Întreprinderea de construcții aeronautice românești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sigla ICAR

Întreprinderea de construcții aeronautice românești, (ICAR), a fost o întreprindere românească de profil aeronautic din București, care a funcționat între anii 19321951. La ICAR s-au fabricat mai multe tipuri de avioane și planoare de concepție românească sau în licență.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În anul 1932, la București, inginerul Mihail Racoviță a pus bazele Întreprinderii de construcții aeronautice românești ca societate în nume colectiv. Întreprinderea a fost instalată pe strada sergent Ion Nuțu, la numărul 44. Conducerea de atunci era formată din inginer Mihail Racoviță (director), inginer Constantin Bulgaru (director tehnic) și inginer Nicușor Racoviță (șef de atelier). La scurtă vreme, s-au mai construit o hală pentru montaj și încăperi pentru atelierele de vopsitorie, tâmplărie și tinichigerie. În această perioadă au fost construite avioanele ICAR Universal Acrobatic și biloc, destinate școlii, antrenamentului și turismului. În perioada 19361938 au fost construite avionul de transport ICAR Comercial și planoarele de școală și antrenament ICAR 1.[1]

În anul 1938 ICAR a încheiat o convenție cu Ministerul Aerului și Marinei, prin care întreprinderea primea o comandă de un număr mare de avioane și urma să fie mutată în Transilvania într-o clădire construită și dotată cu utilaje moderne de minister. Fiind necesare investiții mari pentru dezvoltare, fabrica a fost preluată de un grup de acționari cu capital social și a fost transformată în societate anonimă. Până în anul 1944 întreprinderea a cunoscut o dezvoltare continuă: a crescut numărul angajaților, s-au extins suprafețele de producție și au fost aduse mașini-unelte și utilaje moderne. În această perioadă, 19381944, aici s-au fabricat în serie după licență americană 300 de avioane Fleet F-10G echipate cu motoare IAR 4-G1 și după licență germană 69 de avioane Fieseler Fi 156 „Storch”.[1]

Întreprinderea a continuat să funcționeze în București până în anul 1951, când secțiile de aviația au fost transferate, iar uzina a fost transformată în întreprinderea pentru instalații de ventilatoare industriale (devenită astăzi S.C. Compania de Ventilatoare S.A.).[2]

Producția de avioane și planoare[modificare | modificare sursă]

Avioane fabricate la ICAR[1]
Avion Motor Caracteristici principale
Anvergură Lungime Înălțime Viteză maximă Plafon Autonomie de zbor
[m] [m] [m] [km/h] [m] [ore]
ICAR M23b[3] Siemens Halske SH 13b
(80 CP)
11,50 6,50 2,40 170 3800 5 h 30 min.
ICAR Universal[4] Siemens Halske SH 14a
(150 CP)
11,80 6,75 2,50 180 4000 4 h 30 min (biloc)
8 h 30 min (monoloc)
ICAR Comercial[5]
licență BFW M.36
Armstrong Siddeley
(340 CP)
15,40 9,80 2,80 250 5000 6 h
ICAR Universal Acrobatic[3] Siemens Halske SH 14a
(150 CP)
12,90 6,75 2,50 180 4000 4 h 30 min
ICAR Acrobatic[6] Siddeley Lynx MK-4
(225 CP)
8,40 6,50 2,68 215
ICAR Universal biloc[7] IAR-4GI
(130 CP)
11,80 6,90 1,95 180 4500 3 h (biloc)
8 h 30 min (raid)
Fieseler Fi 156[8]
licență germană
Argus As 10C
(240 CP)
14,25 9,40 3,76 210 5300
ICAR Turing[8] Pobjoy Niagara 
(90 CP)
10,50 6,40 1,91 182 3000 4 h

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Ion Gudju, Gh. Iacobescu, Ovidiu Ionescu, Romanian Aeronautical Constructions 1905-1974, București: Editura Militară, 1974
  • Nicolae Balotescu, Dumitru Burlacu, Dumitru N. Crăciun, Jean Dăscălescu, Dumitru Dediu, Constantin Gheorghiu, Corneliu Ionescu, Vasile Mocanu, Constantin Nicolau, Ion Popescu-Rosetti, Dumitru Prunariu, Stelian Tudose, Constantin Ucrain, Gheorghe Zărnescu, Istoria Aviației Române, București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1984
  • en Dan Antoniu, George Cicos, Romanian Aeronautical Constructions, Ed. a 2-a, București: Editura Vivaldi, 2007, ISBN 978-973-150-002-7

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Istoria aviației române, pp. 227–229
  2. ^ Compania de Ventilatoare S.A. (2007). „Scurt istoric. http://www.saveb.ro/istoric.htm. Accesat la 31 august 2008. 
  3. ^ a b Antoniu, p. 217
  4. ^ Antoniu, p. 218
  5. ^ Antoniu, p. 219
  6. ^ Antoniu, p. 219
  7. ^ Antoniu, p. 218
  8. ^ a b Antoniu, p. 221