Bruxelles

Acest articol se referă la {{{conținut}}}. Pentru alte sensuri, vedeți Bruxelles (dezambiguizare).

Piaţa Mare din Bruxelles

Bruxelles (neerlandeză Brussel, germană Brüssel, engleză Brussels, valonă: Brussele) este capitala Belgiei, sediul guvernului şi parlamentului federal, precum şi a mai multor entităţi federale: Regiunea Capitalei Bruxelles, Regiunea Flandra şi comunităţile franceză şi flamandă. De asemenea Bruxelles este una din cele trei capitale ale Uniunii Europene (împreună cu Luxemburg şi Strasbourg), sediul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (OTAN), a Uniunii Europei Occidentale şi a organizaţiei EUROCONTROL.

Clarificarea termenilor

Termenul Bruxelles este utilizat pentru a desemna comuna propriu zisă Bruxelles-ville formată din centrul oraşului din interiorul teritoriului pentagonal delimitat de mica centură a oraşului, cartierele Laeken, Cartierul European, Bulevardul Louise şi Bois, şi conţine în jur de 150.000 locuitori. De foarte multe ori termenul "Bruxelles" se referă la Regiunea Capitalei Bruxelles, o regiune formată din 19 comune din aglomerate în jurul comunei Bruxelles, zona urbanizată dens depăşind cu mult teritoriul comunei Bruxelles. Regiunea ocupă 162 km² şi are peste un milion de locuitori, fiind una dintre cele trei regiuni ale statului federal Belgia.

Prin extensie, termenul Bruxelles poate de asemenea să denumească prin metonimie instituţiile Uniunii Europene, de cele mai multe ori Comisia Europeană.

Centru belgian şi european

Capitala Belgiei

Palatul Regal din Bruxelles

Conform articolului 194 al COnstituţiei Belgiei, capitala statului este comuna oraşului Bruxelles. Cu toate acestea, fondurile alocate de către guvernul federal şi regional pentru rolul reprezentativ al capitalei sunt divizate între cele 19 comune, iar unele instituţii sunt situate în celelalte 18 comune ale regiunii capitalei. Astfel, cu toate că doar oraşul Bruxelles este capitala de jure a ţării, întreaga regiune are rolul de facto de capitală.

Flandra şi Comunitatea Franceză

Regiunea Capitalei Bruxelles este una dintre cele trei regiuni federale ale Belgiei, împreună cu Valonia şi Flandra. Din punct de vedere geografic şi lingvistic este o enclavă bilingvă în regiunea flamandă. Regiunile reprezintă doar o componentă a sistemului federal belgian, cele trei comunităţi lingvistice reprezentând cea de a doua componentă astfel că locuitorii regiunii Bruxelles relaţionează fie cu comunitatea franceză fie cu comunitatea flamandă în chestiuni legate de educaţie şi cultură.

Bruxelles este în acelaşi timp capitala comunităţii franceze (Communauté française de Belgique) şi a Flandrei (Vlaanderen); toate instituţiile flamande fiind situate aici: Parlamentul Flamand, Guvernul Flamand şi administraţia acestuia.

Centru Internaţional

Bruxelles-ul a devenit un centru important a numeroase instituţii internaţionale, cele mai importante fiind cele ale Uniunii Europene. Regiunea conţine de asemenea sediul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord şi a altor 1000 organizaţii internaţionale şi 2000 corporaţii internaţionale. Bruxelles este al treilea oraş ca număr de conferinţe internaţionale organizate devenind astfel unul dintre cele mai mari centre de reuniuni din lume . Prezenţa UE şi a altor instituţii internaţionale face ca aici să se afle cei mai mulţi ambasadori şi jurnalişti din oricare capitală, devansând Washington D.C.. Numeroase şcoli internaţionale au fost înfiinţate aici pentru a deservii această prezenţă.

Uniunea Europeană

Clădirea Berlaymont a Comisiei Europene

Bruxelles este considerat ca fiind capitala de facto a Uniunii Europene datorită numărului important de instituţii ale Uniunii ce îşi desfăşoară activitatea aici, cu toate că UE nu a declarat nici o capitală oficială. În Bruxelles se află sediile Comisiei Europene (în clădirea Berlaymont) şi a Consiliului Uniunii Europene (în clădirea Justus Lipsius situată în faţa clădirii Berlyamont). De asemenea, trei sferturi din afacerile Parlamentului European se desfăşoară la Bruxelles în zona Espace Léopold (sediul oficial al parlamentului este la is Strasbourg).

Bruxelles-ul a început să găzduiască instituţii în 1957, odată cu înfiinţarea Comunităţii Economice Europene şi a Euratom, a căror sedii erau partajate cu Luxemburg. Din motive practice acestea au continuat să îşi desfăşoare activitatea doar la Bruxelles. În 1965 Bruxelles a obţinut găzduirea permanentă a Comisiei şi Consiliului iar în anii următori Parlamentul şi-a crescut prezenţa aici, cu toate că prin tratate era obligat să îşi menţină sediul din in Strasbourg. Între 2002 şi 2004, Consiliul European şi-a fixat sediul în Bruxelles. Actualmente prezenţa instituţiilor a crescut de factură semnificativă, doar Comisia ocupând peste 865.000m² de birouri în Cartierul European din estul oraşului.

Statutul lingvistic

Bruxelles este oficial bilingv, limba franceză şi limba neerlandeză fiind cele două limbi oficiale. Franceza este limba majorităţii populaţiei precum şi cea mai utilizată limbă. Din punct de vedere istoric, limba vorbită în bruxelles era un dialect local al dialectului brabantian al neerlandezei. Până în perioada ocupaţiei franceze din timpul perioadei napoleoniene dialectele flamande erau cele mai utilizate limbi, atât de către administraţie cât şi de către majoritatea populaţiei, cu toate că franceza era limba aristocraţiei locale îmcă din perioada dominaţiei burgunde.

În secolul al XIX-lea odată cu formarea statului Belgian şi cu facilitarea accesului la educaţie, numeroşi vorbitori de dialecte locale au adoptat franceza în detrimentul neerandezei ca limbă principală. Printre principalele motive se numără prestigiul mai important al francezei la momentul respectiv - marea majoritate a aristocraţiei flamande era vorbitoare de franceză iar flamanda era considerată limba claselor inferioare şi a mediului rural. Pe lângă aceasta în acea perioadă în Flandra nu se stabilise statutul limbii standard, nefiind clar dacă aceasta ar trebui să fie limba neerlandeză standard utilizată în Olanda sau un nou standard de codificare pentru limba flamandă. Această incertitudine a reprezentat un factor suplimentar pentru favorizarea francezei.

Actualmente, Regiunea Capitalei Bruxelles este oficial bilingvă franco-neerlandeză. De la abolirea recensămintelor lingvistice în a doua jumătate a secolului XX nu există statistici oficiale cu privire la prima limbă a populaţiei. Estimările actuale situează populaţia francofonă la aproximativ 50%, cea neerlandofonă la aproximativ 8%, cea bilingvă la aproximativ 10% iar aproximativ 9% reprezintă populaţia ce devine bilingvă în timpul vieţii. Datorită valurilor de emigraţie de după cel de-al doilea război mondial şi a numărului mare de instituţii internaţionale situate la Bruxelles, se estimează ca aproximativ 20% din populaţie are o altă limbă ca limbă maternă.

Istorie

Prima menţionare a oraşului este în jurul anului 700, când Sfântul Vindecean, episcop de Cambrai, s-a îmbolnăvit la Bruxelles, în timpul unei vizite. În secolul al X-lea, Bruxelles era o cetate pe malul Zenei. Brabantul era împărţit în patru grofate, iar cetatea era capitala unuia din cele patru. Zena era navigabilă până la cetate. În secolul al XI-lea Bruxelles era un târg, situându-se pe drumul comercial de la Bruges la Köln. În secolul al XII-lea, contele de Bruxelles devine duce al Brabantului. În 1229, Bruxelles a primit drepturi orăşeneşti de la Henric I de Brabant. Oraşul a dobândit şi dreptul de a avea conducere proprie, iar industria ţesutului a devenit importantă. Către sfârşitul dominaţiei austriece, s-au stabilit la Bruxelles mai multe familii din nobilime. Sub regimul francez rolul de centru al oraşului Bruxelles s-a mărit.

La naşterea Belgiei, în 1830, oraşul era populat de flamanzii autohtoni, dar şi de valoni, germanofoni, precum şi de francofoni de origine pariziană. Sub Leopold II al Belgiei oraşul a cunoscut o restructurare importantă datorită numeroaselor clădiri moderne construite pentru administraţia naţională. În această perioadă s-au amenajat numeroase parcuri şi şoselele importante, iar o serie de noi cartiere moderne au fost realizate. La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX oraşul a suferit o intensă presiune de francofonizare ceea ce a dus la apariţia unei majorităţi francofone în oraş.

Bruxelles s-a făcut încetul cu încetul oraş cosmopolit. În anii 1960-1970 s-au stabilit la Bruxelles multe familii imigrante în marea lor majoritate din fostele colonii belgiene precum şi din Africa de Nord. În anii 1980-1990, consmopolitizarea a mers mai departe, datorită întregirilor de familii. Printre altele un mare val de imigraţie a venit din Europa Centrală.

În 2000, Bruxelles a fost declarat capitală culturală europeană.

Obiective turistice

Primăria.

Parada Zinneke, specifică oraşului.

• Piaţa Mare din Bruxelles (franceză Grand Place, neerlandeză Grote Markt),
• Statuia Menneken Pis,
• Atomium este un monument renumit al atomului de fer, mărit de 150 de miliarde de ori. A fost construit cu prilejul Expoziţiei Mondiale din 1958.
• Teatrul Regal al Monedei. Aici s-a proclamat independenţa Belgiei în 1830.
• Parcul Jubileului (franceză Parc du Cinquantenaire, neerlandeză Jubelpark) , cuprinzând halele, muzeele, parcul propriu-zis şi arcul de triumf; construit cu prilejul sărbătorii de cincizeci de ani de la independenţa Belgiei.
• Catedrala Sfântul Mihail şi Sfânta Gudura.
• Basilica de la Koekelberg, a 5-a din lume ca mărime.
• Cartierul Marolles, cartier popular în Bruxelles, unde se află renumitul talcioc din Bruxelles. Cartierul şi-a făcut renumele datorită Palatului Justiţiei.
• Cartierul le Sablon sau de Zavel, cartierul anticarilor.
• Bruparck (prescurtare de la «Parcul Bruxelles»): aici a avut loc Expo-ul din 1958; astăzi sit de distracţii: parcul Mini-Europa, Atomium, restaurante, cinematografe, complexul de produse bio, planetarium.
• Parcul din Laeken: domeniu de 160 ha, cu Palatul din Laeken (reşedinţa regală belgiană), Cripta regală , serele regale, turnul japonez şi pavilionul chinezesc.

Personalităţi

• Gudura (†712), sfântă, ocrotitoarea oraşului.
• Jacques Brel, cântăreţ francofon, compozitor şi actor.
• René Follet, desenator de benzi desenate.
• Jean Thielemans, supranumit Toots, muzicant, care s-a născut şi a copilărit în Bruxelles.
• Johan Verminnen, cântăreţ flamand.
• Hergé, creatorul renumitelor serii de benzi desenate Tintin / Kuifje.
• François Schuiten, desenator.
• Victor Hugo a locuit o vreme la Bruxelles.
• Charles Baudelaire a locuit o vreme la Bruxelles.
• Pierre-Joseph Proudhon a locuit o vreme la Bruxelles.
• Karl Marx a locuit o vreme la Bruxelles.
• Constantin Meunier, sculptor.
• Eduard Douwes Dekker (Multatuli) a scris la Bruxelles în 1859 «Max Havelaar».
• Auguste Rodin încă a locuit la Bruxelles.
• Hendrik Conscience a locuit la Bruxelles din 1868 până ce a răposat în 1883.

Economie

Economia Bruxelles-uui este dominată de activităţile din domeniul serviciilor şi a administraţiei publice. Rolul său de metropolă comercială fac din Bruxelles un mare centru de congrese. De multe ori aceste activităţi sunt legate de rolul Bruxelles-ului de capitală a Belgiei şi a Uniunii Europene:

• instituţii internaţionale şi europene inclusiv serviciile administrative care gravitează în jurul acestora;
• ministere şi instituţii naţionale, federale şi regionale;
• sedii sociale a majorităţii marilor companii belgiene;
• sedii regionale şi europene a multor societăţi multinaţionale;
• numeroase societăţi de consiliere, servicii juridice şi grupuri de lobby belgiene şi europene;
• sectorul hotelier şi de turism;
• transport aerian, rutier, feroviar, fluvial;

Transport

Legături internaţionale

Bruxelles-ul este bine deservit de o reţea feroviară densă. Este un important nod feroviar european, fiind deservit de numeroase trenuri internaţionale:

• Thalys asigură legături cu Paris, Amsterdam şi Köln;
• Eurostar asigură legătura cu Londra;
• ICE asigură legătura cu Frankfurt;
• TGV asigură legătura cu marile oraşe din sudul Franţei;
• trenuri Intercity asigură legătura cu Amsterdam, Zürich, Luxemburg şi Strasbourg.

Bruxelles-ul este deservit de asemenea de două aeroporturi:

• Aeroportul Internaţional Bruxelles Zaventem situat în nordul oraşului ce asigură legături cu majoritatea aeroporturilor importante europene şi internaţionale. Legătura cu oraşul Bruxelles este asigurată de mai multe trenuri şi autobuze pe oră.
• Aeroportul Charleroi Bruxelles Sud situat la 50 km în sudul oraşului, specializat în companiile low-cost. Legătura cu oraşul este asigurată de navete rutiere.

Trenuri

Bruxelles-ul este deservit de mai multe gări ale companiei naţionale de transport SNCB/NMBS:

• cele mai importante gări sunt situate pe joncţiunea Nord-Sud:
  • Bruxelles Sud (Bruxelles-Midi sau Brussel-Zuid) - cea mai importantă gară belgiană, deservind majoritatea legăturilor internaţionale;
  • Bruxelles-Central (Brussel-Centraal)
  • Bruxelles-Nord (Brussel-Noord)
• joncţiunea Nord-Sud mai conţineşi două gări mai mici deservite mai rar şi doar în anumite perioade:
  • Bruxelles-Capela (Chapelle sau Kapellekerk)
  • Bruxelles-Congres
• două gări în Cartierul European pentru legătura psre Namur şi Luxemburg
  • Bruxelles-Schuman (Brussel-Schuman)
  • Bruxelles-Luxembourg (Brussel-Luxemburg)
• pe lângă aceste gări, majoritatea comunelor din regiunea capitalei Bruxelles are cel puţin câte o gară.

Trenurile circulă cu o mare regularitate. În general, către oraşele belgiene mai importante există trenuri din jumătate în jumătate de oră, iar la ore de vârf chiar din 20 în 20 de minute. Există un proiect de Reţea Expres Regională menită să răspundă problemelor de mobilitate actuale. Acest proiect presupune reabilitarea anumitor porţiuni de linie şi crearea unor noi staţii. Termenul de punere în funcţiune completă a RER-ului este anul 2016.

Auto

Bruxelles este foarte bine conectat la reţeaua belgiană de autostrăzi. Pentru deservirea regiunii există o reţea de trei axe periferice principale:

• Ringul: autostrada care înconjură toată regiunea Bruxelles.
• Centura mare: bulevarde ce unesc cele 19 comune.
• Centura mică: Serie de tuneluri şi şosele ce înconjoară complet centrul oraşului, pe traseul vechilor fortificaţii medievale. Numeroase intersecţii importante poartă încă numele porţilor de acces în oraş: Poarta Namur, Hal, Ninove, Anderlecht, Louvain, Schaerbeek.

Transport urban

Transportul urban este asigurat de o reţea densă de tramvaie de suprafaţă şi subterane şi de autobuze. Metroul din Bruxelles este format din trei linii cu 69 de staţii. Acesta deserveşte axa est vest şi centrul oraşului.

Sistemul de gestionare comun al biletelor permite utilizarea aceloraşi titluri de transport pe reţeaua oraşului Bruxelles STIB/MIVB cât şi pe legăturile feroviare în interiorul regiunii. Bruxelles este deservit de asemenea şi de către societăţile de transport ale regiunii flamande De Lijn şi a regiunii valone TEC.

Din 2003 la Bruxelles funcţionează un serviciu de partajare a automobilelor operat de către o companie germană Cambio împreună cu societatea de transport locală. Din 2006 la Bruxelles funcţionează şi un serviciu de împrumut de biciclete publice.

Învăţământ

Bruxelles e renumit şi pentru cele două universităţi libere: una francofonă (ULB), una flamandă (VUB).

Legături externe

• Harta interactivă a oraşului
• Bruxelles galerie foto