Server
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Server |
|---|
|
| Producători mai cunoscuţi |
În tehnologia informaţiei, un server este un program de aplicaţie care furnizează servicii altor aplicaţii (numite aplicaţii client), aflate pe acelaşi calculator sau pe calculatoare diferite. De obicei, aplicaţia server aşteaptă conexiuni din partea aplicaţiilor client. Se mai numeşte server şi calculatorul pe care rulează una sau mai multe asemenea aplicaţii. Deseori soluţia pentru mari aplicaţii cu mulţi utilizatori se bazează tocmai pe arhitectura client-server, care constă din cel puţin 2 aplicaţii (şi deseori cel puţin 2 computere).
Cuprins |
[modifică] Descriere
Serverele ocupă un loc important în tehnologia informaticii, la fel ca şi minicomputerele în trecut, care însă au fost înlocuite. Un server este o aplicaţie pe computer, uneori chiar un computer întreg, care operează continuu în reţeaua sa şi aşteaptă solicitări din partea altor calculatoare din reţea. Serverele pot fi folosite simultan şi pentru alte scopuri, dar când nevoile o cer, ele pot fi rezervate exclusiv pentru funcţia de server. De exemplu, un calculator se poate folosi într-un birou simultan pentru două scopuri, ca staţie de lucru şi ca server pentru celelalte calculatoare din birou. Cuvântul server provine din cuvântul englez to serve – a servi: calculatorul server poate în principiu deservi întreaga reţea de calculatoare-clienţi, pentru a asigura accesul la toată paleta de forme de conectare şi servicii. Deseori unul şi acelaşi computer poate juca ambele roluri, şi de server, şi de client, în acelaşi timp. Numele de server este un alt termen pentru Host computer – computer gazdă, spre deosebire de alte elemente "inteligente" din reţea cum ar fi routerele şi switch-urile.
În zilele noastre serverele se aseamănă fizic cu celelalte calculatoare uzuale, deşi configuraţia hardware este deseori optimizată pentru funcţionarea lor ca servere. Multe componente de hardware sunt identice cu cele ce le găsim într-un calculator personal. Totuşi serverele rulează sisteme de operare şi programe specializate care sunt foarte diferite faţă de cele folosite pe calculatoare personale şi staţiile de lucru.
Serverele nu trebuiesc confundate cu calculatoarele mainframe (se citeşte aproximativ 'mein-freim), care centralizează informaţii şi procesează activităţile firmelor mari. Un mainframe poate în principiu să funcţioneze simultan şi ca server, sau chiar ca mai multe servere virtuale, pe lângă toate celelalte activităţi. Multe societăţi mari au ambele tipuri de calculatoare, anume şi mainframe, şi servere. Acestea din urmă sunt de obicei mici, multe şi descentralizate.
Serverele deservesc resurse hardware care sunt partajate şi pot uneori fi controlate de către calculatoarele-client, cum ar fi imprimante (atunci serverul se numeşte print server) sau sisteme de fişiere (atunci el se numeşte file server). Această partajare permite un acces şi o securitate mai bune; ea poate reduce cheltuielile pentru dispozitive periferice.
[modifică] Istorie
Serverele au apărut în paralel cu reţelele de calculatoare. Reţelele permit calculatoarelor să comunice unul cu celalalt, iar cu cât reţeaua este mai mare apare nevoia ca un calculator să ia rolul de server care să deservească alte calculatoare (acestea interacţionând eventual direct cu utilizatorii umani), care îşi asumă la rândul lor rolul de client.
Şi după apariţia serverelor reţelele s-au dezvoltat şi au crescut mai departe; în schimb minicomputerele – care erau mai eficiente decât cele personale dar mai puţin eficiente decât mainframe-urile – au dispărut sau au fost "absorbite" de unele din aceste servere (au preluat rolul de server).
Apariţia reţelelor cu calculatoare personale, a Internetului şi răspândirea utilizatorilor acestor servicii au dat un impuls puternic dezvoltării serverelor.
[modifică] Dispozitive de tip server
Cu toate că serverele pot fi construite, din comoditate, din componente obişnuite de calculatoare, este necesar ca, pentru operaţii rapide şi de mare amploare, serverele să folosească configuraţii hardware optimizate pentru aceste cerinţe.
De exemplu, serverele au încorporate în ele componente mecanice de „rezistenţă industrială”, cum ar fi hard-discurile şi ventilatoarele, fiind de performanţă şi fiabilitate mare, bineînţeles la preţuri mari. Aspectul estetic este ignorat, pentru că acestea sunt montate în camere tehnice, şi sunt văzute doar de cei ce le întreţin sau le repară. Cu toate că serverele oferă mult spaţiu pe disc, pentru mărirea siguranţei în funcţionare sunt folosite hard-discuri de capacitate mică, numeroase, interconectate în mod special. Viteza microprocesorului poate fi mult mai mică la un server în comparaţie cu un calculator personal. Operaţiile de intrare/ieşire sunt executate mult mai rapid în cazul lipsei interfeţei grafice a utilizatorului (GUI), şi în aceste cazuri se măreşte puterea de calcul în favoarea altor procese. Folosirea mai multor microprocesoare duce la o mai mare fiabilitate în comparaţie cu un singur microprocesor.
Lipsa GUI (sau faptul că este foarte rar folosită) face ca să nu fie necesară instalarea de plăci grafice sofisticate. De asemenea nu sunt absolut necesare nici alte componente cum ar fi placa de sunet, porturi USB sau joystick-uri.
Pentru că serverele trebuie să lucreze în mod continuu cu mare siguranţă, se folosesc de exemplu ventilatoarele zgomotoase dar eficiente şi sigure, sau, în unele cazuri, sisteme centralizate de aer condiţionat. De asemenea se folosesc Uninterruptible Power Supplies (UPS-uri) pentru a fi siguri de continuitatea de alimentare cu energie electrică, astfel ca penele din reţeaua publică de curent să nu provoace stricăciuni ireparabile.
[modifică] Programe pentru servere
Diferenţa majoră între computerele personale şi servere nu este partea hardware ci partea de software. Pe servere rulează sisteme de operare care sunt special proiectate pentru acestea. De asemenea ele rulează aplicaţii special proiectate pentru procesele dorite.
[modifică] Sisteme de operare
Sistemul de operare Microsoft Windows este predominant în rândul computerelor personale, dar în lumea serverelor cele mai populare sistem de operare sunt FreeBSD, Sun Solaris şi GNU/Linux – care derivă şi sunt asemănătoare cu sistemul de operare UNIX. UNIX a fost proiectat iniţial pentru microcomputere şi pentru servere, care au înlocuit treptat microcomputerele. UNIX a fost o alegere logică şi eficientă ca sistem de operare pentru servere.
Sistemele de operare orientate spre servere au multe proprietăţi în comun, care să le facă mai compatibile între ele, cum ar fi: lipsa interfeţei grafice GUI (sau existând doar o opţiune GUI); abilitatea de a reconfigura sistemul (hardware şi software) în unele cazuri fără oprirea sistemului; facilităţi de a crea copii de siguranţă (backup-uri) pentru datele importante, la intervale de timp frecvente şi/sau regulate; posibilitatea de a muta date între diferite partiţii sau dispozitive printr-un mod „transparent” (invizibil, nederanjant) pentru utilizator; capacităţi flexibile şi complexe de lucru în reţea; proprietăţi (daemoni în UNIX sau servicii în Windows) care fac ca execuţia programelor să fie mai eficientă; sistem de securitate etanş, protecţia datelor şi a memoriei. De asemenea aceste sisteme de operare pentru servere, în multe cazuri interacţionează cu senzori hardware, pentru a detecta anumite stări cum ar fi: supraîncălzirea, defecţiuni la microprocesor sau hard-disc, sau alte tipuri de avertizări, astfel ca operatorul uman să poată acţiona pentru remedierea defecţiunilor.
Deoarece în unele cazuri cerinţele serverelor sunt diametral opuse celor ale calculatoarelor personale, este foarte dificil să se proiecteze un sistem de operare care să se preteze pentru ambele medii la fel de bine; sistemele de operare pot fi croite pentru calculatoare personale, fără însă să fie ideale şi pentru servere, şi vice-versa.
Windows este mai puţin folosit la servere decât cea mai recentă versiune al popularului Mac OS X (acesta este bazată pe UNIX şi dă acces complet utilizatorilor săi la sistemul de operare UNIX) din familia sistemelor de operare pentru calculatoare personale şi unele sisteme de operare având structura de bază proprie (cum ar fi z/OS); dar majoritatea serverelor folosesc sisteme de operare, versiuni ale UNIX sau clonele acestuia. Chiar şi în cazul popularului sistem de operare GNU/Linux de tip UNIX, folosit frecvent pe servere, sistemul poate fi ideal pentru servere, dar poate fi nesatisfăcător pentru calculatoarele personale.
Apariţia serverelor bazate pe microprocesoare a facilitat apariţia mai multor versiuni ale sistemului de operare UNIX care rulează pe microprocesoare de tip Intel x86 sau AMD, incluzând Solaris, GNU/Linux şi FreeBSD. De asemenea familia sistemelor de operare Microsoft Windows rulează pe dispozitive de tip Intel sau AMD, iar începând cu sistemul de operare Windows NT s-au încorporat anumite caracteristici care fac posibilă utilizarea acestuia pe servere.
În timp ce sistemele de operare pentru servere şi cele pentru calculatoarele personale rămân distincte, în ambele cazuri îmbunătăţirea performanţelor şi siguranţei hardware face neclară diferenţa dintre acestea. Doar un criteriu de bază le mai separă, producătorii şi distribuitorii. În zilele noastre, unele sisteme de operare pentru calculatoare personale sau servere partajează acelaşi cod sursă şi diferă doar la unii termeni de configurare.
[modifică] Aplicaţii pentru servere
Aplicaţiile pentru servere sunt specifice, realizate pentru a executa numai operaţii de tip server, la fel ca şi aplicaţiile pentru calculatoarele personale sau de tip mainframe, care sunt proiectate special pentru mediile respective.
Majoritatea aplicaţiilor server se remarcă prin faptul că sunt total neinteractive; ele nu afişează informaţii pe ecran şi nici nu aşteaptă comenzi de la utilizator. De fapt ele lucrează discret cu serverul şi conlucrează doar cu staţiile de lucru (clienţii) care sunt legate la server. Aceste tipuri de aplicaţii se numesc daemoni în terminologia UNIX, şi servicii în terminologia Windows.
Aplicaţiile server pornesc, de obicei, în momentul pornirii serverului, continuând să ruleze până când serverul este oprit. Un server care primeşte numai cereri foloseşte aceleaşi tipuri de aplicaţii tot timpul, şi nu poate confirma calculatorului care a emis cererea că aceasta a fost îndeplinită. Unele aplicaţii server din anumite sisteme de servere pornesc doar în momentul când primesc o cerere de la un client, iar după ce au satisfăcu-o se opresc din nou.
[modifică] Servere pe Internet
Aproape toată structura Internetului se bazează pe modelul de client-server. Multe milioane de servere din toată lumea sunt conectate la Internet şi rulează continuu. Majoritatea serviciilor oferite pe Internet rulează pe servere: Web; Domain Name System; electronic mail sau poştă electronică; file transfer sau transfer de fişiere; instant messaging sau mesagerie instantă; fişiere audio şi video; jocuri ş.a.m.d. Pentru orice acţiune care este iniţiată de un utilizator al Internetului, unul sau mai multe servere interacţionează unul cu celălalt.
