Zaharină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Zaharină

Zaharină se numește o substanță sintetică albă, solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, dar lipsită de valoare nutritivă, netoxică și neasimilabilă, întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. [1] Termenul zaharină provine din limba greacă σάκχαρον (zakharon) și înseamnă zahăr. Zaharina este cel mai vechi îndulcitor artificial, fiind decoperită în anul 1879 de către profesorii Ira Remsen și Constantin Fahlberg de la Johns Hopkins University. [2] Cei doi au descoperit zaharina accidental, în timp ce încercau să creeze o vopsea nouă utilizând derivați pe bază de cărbune. [3]

Zaharina, care poartă codul european de aditiv alimentar (îndulcitor) E 954, are denumirea chimică:

  • 3-oxo-2,3 dihidro-benzo(d)izotiazol- 1,1-dioxid

și formula chimică C7H5NO3S
cu o masă moleculară relativă 183,18. [4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ DEXonline: Zaharină
  2. ^ Zaharina
  3. ^ Zaharina si ciclamatul
  4. ^ Directiva 2006/128/CE a Comisiei din 8 decembrie 2006 de modificare și rectificare a Directivei 95/31/CE de stabilire a criteriilor specifice de puritate privind îndulcitorii autorizați pentru utilizare în produsele alimentare

Legături externe[modificare | modificare sursă]