Vasili Stalin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Vasili Iosifovici Stalin (în limba rusă Василий Иосифович Сталин), 21 martie 192119 martie 1962, a fost fiul lui Iosif Vissarionovici Stalin și al celei de-a doua soții a acestuia, Nadejda Allilueva. Ca elev nu s-a remarcat decât prin năzbâtiile făcute, rezultatele școlare fiind foarte modeste, (rareori reușind note de 4, în sistemul sovietic de notare de la 1 la 5). În viața sa, o schimbare majoră a reprezentat-o decesul mamei, (circumstanțele morții acesteia nu au fost niciodată lămurite). Practic, după acest moment, I. V. Stalin a încetat să-și mai viziteze copii, Vasili și sora lui, Svetlana, au rămas în grija bonei, Karolina Til, și a șefului gărzii personale a dictatorului. Acesta din urmă l-a desemnat pe unul dintre subordonații săi, Seghei Efimov, să se ocupe de supravegherea continua a celor doi copii. Cu timpul, pe lângă rapoartele ofițerului însărcinat cu supravegherea copiilor, lui I. V. Stalin au început să-i parvină și „rapoartele” lui Vasili, în care acesta se justifica pentru năzbâtii, sau în care-și denunța supraveghetorul. La împlinirea vârstei de 17 ani, Vasili și-a exprimat dorința de a urma cursurile școlii de aviație Kacinsc, renumită în toată țara. Datorită rezultatelor la învățătură modeste, a fost nevoie de intervenția lui Lavrenti Beria pentru ca tânărul să fie admis la cursuri. Dacă, la început, Vasili Stalin s-a bucurat de un regim de favoare, (avea cameră separată, lua masa la popota ofițerilor, primea săptămânal permisie), în urma intervenției personale a tatălui său a pierdut orice privilegiu.

Serviciul militar activ l-a început în cadrul Diviziei a 16-a de aviație din Moscova. Cea mai mare parte a timpului nu și-a petrecut-o în cazarmă, ci în preajma sălilor și terenurilor de sport. La un meci de hochei a cunoscut-o pe Galina Bugdonskaia, care avea să-i devină soție în scurtă vreme. Cei doi aveau doar 19 ani când s-au căsătorit. Ca ofițer al Armatei Roșii, Vasili a avansat foarte repede în grad. La începutul celui de-al doilea război mondial a fost numit Inspector pentru aviație în Marele Stat Major. În decembrie 1941 era maior, pentru ca după două luni să fie deja colonel. A participat la luptele aeriene din timpul războiului, având un palmares de două avioane doborâte în lupte individuale și de trei avioane doborâte în lupta în formație. A terminat războiul la comanda unei divizii de aviație. S-a remarcat prin jafurile din zonele “eliberate” de Armata Roșie, în special în Germania Nazistă. La sfârșitul războiului a zburat în Uniunea Sovietică cu un avion plin de bunuri furate: aur, diamante, covoare, blănuri și… lenjerie fină de damă. A fost avansat la gradul de general-maior în 1946, general-locotenent în 1947, iar în 1948 a devenit comandantul Districtului militar Moscova. În urma unui incident survenit la o paradă militară din 27 iulie 1952, a fost destituit din funcție. După moartea tatălui său, au început să apară și necazurile. A fost arestat pe 28 aprilie 1953, după ce a participat la un banchet unde au fost prezenți și diplomați străini cărora le-ar fi destăinuit secrete de stat. A fost învinuit de denigrarea statului sovietic și a conducătorilor țării, de agitație și propagandă antisovietică, de abuzuri financiare în timpul serviciului și de neglijență criminală. S-au efectuat percheziții la domiciliul său din Moscova. Toți apropiații săi au avut de suferit în timpul anchetei.

Vasili Stalin pe coperta revistei Time, 1951

Ancheta a fost condusă de un procuror vestit pentru cruzimea sa, Lev Vladzimirscomu. În timpul cercetărilor nu s-au făcut presiuni asupra învinuitului, Vasili recunoscându-se vinovat pentru toate capetele de acuzare, chiar și pentru cele mai fanteziste dintre ele. În decembrie 1953, la scurtă vreme după încheierea anchetei, procurorul și șeful său direct, Lavrenti Beria, au fost executați prin împușcare. Deși a apelat la clemența noilor conductori sovietici, Vasili Stalin a fost considerat prea periculos, Hrușciov și Malenkov luând hotărârea ca el să fie judecat. Pe 2 septembrie 1955, Vasili Stalin a fost judecat într-un proces cu ușile închise, fără a avea dreptul la apărare, și a fost condamnat la 8 ani de închisoare și muncă disciplinară. În închisoarea cu regim special din Vladimir, a figurat în actele penitenciarului sub numele de Vasili Pavlovici Vasiliev. A fost eliberat pe 11 ianuarie 1960. Prin hotărârea CC al PCUS i s-a dat o pensie, a primit permisiunea de a purta uniforma de general cu toate decorațiile, i s-a repartizat un apartament de 3 camere în Moscova, i s-a acordat o despăgubire de 30.000 de ruble și un bilet de odihnă de 3 luni în Kislovodsc. Vasili Stalin s-a așteptat să primească și scuze oficiale, dar acest lucru nu s-a întâmplat. În această perioadă s-a agravat pornirea lui către consumul excesiv de alcool. Pe 9 aprilie 1960, a fost primit în audiență la Kliment Voroșilov, căruia i-a cerut să fie reprimit în serviciul activ al armatei, sau să i se dea un loc de muncă corespunzător. Enervat că rezolvarea cererii sale întârzie, Vasili s-a dus pe 15 aprilie la consulatul Chinei și a cerut o viză pentru tratament medical. În acea perioadă, relațiile dintre Uniunea Sovietică și Republica Populară Chineză erau foarte încordate. Reacția autorităților sovietice a fost foarte promptă de această dată. Pe 16 aprilie, Sovietul Suprem a hotărât punerea sub urmărire a lui Vasili, privarea de toate privilegiile și transferarea lui în Kazan, sub regimul arestului la domiciliu. A murit pe 19 martie 1962 ca urmare a complicațiilor apărute datorită alcoolismului cronic.

În 1999, Colegiul Militar al Curții Supreme de Justiție l-a reabilitat parțial, retrăgând acuzațiile de agitație și propagandă antisovietică. În 2002, trupul său a fost adus din Kazan și reînhumat într-un cimitir din Moscova.

Legături externe[modificare | modificare sursă]