Valul lui Traian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Valul lui Traian

Valul lui Traian este un complex de fortificații vallum aflate pe teritoriul României, Moldovei și Ucrainei.

România[modificare | modificare sursă]

Există trei linii de fortificații, în partea central-sudică a Dobrogei, întinzându-se de la Dunăre la Marea Neagră, cel mai probabil construite de către bizantini în secolele al X-lea – al XI-lea, în timpul împăraților Ioan I Tzimiskes și Vasile al II-lea.

Zidul cel mai vechi și mai mic, numit și Micul zid de pământ, are o lungime de 61 km și de desfășoară de la Cetatea Pătulului, pe malul Dunării, până la Constanța. Este construit în întregime din pământ, dar are un șanț pe latura de sud.

Al doilea, numit și Marele zid de pământ, are o lungime de 54 km și se suprapune pe anumite secțiuni primului. Începe la Dunăre, urmează valea Carasu și se termină la Palazu Mare, în vestul Constanței. Având o înălțime de aproximativ 3,5 m, prezintă șanțuri pe ambele laturi și 63 de fortificații: 35 mari numite castra și 28 mici numite castella, având între ele o distanță de aproximativ 1 km. Construit în timpul lui Ioan Tzimiskes, a fost distrus de populațiile migratoare, fiind reconstruit mai târziu.

Ziduri romane în România

Ultimul construit, Zidul de piatră, este făcut tot din pământ, însă are piatră pe partea superioară. Se întinde pe o lungime de 59 km de la sud de Axiopolis până la Marea Neagră, ajungând la 75 m sud de primul zid de fortificație. Baza de pământ are aproximativ 1,5 m, în timp de zidul de piatră ajunge și la 2 m. Are un șanț defensiv pe latura nordică și 26 de fortificații, la distanțe de 1–4 km.

Localitatea Valu lui Traian (fostă Hasancea) este numită astfel după fortificație.

Moldova[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul Republicii Moldova se păstrează două fragmente importante: Zidul de Jos și Zidul de Sus.

Primul este datat în secolul al III-lea, construcția lui fiind atribuită regelui got Athanaric.[1] Se întinde pe 126 km de la localitatea Vadul lui Isac de pe Prut, în raionul Cahul, către est în Buceag, oprindu-se la limanul Sasic (Cunduc) în Tatarbunar, Ucraina. Stema uiezdului Cahul, din Basarabia țaristă, prezenta Zidul lui Traian.

Zidul de Sus (sau Zidul lui Greuthungi) este atribuit goților lui Greuthungi (secolul al IV-lea), fiind construit pentru apărarea frontierei împotriva atacurilor hunilor.[1] Se întinde pe 120 km de la Nistru, în Chițcani, lângă Thighina, până la Prut, orașul Leova, traversând actualele raioane Căușeni, Cimișlia și Leova.

Ucraina[modificare | modificare sursă]

Valul lui Traian se găsește în Podolia, întinzându-se în oblasturile Camenița, Novaia Ușița și Hmelnițki. O parte din Zidul de Jos din Moldova se încheie în Ucraina.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Peter Heather. The Goths, p. 100.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Rădulescu Adrian, Bitoleanu Ion. Istoria românilor dintre Dunăre și Mare: Dobrogea. Editura Științifică și Enciclopedică. București, 1979.