Renașterea timuridă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Renașterea timuridă
DatăSecolul al XIV-lea - Secolul al XVI-lea
LocațieImperiul timurid (Asia Centrală și Persia)
Patron(i)  Modificați la Wikidata
ParticipanțiDinastia Timuridă Imperiile de praf de pușcă: Imperiul Mogul[1] Imperiul Otoman[2] Imperiul Safavid[2]
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Renașterea timuridă
Data secolul al XIV-lea - secolul al XVI-lea
Locație Imperiul Timurid (Asia Centrală și Persia)
Participanții Dinastia Timurid Imperiile de praf de pușcă : Imperiul Mogul[3] Imperiul Otoman[2] Imperiul Safavid[2]

Renașterea timuridă a fost o perioadă istorică din istoria asiatică și islamică, care a cuprins sfârșitul secolului al XIV-lea, cel de-al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. În urma stagnării treptate a Epocii de Aur islamice, în Imperiul Timurid, cu sediul în Asia Centrală condus de dinastia Timuridă, s-a produs o renaștere a artelor și științelor. Mișcarea s-a răspândit în întreaga lume musulmană.[4] Cuvântul de origine franceză renaștere definește o perioadă ca fiind una de renaștere culturală. Folosirea termenului pentru descrierea acestei perioade a ridicat rezerve în rândul savanților, între care unii o văd ca pe un cântec de lebădă al culturii timuride.[4][5]

De la stânga la dreapta: Portret al lui Timur Lenk, Marea Moschee din Herat, Interiorul Gur Emir, Sculpturile lui Ulugh Beg⁠(d), Al-Kashi, Ali Qushji⁠(d) și ale altor oameni de știință.

Renașterea timuridă a fost puțin mai devreme decât mișcarea Renașterii în Europa.[6][7] Unii au descris-o ca fiind egală în faimă cu Quattrocento italian.[5] Renașterea timuridă a atins apogeul în secolul al XV-lea, după sfârșitul perioadei de invazii și cuceriri mongole.

Bazată pe idealurile islamice,[8] bazele Renașterii timuride includ reconstrucția Samarkandului și inventarea șahului lui Timur Lenk de către Timur, domnia lui Șah Rukh și a consoartei sale Gohar Șad în Herat (un oraș care rivaliza cu Florența Renașterii italiene ca centru al unei renașteri culturale),[9][10] perioada astronomului și matematicianului Ulugh Beg⁠(d) (împreună cu notabili alți polihistori și savanți islamici) și construirea unor centre de învățare suplimentare de către patronul artei Sultan Husayn Bayqara⁠(d).[11] Domnia timuridă a experimentat un interes reînviat pentru arta persană clasică. Au fost întreprinse proiecte de construcție la scară largă, creându-se mausolee, medrese și kitabhane - ateliere de carte islamică medievală. Studiile matematice și astronomice au fost revigorate, iar la începutul secolului al XVI-lea s-a atins stăpânirea armelor de foc.

Comisioanele majore din timpul vieții lui Timur au fost Palatul de vară din Șahrisabz, Moscheea Bibi-Khanym și construcția Registanului⁠(d).[12] Orașul Herat a devenit în această perioadă un important centru al vieții intelectuale și artistice în lumea musulmană.[12] Samarkand, un centru de studii academice care a fost distrus anterior în timpul cuceririi mongole a Horezmului, a devenit centrul Renașterii și al civilizației islamice în general datorită reconstrucției din perioada respectivă.[13]

Renașterea timuridă a fost diferită de evoluțiile culturale și artistice anterioare ale dinastiei Buyid prin faptul că nu a fost o renaștere directă a modelelor clasice, ci mai degrabă o lărgire a atractivității lor culturale prin includerea mai multor stiluri colocviale în limba persană. Renașterea timuridă a fost moștenită de către India Mogulă[14][15][16] și a avut o influență semnificativă asupra celorlalte state din epoca islamică a prafului de pușcă (Turcia otomană și Iranul safavid).[17]

Galerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „The Art of the Timurid Period (ca. 1370–1507)”. www.metmuseum.org. Accesat în . 
  2. ^ a b c d Dale, Stephen Frederic (). „The Legacy of the Timurids”. Journal of the Royal Asiatic Society (în engleză). 8 (1): 43–58. doi:10.1017/S1356186300016424. ISSN 1474-0591. 
  3. ^ "The Art of the Timurid Period (ca. 1370–1507)". www.metmuseum.org. Retrieved 2021-03-11.{{cite web}}: CS1 maint: url-status (link)
  4. ^ a b Subtelny, Maria Eva (noiembrie 1988). „Socioeconomic Bases of Cultural Patronage under the Later Timurids”. International Journal of Middle East Studies. 20 (4): 479–505. doi:10.1017/S0020743800053861. Accesat în . 
  5. ^ a b Ruggiero, Guido (). A Companion to the Worlds of the Renaissance, Guido Ruggiero. ISBN 9780470751619. Accesat în . 
  6. ^ The Connoisseur - Volume 219 - Page 128
  7. ^ Europe in the second millenium: a hegemony achieved?
  8. ^ World History as the History of Foundations, 3000 BCE to 1500 CE By Michael Borgolte, page 293
  9. ^ Periods of World History: A Latin American Perspective - Page 129
  10. ^ The Empire of the Steppes: A History of Central Asia - Page 465
  11. ^ „Timurids”. The Columbia Encyclopedia (ed. Sixth). New York City: Columbia University. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b „The Art of the Timurid Period (ca. 1370–1507)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „Timurids”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Strange Parallels: Volume 2, Mainland Mirrors: Europe, Japan, China, South Asia, and the Islands: Southeast Asia in Global Context, C.800-1830 by Victor Lieberman Page 712
  15. ^ Imperial Identity in the Mughal Empire by Lisa Page 4
  16. ^ Sufism and Society: Arrangements of the Mystical in the Muslim World, 1200–1800 edited by John Curry, Erik Ohlander, Page 141
  17. ^ The Silk Road: A Very Short Introduction by James A. Millward.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Renașterea_timuridă&oldid=15685170