Robert al II-lea de Artois
| Robert al II-lea de Artois | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | septembrie 1250  Mansoura(d), Sultanatul Mameluc |
| Decedat | (51 de ani) Kortrijk, Flandra, Belgia |
| Înmormântat | abbaye de Maubuisson[*] |
| Cauza decesului | ucis în luptă |
| Părinți | Robert I de Artois Matilda de Artois |
| Frați și surori | Bianca de Artois Guy IV de Saint-Pol[*] Ugo al II-lea de Blois Jacques Ier de Châtillon[*] |
| Căsătorit cu | Amicia de Courtenay (din ) Agnes of Dampierre[*] (din ) Marguerite d'Avesnes[*] (din ) |
| Copii | Mahaut d'Artois[*] Philippe d'Artois[*] |
| Ocupație | Regent militar |
| Limbi vorbite | limba franceză |
Modifică date / text  | |
Robert al II-lea (n. septembrie 1250 – d. 11 iulie 1302) a fost conte de Artois.
Viața[modificare | modificare sursă]
Robert a fost fiul postum și moștenitorul contelui Robert I de Artois cu Matilda de Brabant.[1] Totodată, Robert era nepot de frate al regelui Ludovic al IX-lea al Franței.[2]
Soldat experimentat, Robert a luat parte la Cruciada aragoneză și a încercat să incadeze Sicilia în 1287.[3] De asemenea, el a înfrânt pe flamanzi în 1297 în bătălia de la Furnes.[4] El a fost încă o dată trimis în Flandra în iulie 1302, unde a început să devasteze teritoriul și a încercat să captureze orașul Kortrijk. Apoi, s-a confruntat cu armata flamandă în bătălia pintenilor de aur (la Courtrai). Infanteria sa a avansat cu succes împotriva flamanzilor (care erau în principal miliții orășenești), însă a ordonat apoi retragerea, pentru a permite cavaleriei să desăvârșească victoria. Însă având de a face cu un teren mlăștinos, cavalerii săi nu au izbutit să dea lovitura zidului de scuturi făcut de flamanzi, drept pentru care ei au fost zdrobiți și măcelăriți. Robert a condus o parte din rezervele sale pentru un nou atac în încercarea de a întoarce soarta luptei, însă a fost doborât de către infanteria flamandă.[5]
În 1288 Robert a început lucrările la un mare parc la Hesdin. Acesta conținea o menajerie, crescătorii de păsări, heleștee, livezi, o grădină împrejmuită și locuri pentru turniruri.[6][7]
Familia[modificare | modificare sursă]
În 1262, în Paris a avut loc căsătoria lui Robert cu Amicia de Courtenay (n. 1250–d. 1275), fiică a seniorului Petru de Conches, strănepot al regelui Ludovic al VI-lea al Franței cu Perronelle de Joigny.
Ei au avut trei copii:
- Mahaut (n. 1268–d. 1329), succesoare la conducerea comitatului de Artois
- Filip (n. 1269–d. 1298)
- Robert (n. 1271, decedat de tânăr)
După moartea Amiciei, Robert s-a recăsătorit în două rânduri: mai întâi, în 1277, cu Agnes de Dampierre (n. 1237–d. 1288), moștenitoare a Bourbonului, iar apoi, în 18 octombrie 1298 cu Margareta (d. 1342), fiică a contelui Ioan al II-lea de Hainaut. După moartea lui Robert, comitatul de Artois a fost moștenit de către fiica sa Mahaut, însă nepotul său Robert al III-lea a contestat domnia acesteia.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Leese, Thelma Anna, Blood royal: issue of the kings and queens of medieval England, 1066-1399, Heritage Books Inc., 2007, p. 197.
- ^ Jordan, William Chester. „Count Robert's "Pet" Wolf” (PDF). Accesat în .
- ^ Housley, Norman, The later Crusades, 1274-1580: from Lyons to Alcazar, Oxford University Press, 1992, p. 204.
- ^ Funck-Brentano, Fr., The Middle Ages, (WILLIAM HEINEMAW LTI), p. 375.
- ^ Dunbabin, Jean, A hound of God: Pierre de la Palud and the fourteenth-century church, Oxford University Press, 1991, p. 178.
- ^ Landsberg, Sylvia (). The Medieval Garden. New York: Thames and Hudson. p. 22.
- ^ Macdougall, Elisabeth B. Medieval Gardens. Google Books. Accesat în .
Surse[modificare | modificare sursă]
- Dunbabin, Jean, A hound of God: Pierre de la Palud and the fourteenth-century church, Oxford University Press, 1991.
- Funck-Brentano, Fr., The Middle Ages, WILLIAM HEINEMAW LTI.
- Housley, Norman, The later Crusades, 1274-1580: from Lyons to Alcazar, Oxford University Press, 1992.
- Leese, Thelma Anna, Blood royal: issue of the kings and queens of medieval England, 1066-1399, Heritage Books Inc., 2007.