Switch de rețea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Comutator gestionabil (configurabil) model PLANET SGSW 24240R

Un switch (numit și switch de rețea sau comutator de rețea) este un dispozitiv care realizează interconectarea diferitelor segmente de rețea pe baza adreselor MAC. Dispozitivele hardware uzuale includ switch-uri, care realizează conexiuni de 10, 100 sau chiar 1000 MB pe secundă, la semi-duplex sau duplex integral.

Semi-duplex înseamnă că dispozitivul legat astfel poate doar să trimită sau să primească informații la un moment dat, în timp ce duplex integral înseamnă posibilitatea trimiterii și primirii concomitente de informații.

Utilizarea extinderilor special proiectate fac posibilă realizarea unui număr mare de conexiuni utilizând diverse medii de rețea, incluzând tehnologii utilizate curent, precum Ethernet, Fibre Channel, ATM, IEEE 802.11.

Dacă într-o rețea sunt prezente doar switch-uri și nu există huburi, atunci domeniile de coliziune sunt fie reduse la o singură legătura, fie (în cazul în care ambele capete suportă duplex integral) eliminate simultan. Principiul unui dispozitiv de transmisie hardware cu multe porturi poate fi extins pe mai multe straturi, rezultând switch-ul multi-strat (multilayer).

Un Hub este cel mai simplu dispozitiv multi-port. Totuși, tehnologia folosită este considerată depășita din moment ce un hub retrimite orice pachet de date primit la toate porturile sale cu excepția celui de la care l-a primit. Atunci când se folosesc calculatoare multiple viteza scade rapid și încep să apară coliziuni care încetinesc și mai mult conexiunea. Prin folosirea switch-ului acest neajuns a fost rezolvat.

Metode de retransmitere[modificare | modificare sursă]

Există 4 metode de retransmitere a datelor:

  • Stochează și trimite (în engleză store and forward) - Switch-ul acționează ca un buffer și, în mod uzual, realizează o sumă de control pentru fiecare cadru retransmis.
  • Cut through - Switch-ul citește doar pana la adresa hardware a cadrului, înainte de a îl trimite mai departe. Nu există detecție de erori la această metodă.
  • Fragment free - Metoda încearcă să rețină beneficiile ambelor metode prezentate anterior. Se verifică primii 64 de octeți din cadru, stocându-se informația legată de adresare. În acest fel, cadrul își va atinge întotdeauna destinația. Detecția erorilor este lăsată în seama dispozitivelor terminale de la nivelele 3 și 4, de obicei fiind vorba de routere.
  • Comutare adaptiva (in engleză adaptive switching) - Metoda comută automat între cele trei metode precedente.


Notă: Metoda cut through apelează la stochează și transmite dacă portul destinație este ocupat în momentul sosirii pachetului. Metodele nu sunt controlate de utilizator, constituind sarcinile exclusive ale switch-ului.

Tipuri de switch-uri[modificare | modificare sursă]

  1. După formă
    • Montabile în rastel
    • Nemontabile
  2. După posibilitatea de configurare
    • Neconfigurabile
    • Configurabile
    • Inteligente

Prima categorie nu posedă interfață de configurare. Ele se regăsesc uzual în mediile SOHO (LAN și Small office/Home office).

Opțiunile de configurație pentru switch-urile din a doua categorie variază în funcție de producător și de model. Modelele mai vechi utilizează o consolă serială. Dispozitivele mai recente folosesc o interfață web (uneori se pot configura și prin intermediul propriilor butoane, deși această situație nu este una tipică).

Switch-urile configurabile se regăsesc în rețele de dimensiuni medii/mari și prezintă un preț și o calitate mai ridicate. Sarcina de configurare necesită de obicei înțelegerea nivelului 2 al rețelelor.

Posibile caracteristici configurabile:

  • activarea sau deactivarea unei raze de porturi de comutare;
  • Setari viteza legatura (link) si setari duplex ;
  • setări de prioritate pentru porturi;
  • filtrare bazata pe adrese fizice MAC;
  • folosirea protocolului Spanning Tree;
  • monitorizarea de către SNMP (simple network management protocol) a dispozitivului și a legăturii;
  • oglindirea porturilor (mirroring, monitoring, spanning);
  • agregarea legăturilor (bonding, trunking);
  • setările VLAN (Virtual Local Area Network).
  • Control acces retea de tip 802.1x.
  • IGMP snooping.

Trimiteri externe[modificare | modificare sursă]