Sari la conținut

Armillaria mellea: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Fără descriere a modificării
Linia 25: Linia 25:
}}
}}


'''''Armillaria mellea''''' ([[Martin Vahl]], 1790 ex [[Paul Kummer]], 1871), [[sinonim (biologie)|sin.]] '''''Armillariella mellea''''' (Martin Vahl ex [[Petter Adolf Karsten]], 1881),<ref>[http://www.speciesfungorum.org/GSD/GSDspecies.asp?RecordID=190066 Index Fungorum]</ref> din încrengătura ''[[Basidiomycota]]'' în familia ''[[Physalacriaceae]]'' și de genul ''Armillaria'', este o [[ciuperci comestibile|ciupercă comestibilă]] și gustoasă. Soiul este denumit în popor '''ghebe cu inel''',<ref>[https://www.youtube.com/watch?v=rQZ0pVy1y9c Denumire RO 1]</ref> '''ghebe tomnatice''',<ref>[http://www.bioterapi.ro/Fitoenciclopedia/f_sistematica_bazidiomicete_ghebe_tomnatice.html Bioterapii Denumire RO 2]</ref> '''halimas''',<ref>[http://www.medicina-informativa.com/2013/02/cum-recunosti-ciupercile-bune.html Denumire RO 3]</ref> '''ghebe de miere'''<ref>[http://www.albinutamagica.ro/2015/10/e-toamna-asa-ca-mergem-la-cules-de-ghebe.html Denumire RO 4]</ref>, sau numai scurt: '''ghebe'''. Regional se țin și denumirile '''opintici''' sau '''popenchi/popinci (de toamnă) '''.<ref>[http://www.biaplant.ro/articole/gheba-o-ciuperca-apreciata.html Biaplant Denumire RO 5]</ref> Acest burete este o specie [[saprofit|saprofită]], dar în primul rând [[Parazitism|parazitară]] care crește în [[România]], [[Basarabia]] și [[Bucovina de Nord]] în număr mare, în tufe cu multe exemplare, pe trunchiuri aflați în putrefacție ori copaci vii, prin păduri de [[foioase]], dar mai ales în cele de [[Pădure de conifere|conifere]] pe [[molid|molizi]], unde produce o distrugere frapantă și pricinuiește importante pagube, provocând putregaiul alb al lemnului. Specia se dezvoltă din septembrie până în noiembrie (decembrie). <ref name="Cetto 1">Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 158-159, ISBN 3-405-12116-7</ref><ref name="Lamaison">Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1</ref>
'''''Armillaria mellea''''' ([[Martin Vahl]], 1790 ex [[Paul Kummer]], 1871), [[sinonim (biologie)|sin.]] '''''Armillariella mellea''''' (Martin Vahl ex [[Petter Adolf Karsten]], 1881),<ref>[http://www.speciesfungorum.org/GSD/GSDspecies.asp?RecordID=190066 Index Fungorum]</ref> din încrengătura ''[[Basidiomycota]]'' în familia ''[[Physalacriaceae]]'' și de genul ''Armillaria'', este o [[ciuperci comestibile|ciupercă comestibilă]] și gustoasă. Soiul este denumit în popor '''ghebe cu inel''',<ref>[https://www.youtube.com/watch?v=rQZ0pVy1y9c Denumire RO 1]</ref> '''ghebe tomnatice''',<ref>[http://www.bioterapi.ro/Fitoenciclopedia/f_sistematica_bazidiomicete_ghebe_tomnatice.html Bioterapii Denumire RO 2]</ref> '''halimaș''',<ref>[http://ciupercicomestibile.blogspot.de/2014/03/specii-de-ciuperci.html Denumire RO 3]</ref> '''ghebe de miere'''<ref>[http://www.albinutamagica.ro/2015/10/e-toamna-asa-ca-mergem-la-cules-de-ghebe.html Denumire RO 4]</ref>, sau numai scurt: '''ghebe'''. Regional se țin și denumirile '''opintici''' sau '''popenchi/popinci (de toamnă) '''.<ref>[http://www.biaplant.ro/articole/gheba-o-ciuperca-apreciata.html Biaplant Denumire RO 5]</ref> Acest burete este o specie [[saprofit|saprofită]], dar în primul rând [[Parazitism|parazitară]] care crește în [[România]], [[Basarabia]] și [[Bucovina de Nord]] în număr mare, în tufe cu multe exemplare, pe trunchiuri aflați în putrefacție ori copaci vii, prin păduri de [[foioase]], dar mai ales în cele de [[Pădure de conifere|conifere]] pe [[molid|molizi]], unde produce o distrugere frapantă și pricinuiește importante pagube, provocând putregaiul alb al lemnului. Specia se dezvoltă din septembrie până în noiembrie (decembrie). <ref name="Cetto 1">Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 158-159, ISBN 3-405-12116-7</ref><ref name="Lamaison">Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1</ref>


Oameni de știință au descoperit în pădurea {{ill|en|Malheur National Forest|Malheur National Forest}} în est de {{ill|en|Prairie City, Oregon|Prairie City, Oregon}} (statul [[Oregon]], [[SUA]]) o ''Armillaria solidipes'' sin. ''Armillaria ostoyae'' uriașă (foarte aproape înrudită cu ''Armillaria mellea'', pentru mai mulți savanți între alții [[Claude Casimir Gillet]] sau [[Bruno Cetto]] numai variația '' Armillaria obscura''<ref>Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 24-25, ISBN 88-85013-25-2</ref>), răspândită peste 900 de hectare, cu o greutate de aproximativ 600 de tone și o vârstă de 2.400 de ani. Ea reprezintă cel mai mare organism cunoscut din lume.<ref>[https://www.welt.de/print-welt/article526936/Der-groesste-Organismus-der-Welt.html Welt N24]</ref><ref>Craig L. Schmitt, Michael L. Tatum: „The Malheur National Forest. Location of the World’s Largest Living Organism - The Humongous Fungus”, United States Department of Agriculture, 2008 [http://www.fs.usda.gov/Internet/FSE_DOCUMENTS/fsbdev3_033146.pdf]</ref>
Oameni de știință au descoperit în pădurea {{ill|en|Malheur National Forest|Malheur National Forest}} în est de {{ill|en|Prairie City, Oregon|Prairie City, Oregon}} (statul [[Oregon]], [[SUA]]) o ''Armillaria solidipes'' sin. ''Armillaria ostoyae'' uriașă (foarte aproape înrudită cu ''Armillaria mellea'', pentru mai mulți savanți între alții [[Claude Casimir Gillet]] sau [[Bruno Cetto]] numai variația '' Armillaria obscura''<ref>Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 24-25, ISBN 88-85013-25-2</ref>), răspândită peste 900 de hectare, cu o greutate de aproximativ 600 de tone și o vârstă de 2.400 de ani. Ea reprezintă cel mai mare organism cunoscut din lume.<ref>[https://www.welt.de/print-welt/article526936/Der-groesste-Organismus-der-Welt.html Welt N24]</ref><ref>Craig L. Schmitt, Michael L. Tatum: „The Malheur National Forest. Location of the World’s Largest Living Organism - The Humongous Fungus”, United States Department of Agriculture, 2008 [http://www.fs.usda.gov/Internet/FSE_DOCUMENTS/fsbdev3_033146.pdf]</ref>

Versiunea de la 26 septembrie 2017 11:04

Armillaria mellea sin. Armillariella mellea
Ghebe tomnatice, halimas
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Physalacriaceae
Gen: Armillaria
Specie: A. mellea
Nume binomial
Armillaria mellea
(Vahl) P.Kumm. (1871)
Sinonime
  • Agaricus melleus Vahl (1790)
  • Agaricus versicolor With. (1796)
  • Agaricus sulphureus Weinm. (1836)
  • Armillariella mellea (Vahl) P.Karst. (1881)
  • Omphalia mellea (Vahl) Quél. (1886)
  • Geophila versicolor (With.) Quél. (1888)
  • Clitocybe mellea (Vahl) Ricken (1915)
  • Fungus versicolor (With.) Kuntze, (1898)
  • Armillariella olivacea (Ricken) Singer (1956)
Modifică text Consultați documentația formatului

Armillaria mellea (Martin Vahl, 1790 ex Paul Kummer, 1871), sin. Armillariella mellea (Martin Vahl ex Petter Adolf Karsten, 1881),[1] din încrengătura Basidiomycota în familia Physalacriaceae și de genul Armillaria, este o ciupercă comestibilă și gustoasă. Soiul este denumit în popor ghebe cu inel,[2] ghebe tomnatice,[3] halimaș,[4] ghebe de miere[5], sau numai scurt: ghebe. Regional se țin și denumirile opintici sau popenchi/popinci (de toamnă) .[6] Acest burete este o specie saprofită, dar în primul rând parazitară care crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în număr mare, în tufe cu multe exemplare, pe trunchiuri aflați în putrefacție ori copaci vii, prin păduri de foioase, dar mai ales în cele de conifere pe molizi, unde produce o distrugere frapantă și pricinuiește importante pagube, provocând putregaiul alb al lemnului. Specia se dezvoltă din septembrie până în noiembrie (decembrie). [7][8]

Oameni de știință au descoperit în pădurea Malheur National Forest⁠(en)[traduceți] în est de Prairie City, Oregon⁠(en)[traduceți] (statul Oregon, SUA) o Armillaria solidipes sin. Armillaria ostoyae uriașă (foarte aproape înrudită cu Armillaria mellea, pentru mai mulți savanți între alții Claude Casimir Gillet sau Bruno Cetto numai variația Armillaria obscura[9]), răspândită peste 900 de hectare, cu o greutate de aproximativ 600 de tone și o vârstă de 2.400 de ani. Ea reprezintă cel mai mare organism cunoscut din lume.[10][11]

Descriere

  • Pălăria: Ea are un diametru de 4-10 (15) cm, este cărnoasă, la început emisferică, apoi convexă, pentru mult timp cu marginea răsucită în jos, aplatizând odată cu vârsta, atunci adesea ceva adâncită cu un gurgui mic central și de culoare mai închisă în mijloc. Cuticula este netedă și mată pe vreme uscată, dar lucioasă sia unsuroasă pe timp umed, fiind de culoare foarte variată care tinde de la gri-albicios, peste gălbui, ocru, roșcat, până la brun, chiar brun închis, ce depinde de specia arboricolă pe seama căreia trăiește. În urma vălului parțial, suprafața ei este presărată cu mulți solzi mici, ascuțiți, galben-maronii care se concentrează spre zona centrală. Acești negi sunt tare trecători, astfel exemplare bătrâne sunt în majoritate goale, dar, de asemenea ciuperci tinere pot să piardă solzii după o ploaie puternică.
  • Lamelele: Ele sunt nu foarte late, inegale, în tinerețe destul de dese și acoperite cu o cortină cu fire ca de păianjen, slab ondulate, scurt decurente la picior cu dințișori și brazde, fiind la început albuie, apoi gălbuie, roșiatice sau maronii, la bătrânețe cu pete de un roșu murdar, devenind mai late și stând atunci foarte îndepărtate. Sporii albi sunt rotunjori, granulat umpluți, hialini și neamilozi, cu o mărime de 7–8,5 × 5,5–7 microni.
  • Piciorul: El este relativ lung cu o înălțime de 5-12 (20) cm și o lățime de 1-1,5 (3) cm, fiind canelat sau flocos, fibros, elastic, ușor curbat, pufos pe interior, câteodată și bulbos la bază, acolo acoperit de un văl ca bumbacul. Coloritul variază între gălbui și maroniu, mai deschis în partea superioară, măsliniu-negricios spre bază. Tulpina are un inel alb, bătător la ochi, cărnos și striat, imobil precum neatârnat în jos. La bătrânețe devine subțire și îngălbenește deseori la margine.
  • Carnea: Ea este palidă, de culoare albicioasă care nu se decolorează după tăiere, dar devenine negricioasă în timpul fierberii. Ea este în pălărie fermă iar în picior tare și fibroasă. Mirosul este ca de ciuperci, gustul plăcut, ușor amărui. Bureți bătrâni lumină noaptea ca fosfor. Ciuperci ingerate crud sau exemplare bătrâne provoacă intoxicații gastrointestinale.[7][8][12]

Buretele se decolorează cu acid sulfuric rozaliu, cu Hidroxid de potasiu imediat maro și cu lactofenol brun-violet.[13]

Mai mulți micologi au creat subtaxoni care în mod general nu sunt folosiți, pentru că descriu numai varietăți ai culorii cuticulei. Este mereu aceiași ciupercă. Enumerarea lor duce numai la confuzii.

  • A. mellea, rest al vălului parțial
    A. mellea, rest al vălului parțial
  • A. mellea, lamele și înjumătățire
    A. mellea, lamele și înjumătățire
  • A. mellea, manșetă
    A. mellea, manșetă
  • A. mellea tinere
    A. mellea tinere
  • A. mellea bătrâne
    A. mellea bătrâne
  • A. mellea maroniu
    A. mellea maroniu

Confuzii

Armillaria mellea poate fi confundată cu alte soiuri ale genului Armillaria, ca de exemplu cu gemenul ei Armillaria tabescens (comestibilă și delicioasă),[14] respectiv alte specii crescătoare pe lemn atrofiat ca de exemplu cu letala Galerina marginata,[15] otrăvitoarele Hypholoma fasciculare,[16] Hypholoma lateritium sin. Hypholoma sublateritium[17] sau Hypholoma marginatum,[18] cu necomestibilele Pholiota squarrosa,[19] și Stropharia aurantiaca (necomestibil).[20] ori cu comestibilele și delicioasele Hypholoma capnoides,[21] și Kuehneromyces mutabilis, sin. Galerina mutabilis ori Pholiota mutabilis (gheba ciobanilor).[22]

Specii asemănătoare

  • Armillaria.tabescens
    Armillaria.tabescens
  • !!!Galerina marginata!!!
    !!!Galerina marginata!!!
  • Hypholoma capnoides
    Hypholoma capnoides
  • !!Hypholoma fasciculare!!
    !!Hypholoma fasciculare!!
  • !!Hypholoma lateritium!!
    !!Hypholoma lateritium!!
  • !Hypholoma marginatum!
    !Hypholoma marginatum!
  • Kuehneromyces mutabilis
    Kuehneromyces mutabilis
  • !Pholiota.squarrosa!
    !Pholiota.squarrosa!
  • !Stropharia aurantiaca!
    !Stropharia aurantiaca!

Valorificare

Ghebele tomnatice sunt ciuperci foarte gustoase și delicioase, dacă se dă atenție la următoarele condiții. Ciupercile sunt ingerate crud sau bătrâne toxice. Tulpinile nu se folosesc, fiind tari și fibroase. Bureții tineri se potrivesc, datorită gustului și mirosului aromatic excelent, mereu bine fierți sau prăjiți, într-o supă de cartofi, pentru mâncăruri cu miel/oaie/batal sau vânat (căprioară, cerb) [23] sau ca adăugare la cartofi prăjiți cu slănină.[24] Foarte gustoși sunt preparați ca Duxelles (un fel de zacuscă) sau, după preparare, conservate în ulei sau oțet.[25]

Dați atenție, că consumul de cantități mari ale ciupercii pot cauza dificultăți gastrointestinale la persoane sensibile în domeniul aparatul digestiv.

Note

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Denumire RO 1
  3. ^ Bioterapii Denumire RO 2
  4. ^ Denumire RO 3
  5. ^ Denumire RO 4
  6. ^ Biaplant Denumire RO 5
  7. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 158-159, ISBN 3-405-12116-7
  8. ^ a b Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  9. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 24-25, ISBN 88-85013-25-2
  10. ^ Welt N24
  11. ^ Craig L. Schmitt, Michael L. Tatum: „The Malheur National Forest. Location of the World’s Largest Living Organism - The Humongous Fungus”, United States Department of Agriculture, 2008 [1]
  12. ^ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 142-143, ISBN 978-3-440-13447-4
  13. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 184, ISBN 3-85502-0450
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 334-335, ISBN 3-405-12116-7
  15. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 160, ISBN 3-426-00312-0
  16. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 318-319, ISBN 978-3-440-14530-2
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 180-181, ISBN 3-405-11774-7
  18. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 355, ISBN 3-85502-0450
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 104-105, ISBN 3-405-12081-0
  20. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 84-85, ISBN 88-85013-37-6
  21. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 350, ISBN 3-85502-0450
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 186-187, ISBN 3-405-11774-7
  23. ^ Joachim Richter: „Dr. Oetker Pilz-Kochbuch”, Editura Ceres, Bielefeld 1983, p. 40-44
  24. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 140-141, ISBN 3-453-40334-7
  25. ^ Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 101-103

Bibliografie

  • (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • H. Clémençon: „Pilze im Wandel der Jahreszeiten”, vol. 1 și 2, Editura Éditions Piantanida, Lausanne 1981
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Andreas Neuner: „BLV Naturführer – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München-Bern-Viena 1976, ISBN 3-405-11345-8
  • Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, ISBN 3-8001-3656-2
  • Craig L. Schmitt, Michael L. Tatum: „The Malheur National Forest: Location of the World’s Largest Living Organism - The Humongous Fungus”, United States Department of Agriculture, 2008

Legături externe

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Armillaria_mellea&oldid=11349604