugoslave și Adunarea Serbiei și Muntenegrului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost utilizată de administrația civilă a forțelor de ocupație germane. Din 2006, după încetarea existenței uniunii dintre Serbia și Muntenegru, este sediul Adunării Naționale a Republicii Serbia.[11]

În cursul manifestațiilor din 5 octombrie 2000, clădirea și patrimoniul său au suferit distrugeri, iar numeroase opere de artă au dispărut.[19]

Clădirea Adunării pe reversul bancnotei de 5.000 de dinari

Imaginea clădirii și un detaliu din interiorul acesteia apar pe reversul bancnotei de 5.000 de dinari sârbești.[20] Sediul parlamentului a fost folosit și pentru filmări la Coriolanus, în regia lui Ralph Fiennes.[21]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „History 1804–1918” (în engleză). Adunarea Națională a Republicii Serbia. Accesat în .
  2. ↑ „First Sitting of the National Assembly of the Republic of Serbia, 14th Legislature” (în engleză). Adunarea Națională a Republicii Serbia. . Accesat în .
  3. ↑ „National Assembly Speaker” (în engleză). Adunarea Națională a Republicii Serbia. Accesat în .
  4. ↑ „Deputy Speakers” (în engleză). Adunarea Națională a Republicii Serbia. Accesat în .
  5. ↑ „National Assembly Secretary General” (în engleză). Adunarea Națională a Republicii Serbia. Accesat în .
  6. ↑ „National Assembly Working Bodies” (în engleză). Adunarea Națională a Republicii Serbia. Accesat în .
  7. ↑ „Zakon o izboru narodnih poslanika” (în sârbă). Paragraf Lex. Accesat în .
  8. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 „Устав Републике Србије” (în sârbă). Curtea Constituțională a Serbiei. Accesat în .
  9. 1 2 3 4 „Zakon o izboru narodnih poslanika” (în sârbă). Paragraf Lex. Accesat în .
  10. 1 2 „National Assembly Speaker” (în engleză). Adunarea Națională a Republicii Serbia. Accesat în .
  11. 1 2 3 „History and cultural heritage of the National Assembly” (PDF) (în engleză). Adunarea Națională a Republicii Serbia. Accesat în .
  12. ↑ „Преглед документа – Уж-2486/2021” (în sârbă). Curtea Constituțională a Serbiei. Accesat în .
  13. 1 2 3 „Rules of Procedure of the National Assembly” (în engleză). Adunarea Națională a Republicii Serbia. Accesat în .
  14. ↑ „National Assembly Secretary General” (în engleză). Adunarea Națională a Republicii Serbia. Accesat în .
  15. ↑ „First Sitting of the National Assembly of the Republic of Serbia, 14th Legislature” (în engleză). Adunarea Națională a Republicii Serbia. . Accesat în .
  16. ↑ Tanjug (). „President of Republic calls parliamentary elections for 25 October” (în engleză). Guvernul Serbiei. Accesat în .
  17. 1 2 3 „Architecture” (în engleză). Adunarea Națională a Republicii Serbia. Accesat în .
  18. ↑ „Interior” (în engleză). Adunarea Națională a Republicii Serbia. Accesat în .
  19. ↑ „Art Waiting for Justice” (în engleză). Adunarea Națională a Republicii Serbia. Accesat în .
  20. ↑ „Banknotes in circulation” (în engleză). Banca Națională a Serbiei. Accesat în .
  21. ↑ Nia Daniels (). „Ralph Fiennes directs The White Crow in Serbia”. Screen Global Production (în engleză). Accesat în .

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Politica Serbiei

Guvernul Serbiei

Președintele Serbiei

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Site-ul oficial al Adunării Naționale a Republicii Serbia

Categorie Serbiei Serbia

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Adunarea_Națională_(Serbia)&oldid=18017101