Sablare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sablarea este procesul de curăţare sau finisare a metalului, pietrei, sticlei sau a altui material solid cu ajutorul alicelor metalice, elctrocorindonului, nisipului sau al altor materiale abrazive granulare care sunt propulsate cu viteză prin centrifugare mecanică sau cu ajutorul unui jet de gaze sau lichide spre suprafaţa materialelor de prelucrat.
Fenomenul de sablare poate fi observat şi în natură sub forma eroziunii eoliene a solului.
Primul brevet de invenţie privind sablarea a fost emis în anul 1870, în Anglia, pe numele lui Benjamin Chew Tilghman - originar din Philadelphia, Pennsylvania, USA - sub numărul de înregistrare 2147/18.10.1870. În 03.11.1870 Tilghman obţine brevetul cu numărul 2900, brevet ce acoperă principiile de funcţionare pentru instalaţiile de sablare cu aruncătoare mecanice centrifugale (turbine).
[modifică] Definiţii
Pentru o bună înţelegere a procesului de sablare este necesară definirea parametrilor suprafeţei sablate şi descrierea utilităţii acestora.
Gradul de curăţare
Performanţa diverselor tratamente care se aplică suprafeţelor metalice este puternic influenţată de eventualii contaminanţi existenţi pe ea, din acest motiv gradul de curăţare este poate cel mai important parametru ce se urmăreşte pe parcursul sablării.
Gradul de curăţare este definit în standardul ISO 8501-1 cu ajutorul unui pictorial comparativ, plecând de la calitatea suprafeţelor metalice ce urmează a fi sablate. Calitatea iniţială a suprafeţei metalului este împărţită în următoarele categorii:
Suprafaţă de calitate A - Metalul este acoperit cu ţunder puternic aderent sau cu alte depuneri rezultate în procesul de laminare sau turnare, fără a prezenta însă urme de oxidare.
Suprafaţă de calitate B - Metalul este acoperit cu ţunder slab aderent sau cu alte depuneri rezultate în procesul de laminare sau turnare, prezintă şi uşoare urme de oxidare.
Suprafaţă de calitate C - Metalul prezintă urme de ţunder sau alte depuneri rezultate în procesul de laminare sau turnare, fiind puternic oxidat.
Suprafaţă de calitate D - Metalul este puternic oxidat, suprafaţa fiind corodată în profunzime.
Gradele de curăţare pentru suprafeţele metalice definite în ISO 8501-1 sunt:
Sa1 - De pe suprafaţa metalului au fost îndepărtate prin sablare depunerile slab aderente cum ar fi rugina, ţunderul, vopseaua şi mizeria. Se acceptă prezenţa pe suprafaţa sablată a vopselei şi a ţunderului puternic aderent, cu toate acestea întreaga suprafaţă trebuie să fi fost sablată.
Sa2 - De pe suprafaţa metalului au fost îndepărtate prin sablare depunerile de ţunder, vopsea şi rugină. Se acceptă prezenţa petelor superficiale de oxizi (umbre) iar în cazul în care suprafaţa iniţială era de calitate D, se acceptă şi prezenţa depunerilor pe fundul craterelor de coroziune.
Sa2 1/2 - De pe suprafaţa metalului au fost îndepărtate prin sablare toate depunerile de ţunder, vopsea şi rugină. Se acceptă prezenţa urmelor de oxizi cel mult sub forma de zgârieturi sau puncte, cu condiţia ca cel puţin 95% din suprafaţa sablată să fie perfect curată (argintie).
Sa3 - De pe suprafaţa metalului au fost îndepărtate absolut toate depunerile de ţunder, vopsea şi rugină. Nu se acceptă absolut nici o urmă de contaminare superficială.
Pictorial cu o suprafaţă metalică de calitate C şi gradele de curăţare ale acesteia:
Rugozitatea
Reprezintă măsurarea la o scală mică, a variaţiilor în înălţime a unei suprafeţe fizice (conform metrologiei suprafeţelor). Această măsurare este opusă variaţiilor la o scală mare care fac parte din geometria suprafeţei sau denivelărilor nedorite. Rugozitatea poate fi o suprafaţă nedorită deoarece cauzează fricţiune şi uzură, dar poate fi şi benefică, deoarece permite prinderea lubrifianţilor şi preîntâmpină sudarea acestora.
Indexul Internaţional de Rugozitate (International Roughness Index - IRI) este un parametru folosit pentru determinarea comparativă a rugozităţii.
| Codul | Semnificaţie | Explicaţie |
|---|---|---|
| R1 | foarte mare | „zgrunţuros" - zgârie ia pipăit |
| R2 | mare | „aspru" - neregularităti uşor de simţit |
| R3 | mijlocie | „prăfos" - neregularităţi fine la pipăit |
| R4 | mică | „neted" |
| R5 | foarte mică | „săpunos" |
Masurarea rugozitatii
Pentru estimarea rugozităţii sau profilului unei suprafeţe sablate, se recomandă utilizarea unor instrumente de măsură şi control specializate.
Comparatoarele se folosesc pentru a măsura gradul de rugozitate a suprafeţei sablate. Sunt disponibile în variante pentru măsurarea rugozităţii suprafeţelor sablate cu alice rotunde şi pentru măsurarea rugozităţii suprafeţelor sablate cu alice colţuroase. Verificarea şi preîntâmpinarea utilizării abrazivului contaminat, vor preveni costurile aferente refacerii învelişului suprafeţelor. Metoda de testare constă în compararea vizuală şi tactilă a suprafeţei cu fiecare segmentai comparatorului. Segmentul care se apropie cel mai mult ca aspect, de suprafaţa de testare, ajută la încadrarea suprafeţei în unul din segmente.
Testarea cu instrumente digitale ce determină distanţa „vârf-vale" reprezentată prin coeficientul Rz se face prin calcularea mediei a 10 măsurători efectuate în locaţii prestabilite. Înainte de începerea citirilor se recomandă calibrarea aparatului pe o plăcuţă de sticlă.
Verificarea rugozităţii are o importanţă deosebită în procesele de acoperire. Dacă rugozitatea este prea mică, aceasta are ca şi consecinţă diminuarea aderenţei învelişului la substrat. La polul opus, dacă rugozitatea este prea mare, există pericolul ca vârfurile profilului suprafeţei să rămână neacoperite, permiţând astfel apariţia ruginei.
[modifică] Referinţe
- en Preparation of steel substrates before application of paints and related products
- Elcometer 128 Pictorial Surface Standards
