Religia în Spania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Biserica Romano-Catolică este cea mai mare valoare nominală de creștini,prezente în țară.Potrivit unui studiu realizat de Centrul Spaniol de Cercetare Sociologică,in iulie 2009,aproximativ 73% dintre spanioli sunt catolici,2% alte religii si aproximativ 22% spanioli cu nici o religie.Majoritatea spaniolilor nu participă în mod regulat la serviciile religioase.Acelasi studiu arată că spanioli care se identifica ca fiind religiosi,58% rareori sau niciodată merg la biserică,17% merg la biserică de cateva ori pe an,9% merg de cateva ori pe luna si 15% merg in fiecare duminică sau de mai multe ori pe saptămană.O majoritate covarsitoare de spanioli tineri,incluzand pe cei care sunt catolici,ignoră sfaturile conservatoare ale bisericii in probleme ca sexul pre-marital,orientari sexuale sau contraceptia.Numarul total al preotilor de mir s-a micșorat de la 24,300 in 1975 la 19,307 in 2005.Călugarițele ,de asemenea,au scazut 6,9% la 54,160 in perioada 2000-2005.

Astăzi[modificare | modificare sursă]

Conform celui mai recent Eurobarometru 2005,59% dintre cetățeni spanioli au răspuns ca„cred ca exista un Dumnezeu”,21% au răspuns că „cred că există o forță,un spirit”,18% au răspuns ca„nu cred ca există vreun spirit,fortă sau Dumnezeu”. În timp ce Biserica Romano-Catolică este cea mai puternică valoare nominală în Spania,majoritatea spaniolilor aleg sa ignore invataturile acesteia.Agnoticismul si Ateismul se bucura de prestigiu social,conform secularizarii generale a Europei de Vest.Razboaiele culturale sunt mai degraba legate de politica decat religie,uriasa lipsa de populariate a religiei fiind legata de probleme ca creationismul ,care le impiedica sa fie utilizate in astfel de conflicte.Eforturile revivaliste ale Bisericii Romano-Catolice si alte credinte nu au avut nici un succes semnificativ din sfera lor de influenta anterioare.

Conform Eurobarometrului 69(2008),doar 3%dintre spanioli considera religia ,ca una dintre trei ,cele mai importante valori,chiar mai mic decat media europeana de 7%.Dovezi cu privire la caracterul laic al Spaniei Contemporane,pot fi vazute in sprijinul larg pentru legalizarea casatoriilor intre persoanele de acelasi sex in Spania,peste 70% dintre spanioli acorda sprijin casatoriilor gay,potrivit unui studiu realizat de catre un Centru de Cercetare Sociologica in 2004.Intr-adevar in iunie 2005 un proiect de lege a fost votat de 187 voturi la 147 pentru a permite casatoriile gay,facand din Spania a-treia tara in Uniunea Europeana ,care permite cuplurilor de acelasi sex a se casatori.Acest vot a fost impartit de-a lungul liniilor conservatoare-liberale,cu PSOE si cu alte parti de stanga sustinand masura si PP impotriva sa. Propunerile de a schimba legile divortului pentru a face ca procesul sa dureze mai putin si pentru a elimina necesitatea unui vinovat ,sunt de asemenea populare.

Valurile precedente de imigrari,in special in timpul si dupa anii 1990 ,au condus la un numar tot mai mare de musulmani,care numara un milion de membri.Astazi,Islamul este a-doua religie ca marime din Spania ,dupa romano-catolicism,reprezentand aproximativ 2,5% din populatia totala.Hindusi si Sikhus numara mai putin de 0,3%.Alte confesiuni religioase reprezentate in Spania includ budisti si comunitatile Baha.Evrei numara mai putin de 1% din populatie,mai ales in Barcelona,Madrid si Murcia.Protestantismul,de asemenea,a fost stimulat de imigrare,dar ramananand totusi o forta mica printre spanioli nativi.Spania a fost vazuta ca un cimitir pentru misionarii straini printre protestantii evanghelici.Bisericile protestante au circa 1.200.000 membri. De-a lungul acestor valuri de imigrari,un numar important de oameni din America Latina,care sunt de obicei practicieni catolici,au ajutat Biserica Catolica la recuperarea unor mase de oameni(mase de duminica),care in anii 1960 si 1870 existau,dar s-au pierdut in anii 1980.

În cursul ultimului deceniu, implicarea Bisericii Catolice in afacerile politice prin intermediul unor grupuri speciale cum ar fi Opus Dei, Calea Neocatehumenica sau Legiunea lui Cristos, in special prin intermediul politicienilor importanti in partidul popular de dreapta, a crescut din nou. Mass-media, veche si noua, a contribuit de asemenea la aceasta implicare a bisericii in politica. Biserica nu mai este vazuta ca o institutie neutra si independenta in politica si este, in general, aliniata cu opiniile si politica Partidului Popular. Aceasta implicare a avut, ca consecinta, o noua critica din partea unor importante sectoare de oameni (in special, majoritatea din partea votantilor de dreapta) impotriva Bisericii si a felului in care aceasta este sustinuta economic de stat.