Placă de rețea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Placă de rețea
Intel PRO-1000 GT PCI NIC.jpg
Producătorii cei mai cunoscuți

O placă de rețea, numită și „adaptor de rețea” sau „placă cu interfață de rețea”, este o piesă electronică proiectată pentru a permite calculatoarelor să se conecteze la o rețea de calculatoare. Termenul corespunzător în engleză este Network Interface Card, abreviat NIC. Pentru PC-uri placa este de obicei opțională; când este instalată într-un computer ea permite accesul fizic la resursele rețelei. Rețeaua permite utilizatorilor să creeze conexiuni cu alți utilizatori, în principiu pe două căi: prin cablu fizic, sau printr-o tehnologie radio, deci fără fir, de tip wireless. În ziua de azi conectarea la Internet (pe calea: PC - placă de rețea - rețea până la furnizorul de conexiune cu Internetul - Internet) a devenit primordială și foarte răspândită.

Fiecare placă de rețea poartă un identificator unic propriu, care îi permite să fie adresată și regăsită chiar și în rețelele cele mai mari, de întindere globală maximă.

Miniaturizarea permanentă a redus necesitatea plăcilor de rețea ca piesă separată; funcționalitatea necesară a rămas însă aceeași, fiind acum integrată pe placa de bază (motherboard).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]