Constituția Serbiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Constituția Republicii Serbia (în sârbă Устав Републике Србије / Ustav Republike Srbije), cunoscută și cu numele de Constituția Mitrovdan (Митровдански устав / Mitrovdanski ustav) a fost adoptată în 2006 și a înlocuit constituția din 1990.[1] Adoptarea noii constituții a devenit necesară în 2009, când Serbia a devenit independentă după secesiunea Muntenegrului și disoluția Serbiei și Muntenegrului. Această constituție nu se aplică și autoproclamatei Republici Kosovo, care și-a obținut independența în 2008. (Republica Kosovo un stat parțial recunoscut[2][3] și teritoriu disputat).[4][5]

Proiectul de constituție a fost adoptat de Adunarea Națională pe 30 septembrie 2006 și aprobat prin referendumul din 28–29 octombrie 2006. După ce 53,04% dintre cei prezenți la vot au aprobat proiectul legii fundamentale, constituția a fost promulgată pe 8 noiembrie 2006.

Constituția conține un preambul, 206 articole, 11 părți și nu are nici un amendament.

Prevederi principale[modificare | modificare sursă]

Constituția garantează drepturile omului și drepturile minorităților, abolește pedeapsa capitală și interzice clonarea umană. Alfabetul chirilic sârb este proclamat alfabet oficial, dar are și dispoziții cu privire la utilizarea limbilor minorităților la nivel local.[6] Printre diferențele dintre versiunea curentă și cea anterioară se numără următoarele prevederi:

  • Sunt recunoscute doar proprietatea privată, corporativă și publică; nu mai sunt recunoscute „activele sociale”".
  • Cetățenilor străini li se permite să dețină proprietăți în Serbia.
  • Este garantată independența totală a Băncii Naționale a Serbiei .
  • Municipalităților locale le sunt garantate drepturile de proprietate ca parte a procesului de descentralizare.
  • Voivodina a primit o autonomie financiară limitată.
  • „Valorile și standardele europene” sunt menționate pentru prima oară în legea fundamentală.
  • Limba sârbă a fost declarată limbă oficială, iar alfabetul chirilic sârb, alfabet oficial.
  • A fost adoptat un nou imn național, Bože pravde (Doamne, fă dreptate).
  • Au fost stabilite protecție specială pentru drepturile consumatorilor, mamei și copilului și minorităților.
  • Este asigurată o mai mare libertate a informației.
  • Căsătoria este definită ca „uniunea dintre un bărbat și o femeie”.

Statutul constituțional al Kosovo[modificare | modificare sursă]

Constituția actuală a Serbiei definește Provincia Autonomă Kosovo și Metohia ca parte integrantă a Serbiei, provincie care se bucură de o „autonomie substanțială”. În opinia Comisiei de la Veneția cu privire la „autonomia substanțială” a provinciei Kosovo, examinarea Constituției duce la concluzia că această autonomie fundamentală nu este deloc garantată la nivel constituțional, deoarece constituția deleagă aproape fiecare aspect important al acestei autonomii legiuitorului.[7]

În opinia lui Noel Malcolm, Constituția din 1903 era încă în vigoare în momentul în care Serbia a anexat Kosovo[8][9][10] în timpul Primului Război Balcanic. El precizează că această constituție cere convocarea Marii Adunări Naționale înainte ca granițele Serbiei să poată fi extinse pentru a include Kosovo. Cum nu a fost convocată Marea Adunare Națională, Kosovo nu ar fi putut să devină parte din Regatul Serbiei. La început, noua provincie a fost guvernată prin decrete.[11][12][necesită pagina]

Istoria Constituției Serbiei[modificare | modificare sursă]

Prima pagină a „Constituției Sretenje (de ziua Întâmpinării Domnului)” din 1835

Serbia a adoptat de-a lungul istoriei 11 constituției.[13]:

În perioada 1918 – 1945, Serbia a fost parte a Regatului Iugoslaviei și Iugoslaviei Democratică și Federală și nu a avut o constituție proprie.

|Republicii Serbia]], adoptată 1990 (Serbia a fost republică a RSF Iugoslavia în perioada 1990–1992,Republica Federativă Iugoslavia în 1992–2003 și Serbia și Muntenegru în 2003-2006)

  • Constituția din 2006, numită și „Constituția Mitrovdan”, constituția în vigoare în acest moment, prima constituție a Serbiei independente.

Note și bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Rare unity over Serb constitution”. BBC News. . 
  2. ^ „Kosovo”. Worldbank.org. . Accesat în . 
  3. ^ „Kosovo”. travel.state.gov. Accesat în . 
  4. ^ Michael Rossi (). „Five more inconvenient truths about Kosovo”. TransConflict. 
  5. ^ Engjellushe Morina (aprilie 2014). „Brussels "First Agreement" - A year after” (PDF). kas.de. Accesat în . it has been a highly disputed territory 
  6. ^ „Šta donosi predlog novog ustava Srbije” (în Serbian). B92. . 
  7. ^ „Opinion on the Constitution of Serbia” (PDF). Venice Commission. 17/18 March 2007. Arhivat din original (PDF) la February 13, 2009. Accesat în 23 January 2013.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  8. ^ World and Its Peoples, Marshall Cavendish, 2010, p 1985
  9. ^ Balkan Worlds, Traian Stoianovich, M.E. Sharpe, Sep 1, 1994, p 303,304
  10. ^ Central and South-Eastern Europe 2004, Europa Publications Psychology Press, 2003 - Political Science
  11. ^ Malcolm, Noel (). Kosovo: A Short History. Harper Perennial. ISBN 978-0-06-097775-7. 
  12. ^ Perić, La question constitutionelle en Serbie, Paris 1914
  13. ^ Serbian Constitutional History Part I Arhivat March 16, 2012, la Wayback Machine.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]