Policarp de Smirna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sf. Policarp de Smirna

Policarp (d. cca. 155, Roma), a fost episcop în Asia Mică, martir, sfânt.

Viața[modificare | modificare sursă]

Policarp a fost ucenic al Apostolilor, fiind numit de Apostolul Ioan Episcop al Smirnei (cf. Ap 2, 8-11). A mers la Roma ca reprezentant al Bisericilor din Asia Mică pentru a discuta cu Papa Anicet chestiunea datei sărbătorii Paștelui. În Asia Mică avea mare influență, fiind numit de necreștini "Învățătorul Asiei, Părintele creștinilor, nimicitorul zeilor". Proconsulului roman, care-i cerea să-l blesteme pe Christos, i-a răspuns: "De Optzeci și șase de ani îi slujesc și nu mi-a făcut vreodată un rău; cum aș putea să-l jignesc pe Regele meu, care m-a răscumpărat?". A fost condamnat la moarte prin ardere pe rug, dar fiindcă focul nu-l ucidea, a fost străpuns cu pumnalul. S-a păstrat o relatare de încredere a martiriului său.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  1. Ediții de referință:
  • Th. Zahn in: O. v. Gebhardt/A. Harnack/Th. Zahn (Hrsg.), Patrum apostolicorum opera I, Leipzig 1876 (și în ediție latină),
  • J. B. Lightfoot, The Apostolic Fathers II, 3, London 1890, reprint Peabody, Mass. 1989, 321-350;
  • K. Lake, Apostolic Fathers I, LCL, London/Cambridge, Mass. 1912 u.o., 279-301;
  • F. X. Funk/K. Bihlmeyer, Apostolische Väter, Sammlung ausgewählter kirchen- und dogmengeschichtlicher Quellenschriften II, 1, Tübingen 21956 = 31970, 114-120;
  • P. Th. Camelot, Ignace d'Antioch, Polycarpe de Smyrne, Lettres. Martyre de Polycarpe, SC 10, Paris 1951. 41969, 176-192;
  • J. A. Fischer, Die apostolischen Väter, gr. und deutsch, München 1956. Darmstadt 81981, 227-265;
  • H. Urs von Balthasar, Die apostolischen Väter, Einsiedeln 1984 (doar trad.);
  • Die Apostolischen Väter, gr.-deutsch, hrsg. und üb. A. Lindemann/H. Paulsen, Tübingen 1992.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • M. Frenschkowski, "Polykarp", Biographisch-Bibliographisch Kirchenlexikon VII (1994) 809-815
  • "Liturgia orelor", Arhiepiscopia romano-catolică București 1994, p. 1311.
  • "Schott-Messbuch", Freiburg 1962.

Legături externe[modificare | modificare sursă]