Zidul Atlanticului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Zidul Atlanticului

Zidul Atlanticului (în limba germană: Atlantikwall) a fost un sistem de fortificații de coastă în cel de-al Doilea Război Mondial construit de Germania nazistă între anii 1942-1945 de-a lungul coastei de vest a Europei în scop de apărare împotriva invaziei anticipate a Aliaților din Marea Britanie asupra Europei continentale. [1]


Istoric[modificare | modificare sursă]

Crearea Zidului[modificare | modificare sursă]

La 22 iunie 1941 Germania nazistă a încălcat pactul germano-sovietic și a declanșat Operațiunea Barbarossa deschizând Frontul de Est. Pe de altă parte Atacul de la Pearl Harbour din 7 decembrie 1941 din partea japonezilor a incitat SUA să intre oficial în cel de-al Doilea Război mondial.

Stalin făcea presiuni asupra Aliaților occidentali să deschidă un al doilea front în Europa.

În data de 23 martie 1942, prin Directiva nr.40 Adolf Hitler a odonat construirea Zidului Atlanticului. După raidul din 13 aprilie 1942 asupra St. Nazaire Hitler a ordonat ca bazele de submarine și cele navale să fie bine apărate. Fortificațiile au rămas concentrate în jurul porturilor până la sfârșitul lui 1943, când zona a fost fortificată.[2]

Rommel inspectează Zidul Atlanticului

La începutul lui 1944, mareșalul Erwin Rommel a fost numit să îmbunătățească apărarea Zidului. El considera că fortificațiile de coastă existente la data numirii sale erau în întregime inadecvate și a luat imediat măsuri pentru întărirea lor.

Sub îndrumarea sa au fost construite cazemate din beton armat, s-au pus mine terestre, mine marine, obstacole antitanc, obstacole marine etc., astfel că de exemplu la data invaziei în nordul Franței germanii puseseră aproape șase milioane de mine.

În primul rând s-au luat măsuri pentru fortificarea porturilor principale și bazele pentru submarine. Germanii erau convinși că o debarcare putea să aibă loc doar în apropierea unui port pentru a se asigura logistica trupelor care debarcă. În acest spirit s-a instalat artilerie grea și medie. În locurile unde era posibilă aterizarea planoarelor și parașutiștilor germanii au amplasat bare cu vârfurile ascuțite și unele zone inundate.


Lucrări principale[modificare | modificare sursă]

În primăvara anului 1944 Zidul Atlanticului măsura 4.000 km și cuprindea

  • 15.000 lucrări dispuse de-a lungul coastei care se compuneau din:
    • 4.000 lucrări considerate principale
    • 1.000 cazemate pentru tunuri antitanc
    • 10.000 cazemate diverse.

Pentru construcția Zidului au fost mobilizat 291.000 lucrători din care 10 % erau soldați germani, din Danemarca până în Bidassoa fiind necesare 13 millions de m3 de beton.

În iunie 1944 în Normandia erau
  • 12.000 lucrări: fortărețe, baze submarine, buncăre, piese de artilerie
  • 200.000 obstacole: antitanc, câmpuri de mine
  • 300.000 soldați
  • 4.000 piese de artilerie.
Galerie


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Hakim, Joy (1995). A History of Us: War, Peace and all that Jazz. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-509514-6 
  2. ^ en Kaufmann J. E.; Kaufmann, H. W.; Jurga, Robert M. (2003). Fortress Third Reich: German Fortifications and Defense Systems in World War II. Cambridge, MA: Da Capo Press. pp. 196-197. ISBN 0-306-81239-8

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]