Web 2.0

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Web 2.0 este un termen care desemnează o mulțime întreagă de aspecte interactive și colaborative ale Internetului, și aici în special ale World Wide Web, de natură foarte recentă - apărute prin anii 2004 - 2005. Deci la Web 2.0 nu este vorba de versiunea doua a unui software sau a unei tehnici web. Inventatorul și promotorul termenului Web 2.0 este Tim O'Reilly. Pentru diferențiere, tradițiile web care existau până la apariția Web 2.0 sunt numite, tot simbolic, Web 1.0.

Caracteristicile Web 2.0[modificare | modificare sursă]

Web 2.0 desemnează (destul de vag) noi căi de a implementa și exploata posibilitățile organizatoare ale webului. Conform acestora, conținutul și informația din web nu mai e oferită vizitatorilor numai de către mass media, guverne și companii particulare, ci și de persoane particulare, legate între ele prin rețele informale bazate pe Internet, și care contribuie și participă activ la punerea la dispoziție și răspândirea informațiilor pe întregul glob. Exemple tipice pentru acest nou aspect sunt așa-numitele wiki-uri, weblogs sau mai simplificat blogurile, precum și portalurile și bursele de schimb de imagini, muzică, filme/video și software din Internet, așa cum ar fi Flickr, YouTube și site-urile pentru File sharing. De asemenea și așa numitele „rețele sociale”, cum ar fi Facebook sau Twitter.

Mediile din întreaga lume au reacționat intens la aceste puncte de vedere noi, bănuindu-se chiar că ele vor avea efecte sociale și economice directe. Există însă și voci critice care, conștiente că îndărătul lui Web 2.0 nu stă nicio tehnologie nouă, se plâng de faptul că termenul nu e definit exact și poate fi deci exploatat după pofte de către unele companii - de exemplu cu scopuri publicitare sau economice sau chiar pentru trafic de influență. Un exemplu pozitiv sunt activitățile de marketing ale unor companii care încearcă să-și convingă clienții să participe activ chiar ei la proiectarea și realizarea paginilor web oferite de firma respectivă. Deci, în loc de metoda „push” (paginile web ale firmei trebuie să-i împingă pe clienți să cumpere), se încearcă principiul „pull” (clienții potențiali sunt atrași să participe la crearea paginilor web ale firmei, dar bineînțeles tot cu scopul de a-i determina să cumpere).

Tehnici folosite[modificare | modificare sursă]

Tehnicile folosite de Web 2.0 sunt o combinație de tehnici care datează încă de la sfârșitul anilor 1990, dar care abia în zilele noastre (2007) cunosc o răspândire deosebit de mare:

  • Application Program Interfaces (APIs) pentru servicii web
  • Asynchronous Javascript and XML (Ajax), ca urmaș al tehnicilor de gen XmlHttpRequest
  • Content syndication - servicii de abonamente, de exemplu RSS - abonamente la "Ultimele noutăți"
  • Integrarea softwareului de natură socială, ca de exemplu bloguri și wiki-uri

Următoarele tehnici nu au încă echivalent în română; traducerea dată este doar aproximativă sau mot-a-mot, pentru o primă orientare:

  • Up To You - depinde de tine
  • Trusting Your Users - încrederea în utilizatori, înregistrați sau anonimi
  • Hackability - utilizarea abilității unui software de a fi extins sau alterat astfel încât să facă lucruri pentru care nu a fost proiectat inițial
  • Agile Development - Dezvoltarea agilă de programe - vezi detalii (în engleză)
  • Right To Remix - dreptul de a remixa
  • Rich User Experience - experiență de utilizator bogată
  • Collective Intelligence - inteligență colectivă
  • Folksonomy - taxonomie la a cărei dezvoltare contribuie și utilizatorii ei
  • The Long Tail - coada lungă - vânzarea unui număr mare de obiecte diferite, în cantități relativ mici vezi detalii(în engleză)
  • Perpetual Beta - stadiu beta perpetuu (implică o permanentă îmbunătățire); în domeniul IT "beta" semnifică de obicei o versiune „aproape gata” a aplicației, care este oferită gratuit unui număr mic de clienți de încredere, cu scop de testare intensă în condiții reale, înainte de punerea pe piață a versiunii definitive („release”)

și altele.

Web 2.0 - o nouă calitate[modificare | modificare sursă]

Inițial WWW-ul a constat din pagini statice, care erau actualizate doar ocazional de către deținătorii lor.

Ulterior au fost realizate și sisteme de gestiunea automată a informațiilor dintr-un site web, numite Content Management Systems (CMS). Acestea puteau construi pe loc - în mod dinamic, la cerere - versiunea cea mai nouă posibil a paginii web, și anume prin consultarea unei bănci de date (sigur că și aceasta trebuia actualizată permanent, dar asta se face pe căi tradiționale, nelegate direct de WWW). Dar și această tehnică împarte oamenii în „creatori” de pagini web și „consumatori” mai mult sau mai puțin pasivi ai acestor pagini/informații/documente.

Cam din anul 2005 încoace însă, unii specialiști afirmă că Internetul oferă din ce în ce mai des o nouă calitate, idee care a fost susținută și de mediile de mase, și anume prin folosirea deasă a noilor termeni, specifici pentru Web 2.0:

  • Stocarea datelor utilizatorilor, care avea loc în primul rând pe calculatorul local, urmând să fie publicate în web abia ulterior, se face acum în primul rând direct în web (de exemplu pentru fotografiile private ș.a.) - vezi și articolul Cloud computing. Programele locale accesează din ce în ce mai des aplicațiile web, deoarece se pleacă de la ipoteza unei legături permanente cu webul. Unele motoare de căutare web sunt în stare să acceseze și datele locale ale utilizatorului.
  • Diferențele între aplicațiile locale și cele Web se atenuează. Multe programe se actualizează singure, luând legătura cu site-ul autorului lor în mod automat, uneori chiar pe ascuns. Rolul browserului devine din ce în ce mai important, deoarece cu ajutorul lui pot fi implementate azi aplicații web extrem de complexe (vezi Dynamic HTML). Practic vorbind, browserul devine cel mai important program al utilizatorului.
  • Rolurile de „creator” și „consumator” de pagini web încep să se încalece, deoarece „consumatorii” de până acum încep să contribuie activ la crearea de noi conținuturi, cum se întâmplă de exemplu cu așa-numitele bloguri. Mulți utilizatori își mută și transformă sfera lor privată de la echipamentul local (PC-ul propriu) la web, în acest fel făcând-o semipublică sau chiar publică.
  • Mashup este tendința de a accesa simultan și a cupla unele cu altele mai multe servicii web, de la ofertanți diverși, rezultatul însă apărând ca fiind „dintr-o bucată”, fără întreruperi sau alte dezavantaje.
  • Noile aplicații bazate pe web duc la efectul că utilizatorii, chiar și atunci când nu sunt foarte versați tehnic, participă direct la răspândirea prin web a informațiilor și opiniilor.

Toate aceste fațete recente ale webului sunt ocazional desemnate drept „software social”.

Rețele sociale[modificare | modificare sursă]

Într-o rețea socială membrii înscriși participă chiar ei la conținutul rețelei (prin adăugare de fotografii, videouri, știri și altele), dar sunt expuși unor pericole specifice din Internet, cum ar fi pierderea confidențialității datelor private și altele. Câteva exemple de rețele sociale:

  • facebook - circa 250 mil. membri (iulie 2009)
  • Flickr - pentru fotografii
  • Hi5 - pe locul 2 dintre cele mai vizitate rețele sociale din România[1]
  • myspace - circa 220 mil. utilizatori pe tot globul (martie 2009)
  • Twitter - circa 20 - 25 mil. membri (iulie 2009)
  • YouTube - pentru filme și video
  • LinkedIn - pentru managementul carierei

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cele mai vizitate site-uri din România

Legături externe[modificare | modificare sursă]