Patristica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol este parte a
seriei Creștinism.


Isus din Nazaret

Biblia

Biserici creștine


Mărturisiri de credință (crezuri)

Simboluri


Ritualuri creștine


Arta creștină


Sfinții

Patristica reprezintă opera integrală și doctrinele primilor teologi ai creștinismului, numiți uzual Părinții Bisericii Creștine sau Doctori ai Bisericii care au militat și și-au scris cărțile între sec. II-IX.

Termenul «patristică» desemnează gândirea Părinților Bisericii, adică a câtorva dintre cei mai mari gânditori creștini. Pentru ca un scriitor bisericesc să poată fi numit Părinte al Bisericii, trebuie să întrunească patru caracteristici fundamentale:

  • ortodoxie doctrinală;
  • sfințenia vieții;
  • recunoașterea de către Biserică;
  • relativă vechime (aproximativ până la sfârșitul secolului III);

Când lipsește această ultimă trăsătură, dar scriitorul este un reprezentant de seamă al teologiei creștine, Biserica îi acordă titlul de Doctor al Bisericii. Se poate aminti că un Doctor al Bisericii nu este infailibil și că acolo unde se înșală, nu vorbește ca Doctor.

În sfârșit mai sunt și scriitorii ecleziastici, a căror autoritate doctrinală este mult mai mică și a căror ortodoxie poate să nu fie chiar ireproșabilă, dar care sunt martori vechi și importanți ai tradiției: Origene și Eusebiu din Cezareea se numără printre ei.

Caracteristica de bază a patristicii este fundamentarea sa pe credința creștină, adică asumarea ca adevăr, valabil și pentru filozofie, a conținutului Sfintei Scripturi.

Patristica este împărțită în două:

  • Patristica greacă sau orientală – speculativă;
  • Patristica latină sau occidentală – practică și apologetică;

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]