Sari la conținut

Constituția Serbiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Constituția Republicii Serbia (în sârbă Устав Републике Србије / Ustav Republike Srbije), cunoscută și cu numele de Constituția Mitrovdan (Митровдански устав / Mitrovdanski ustav) a fost adoptată în 2006 și a înlocuit constituția din 1990.[1] Adoptarea noii constituții a devenit necesară în 2009, când Serbia a devenit independentă după secesiunea Muntenegrului și disoluția Serbiei și Muntenegrului. Această constituție nu se aplică și autoproclamatei Republici Kosovo, care și-a obținut independența în 2008. (Republica Kosovo un stat parțial recunoscut[2][3] și teritoriu disputat).[4][5]

Proiectul de constituție a fost adoptat de Adunarea Națională pe 30 septembrie 2006 și aprobat prin referendumul din 28–29 octombrie 2006. După ce 53,04% dintre cei prezenți la vot au aprobat proiectul legii fundamentale, constituția a fost promulgată pe 8 noiembrie 2006.

Constituția conține un preambul, 206 articole, 11 părți și nu are nici un amendament.

Prevederi principale

[modificare | modificare sursă]

Constituția garantează drepturile omului și drepturile minorităților, abolește pedeapsa capitală și interzice clonarea umană.[6] Alfabetul chirilic sârb este proclamat alfabet oficial, dar are și dispoziții cu privire la utilizarea limbilor minorităților la nivel local.[7] Printre diferențele dintre versiunea curentă și cea anterioară se numără următoarele prevederi:

  • Sunt recunoscute doar proprietatea privată, corporativă și publică; nu mai sunt recunoscute „activele sociale”".
  • Cetățenilor străini li se permite să dețină proprietăți în Serbia.
  • Este garantată independența totală a Băncii Naționale a Serbiei .
  • Municipalităților locale le sunt garantate drepturile de proprietate ca parte a procesului de descentralizare.
  • Voivodina a primit o autonomie financiară limitată.
  • „Valorile și standardele europene” sunt menționate pentru prima oară în legea fundamentală.
  • Limba sârbă a fost declarată limbă oficială, iar alfabetul chirilic sârb, alfabet oficial.
  • A fost adoptat un nou imn național, Bože pravde (Doamne, fă dreptate).
  • Au fost stabilite protecție specială pentru drepturile consumatorilor, mamei și copilului și minorităților.
  • Este asigurată o mai mare libertate a informației.
  • Căsătoria este definită ca „uniunea dintre un bărbat și o femeie”.

Statutul constituțional al Kosovo

[modificare | modificare sursă]

Constituția actuală a Serbiei definește Provincia Autonomă Kosovo și Metohia ca parte integrantă a Serbiei, provincie care se bucură de o „autonomie substanțială”. În opinia Comisiei de la Veneția cu privire la „autonomia substanțială” a provinciei Kosovo, examinarea Constituției duce la concluzia că această autonomie fundamentală nu este deloc garantată la nivel constituțional, deoarece constituția deleagă aproape fiecare aspect important al acestei autonomii legiuitorului.[8]

În opinia lui Noel Malcolm, Constituția din 1903 era încă în vigoare în momentul în care Serbia a anexat Kosovo[9][10][11] în timpul Primului Război Balcanic. El precizează că această constituție cere convocarea Marii Adunări Naționale înainte ca granițele Serbiei să poată fi extinse pentru a include Kosovo. Cum nu a fost convocată Marea Adunare Națională, Kosovo nu ar fi putut să devină parte din Regatul Serbiei. La început, noua provincie a fost guvernată prin decrete.[12][13][necesită pagina]

Istoria Constituției Serbiei

[modificare | modificare sursă]
Prima pagină a „Constituției Sretenje (de ziua Întâmpinării Domnului)” din 1835

Serbia a adoptat de-a lungul istoriei 11 constituției.[14]:

În perioada 1918 – 1945, Serbia a fost parte a Regatului Iugoslaviei și Iugoslaviei Federale Democratice și nu a avut o constituție proprie.

Note și bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Rare unity over Serb constitution”. BBC News. . 
  2. ^ „Kosovo”. Worldbank.org. . Accesat în . 
  3. ^ „Kosovo”. travel.state.gov. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Michael Rossi (). „Five more inconvenient truths about Kosovo”. TransConflict. 
  5. ^ Engjellushe Morina (aprilie 2014). „Brussels "First Agreement" - A year after” (PDF). kas.de. Accesat în . it has been a highly disputed territory 
  6. ^ „Constitution of the Republic of Serbia”. Paragraf Lex (în engleză). Accesat în . 
  7. ^ „Šta donosi predlog novog ustava Srbije” (în Serbian). B92. . 
  8. ^ „Opinion on the Constitution of Serbia” (PDF). Venice Commission. 17/18 March 2007. Arhivat din original (PDF) la 13 februarie 2009. Accesat în 23 ianuarie 2013.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  9. ^ World and Its Peoples, Marshall Cavendish, 2010, p 1985
  10. ^ Balkan Worlds, Traian Stoianovich, M.E. Sharpe, Sep 1, 1994, p 303,304
  11. ^ Central and South-Eastern Europe 2004, Europa Publications Psychology Press, 2003 - Political Science
  12. ^ Malcolm, Noel (). Kosovo: A Short History. Harper Perennial. p. 257. ISBN 978-0-06-097775-7. 
  13. ^ Perić, La question constitutionelle en Serbie, Paris 1914
  14. ^ Serbian Constitutional History Part I Arhivat în , la Wayback Machine.

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Constituția_Serbiei&oldid=16909000